2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FERMENTÁRE, fermentări, s. f. Acțiunea de a fermenta și rezultatul ei; fermentație. – V. fermenta.

FERMENTÁRE, fermentări, s. f. Acțiunea de a fermenta și rezultatul ei; fermentație. – V. fermenta.

fermentare sf [At: LEG. EC. PL. 438 / Pl: ~tări / E: fermenta] Fermentație (1).

FERMENTÁRE, fermentări, s. f. Acțiunea de a fermenta; proces biochimic, provocat de fermenți, ducînd la descompunerea substanțelor organice, pe care le transformă în noi substanțe. Fermentarea brînzeturilor.

FERMENTÁRE s.f. Acțiunea de a fermenta și rezultatul ei; fermentație, fermentat. [< fermenta].

FERMENTÁ, pers. 3 fermentează, vb. I. Intranz. A se afla în stare de fermentație, transformându-se în alte substanțe sau descompunându-se, alterându-se. – Din fr. fermenter, lat. fermentare.

FERMENTÁ, pers. 3 fermentează, vb. I. Intranz. A se afla în stare de fermentație, transformându-se în alte substanțe sau descompunându-se, alterându-se. – Din fr. fermenter, lat. fermentare.

fermenta vti [At: CONTEMP., S. II, 1949, nr 162, 14/1 / Pzi: 3 ~tea / E: fr fermenter, lat fermentare] 1 vi A se afla în stare de fermentație, transformându-se în alte substanțe sau descompunându-se, alterându-se. 2 vt (Fig; d. oameni) A fi în stare de agitație morală. 3 vt (Fig) A genera ceva.

FERMENTÁ, fermentez, vb. I. Intranz. A se afla în stare de fermentație, transformîndu-se în alte substanțe sau descompunîndu-se, alterîndu-se. Mustul fermentează.

FERMENTÁ vb. I. intr. A fi în stare de fermentație, transformându-se în alte substanțe sau descompunându-se. [< fr. fermenter].

FERMENTÁ vb. intr. a fi în stare de fermentație, transformându-se în alte substanțe sau descompunându-se. (< fr. fermenter, lat. fermentare)

A FERMENTÁ pers. 3 ~eáză intranz. (despre unele substanțe lichide sau amestecuri) A fi în proces de transformare sub acțiunea fermenților; a fierbe; a dospi. /<fr. fermenter, lat. fermentare

fermentà v. a fi în fermentațiune (și fig.).

*fermentațiúne f. (lat. fermentátio, -ónis). Acțiunea de a fermenta, transformarea pe care o sufere un mare număr de substanțe organice puse în anumite condițiunĭ, supt influența unuĭ ferment, ceĭa ce se produce pintr’o oxigenare, o idratare ș. a.: fermentațiunea lichidelor zăhărite produce alcoolu. Fig. Agitațiune a spiritelor. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

*fermentéz v. intr. (lat. fermentare). Mă transform supt influența unuĭ ferment, mă aflu în fermentațiune, ferb, clocotesc: mustu fermentează. Fig. Mă agit, clocotesc: plebea fermentează.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fermentáre s. f., g.-d. art. fermentắrii; pl. fermentắri

fermentáre s. f., g.-d. art. fermentării; pl. fermentări

fermentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fermenteáză

fermentá vb., ind. prez. 3 sg. fermenteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FERMENTÁRE s. 1. v. fermentație. 2. fermentație, (pop.) dospire. (~ unei substanțe.) 3. v. alterare.

FERMENTARE s. 1. fermentație. (Procesul de ~.) 2. fermentație, (pop.) dospire. (~ unei substanțe.) 3. acrire, alterare, descompunere, împuțire, înăcrire, stricare. (~ mîncării.)

FERMENTÁ vb. 1. (pop.) a dospi. (O substanță care ~.) 2. v. altera. 3. v. încinge.

arată toate definițiile

Intrare: fermentare
fermentare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fermentare
  • fermentarea
plural
  • fermentări
  • fermentările
genitiv-dativ singular
  • fermentări
  • fermentării
plural
  • fermentări
  • fermentărilor
vocativ singular
plural
Intrare: fermenta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fermenta
  • fermentare
  • fermentat
  • fermentatu‑
  • fermentând
  • fermentându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • fermentea
(să)
  • fermenteze
  • fermenta
  • fermentă
  • fermentase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • fermentea
(să)
  • fermenteze
  • fermentau
  • fermenta
  • fermentaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fermentare

etimologie:

  • vezi fermenta
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

fermenta

  • 1. A se afla în stare de fermentație, transformându-se în alte substanțe sau descompunându-se, alterându-se.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: dospi fierbe attach_file un exemplu
    exemple
    • Mustul fermentează.
      surse: DLRLC

etimologie: