16 definiții pentru fermentație fermentațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FERMENTÁȚIE, fermentații, s. f. Proces de transformare, de descompunere, de alterare a substanțelor organice sub acțiunea fermenților produși de microorganisme; fermentare. ♦ Substanță fermentată. – Din fr. fermentation, lat. fermentatio.

FERMENTÁȚIE, fermentații, s. f. Proces de transformare, de descompunere, de alterare a substanțelor organice sub acțiunea fermenților produși de microorganisme; fermentare. ♦ Substanță fermentată. – Din fr. fermentation, lat. fermentatio.

fermentație sf [At: PONI, C. 298 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr fermentation, lat fermentatio] 1 Proces de transformare, de descompunere, de alterare a substanțelor organice sub acțiunea fermenților produși de microorganisme Si: fermentare, fermentat1. 2 Substanță fermentată. corectată

FERMENTÁȚIE, fermentații, s. f. Fermentare. ♦ Substanță fermentată. Apa acestei fierturi e înșelată și prefăcută printr-o fermentație de tărîțe de grîu și mei. SADOVEANU, Z. C. 65.

FERMENTÁȚIE s.f. Fermentare; transformare chimică a materiei organice în noi substanțe sub influența fermenților. ♦ Substanță fermentată. [Gen. -iei, var. fermentațiune s.f. / cf. fr. fermentation, lat. fermentatio].

FERMENTÁȚIE s. f. proces biochimic de transformare a materiei organice în noi substanțe, sub influența fermenților. ◊ substanță fermentată. (< fr. fermentation, lat. fermentatio)

FERMENTÁȚIE ~i f. Proces de descompunere a unor substanțe organice sub acțiunea fermenților și de transformare a lor în alte substanțe. [Art. fermentația; G.-D. fermentației; Sil. -ți-e] /<fr. fermentation, lat. fermentatio, ~onis

fermentațiune sf vz fermentație

FERMENTAȚIÚNE s.f. v. fermentație.

fermentați(un)e f. 1. descompunere operată sub influența unui ferment; 2. fig. agitațiunea spiritelor.

*fermentațiúne f. (lat. fermentátio, -ónis). Acțiunea de a fermenta, transformarea pe care o sufere un mare număr de substanțe organice puse în anumite condițiunĭ, supt influența unuĭ ferment, ceĭa ce se produce pintr’o oxigenare, o idratare ș. a.: fermentațiunea lichidelor zăhărite produce alcoolu. Fig. Agitațiune a spiritelor. – Și -áție, dar maĭ des -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fermentáție (-ți-e) s. f., art. fermentáția (-ți-a), g.-d. art. fermentáției; pl. fermentáții, art. fermentáțiile (-ți-i-)

fermentáție s. f. (sil. -ți-e), art. fermentáția (sil. -ți-a), g.-d. art. fermentáției; pl. fermentáții, art. fermentáțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FERMENTÁȚIE s. 1. fermentare. (Procesul de ~.) 2. fermentare, (pop.) dospire. (~ unei substanțe.)

FERMENTAȚIE s. 1. fermentare. (Procesul de ~.) 2. fermentare, (pop.) dospire. (~ unei substanțe.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FERMENTÁȚIE (< fr., lat.) s. f. Proces spontan sau declanșat de transformare biochimică (sub acțiunea unor enzime specifice) a produselor naturale cu structuri complexe în produși cu structuri simple. Are loc în prezența (f. aerobă) sau în absența (f. anaerobă) oxigenului; f. alcoolică, f. lactică și f. acetică au loc datorită unor germeni specifici (levuri) și constituie treptele succesive ale degradării glucidelor în alcool, acid acetic și acid lactic. Procesele de f. sunt folosite în ind. alimentară și ind. chimică; fermentare. ♦ Substanță fermentată.

Intrare: fermentație
fermentație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fermentație
  • fermentația
plural
  • fermentații
  • fermentațiile
genitiv-dativ singular
  • fermentații
  • fermentației
plural
  • fermentații
  • fermentațiilor
vocativ singular
plural
fermentațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fermentațiune
  • fermentațiunea
plural
  • fermentațiuni
  • fermentațiunile
genitiv-dativ singular
  • fermentațiuni
  • fermentațiunii
plural
  • fermentațiuni
  • fermentațiunilor
vocativ singular
plural

fermentație fermentațiune

  • 1. Proces de transformare, de descompunere, de alterare a substanțelor organice sub acțiunea fermenților produși de microorganisme.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: dospire fermentare attach_file un exemplu
    exemple
    • Apa acestei fierturi e înșelată și prefăcută printr-o fermentație de tărîțe de grîu și mei. SADOVEANU, Z. C. 65.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Substanță fermentată.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: