11 definiții pentru biciuire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

biciuire sf [At: MACEDONSKI, O. I, 153 / Pl: ~ri / E: biciui] 1 Lovire cu biciul (1) Si: biciuială (1), biciuit1 (1), biciuitură (1). 2 Lovire cu un obiect asemănător cu biciul. Si: biciuială (2), biciuit1 (2), biciuitură (2). 3 Lovire cu cravașa Si: biciuială (3), biciuit1 (3), biciuitură (3). 4 (Fig) Critică usturătoare Si: biciuială (4), biciuit1 (4), biciuitură (4). 5 (Fig) Satirizare.

BICIUÍRE, biciuiri, s. f. Acțiunea de a (se) biciui și rezultatul ei; biciuială. [Pr.: -ciu-i-] – V. biciui.

BICIUÍRE, biciuiri, s. f. Acțiunea de a (se) biciui și rezultatul ei; biciuială. – V. biciui.

BICIUÍRE, biciuiri, s. f. Acțiunea de a biciui și rezultatul ei. Năstase înfășură caii în două biciuiri și trăsura începu a fugi spre răsărit, cătră Moldova. SADOVEANU, O.III 75. ◊ Fig. Și carnea le-au aruncat Păsărilor cerului... Biciuirii ploilor, Zloatelor, noroaielor. BENIUC, V. 163. Înaintau cu anevoie împotriva biciuirilor vîntului. SADOVEANU, F. J. 431. Marea tace odihnită De biciuirile furtunii. MACEDONSKI, O. I 153.

BICIUÍRE, biciuiri, s. f. Acțiunea de a (se) biciui.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

biciuíre s. f., g.-d. art. biciuírii; pl. biciuíri

biciuíre s. f., g.-d. art. biciuírii; pl. biciuíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BICIUÍRE s. 1. șfichiuire, șfichiuitură, (rar) biciuială. (~ cailor.) 2. v. flagelare.

BICIUÍRE s. v. ridiculizare, satiră, satirizare.

BICIUIRE s. 1. șfichiuire, șfichiuitură, (rar) biciuială. (~ cailor.) 2. flagelare, flagelație. (~ unui fanatic religios.)

biciuire s. v. RIDICULIZARE. SATIRĂ. SATIRIZARE.

Intrare: biciuire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • biciuire
  • biciuirea
plural
  • biciuiri
  • biciuirile
genitiv-dativ singular
  • biciuiri
  • biciuirii
plural
  • biciuiri
  • biciuirilor
vocativ singular
plural

biciuire

  • 1. Acțiunea de a (se) biciui și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: biciuială 4 exemple
    exemple
    • Năstase înfășură caii în două biciuiri și trăsura începu a fugi spre răsărit, cătră Moldova. SADOVEANU, O.III 75.
      surse: DLRLC
    • figurat Și carnea le-au aruncat Păsărilor cerului... Biciuirii ploilor, Zloatelor, noroaielor. BENIUC, V. 163.
      surse: DLRLC
    • figurat Înaintau cu anevoie împotriva biciuirilor vîntului. SADOVEANU, F. J. 431.
      surse: DLRLC
    • figurat Marea tace odihnită De biciuirile furtunii. MACEDONSKI, O. I 153.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi biciui
    surse: DEX '98 DEX '09