2 intrări

34 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

ferm, ~ă a [At: GHICA, S. 448 / Pl: ~i, ~e / E: fr ferme] 1 a Plin de siguranță și de hotărâre Si: decis, hotărât, neclintit. 2 a (D. tranzacții comerciale, comenzi etc.) Stabilit în mod hotărât, la un preț determinat și la un anume termen, asupra cărora nu se mai poate reveni. 3 av În mod hotărât.

fermă2 sf [At: LTR / Pl: ~me / E: fr ferme] Ansamblu format din bare de lemn, de metal sau de beton armat, destinat să susțină acoperișul unei construcții.

fermă1 sf [At: I. IONESCU, M. 539 / Pl: ~me / E: fr ferme] Gospodărie agricolă particulară sau de stat, alcătuită dintr-un teren relativ întins și din amenajările, constmcțiile, utilajele etc. necesare exploatării terenului respectiv.

FERM, -Ă, fermi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Plin de siguranță și de hotărâre; intransigent; (despre manifestări ale oamenilor) care denotă siguranță, hotărâre, tranșant, neșovăitor. 2. (Despre tranzacții comerciale, comenzi etc.) Stabilit în mod hotărât, la un preț determinat și la un anume termen, asupra cărora nu se mai poate reveni. – Din fr. ferme.

FÉRMĂ2, ferme, s. f. Ansamblu format din bare de lemn, de metal sau de beton armat, destinat să susțină acoperișul unei construcții. – Din fr. ferme.

FÉRMĂ2, ferme, s. f. Ansamblu format din bare de lemn, de metal sau de beton armat, destinat să susțină acoperișul unei construcții. – Din fr. ferme.

FÉRMĂ1, ferme, s. f. 1. Exploatație agricolă cu profil vegetal, zootehnic sau mixt, compusă din terenuri, efective de animale, amenajări și dotări speciale care servesc producției. 2. Subunitate agricolă administrativă în gestiune proprie. – Din fr. ferme.

FERM, -Ă, fermi, -e, adj. 1. Plin de siguranță și de hotărâre; hotărât, neșovăitor, neclintit. 2. (Despre tranzacții comerciale, comenzi etc.) Stabilit în mod hotărât, la un preț determinat și la un anume termen, asupra cărora nu se mai poate reveni. – Din fr. ferme.

FÉRMĂ1, ferme, s. f. Gospodărie agricolă particulară sau de stat, alcătuită dintr-un teren relativ întins și din amenajările, construcțiile, utilajele etc. necesare exploatării terenului respectiv. – Din fr. ferme.

FERM, -Ă, fermi, -e, adj. 1. Plin de siguranță și de hotărîre, neșovăitor, neclintit, tare, constant. Convingere fermă. ◊ (Adverbial) Înfăptuind ferm și consecvent politica de pace, Statul sovietic urmărește cu vigilență uneltirile ațîțătorilor la război! SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563. 2. (Despre tranzacții comerciale, comenzi etc.) Stabilit în mod hotărît, la un preț determinat și la un termen fix, asupra cărora nu se mai poate reveni. A obținut o comandă fermă.

FÉRMĂ2, ferme, s. f. Schelet plan format din bare de lemn, de fier sau de beton armat, de obicei destinat să susțină învelitoarea unei construcții.

FÉRMĂ1, ferme, s. f. Subunitate administrativă și de producție a unei întreprinderi agricole socialiste care are drept obiect creșterea unei anumite specii de animale. Fermă de porci.Gospodăriile agricole colective trebuie ajutate să devină mari producătoare de carne și lapte, pe calea creării și dezvoltării fermelor de vite. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2785. ♦ Exploatare agricolă capitalistă compusă dintr-o suprafață de teren cu construcții, instalații, mașini și alte mijloace de producție necesare exploatării în vederea obținerii unui profit. O fermă vastă se-ntinde pe munte, bălțată de toate păsările de curte. ARGHEZI, P. T. 104.

ferm adj. m., pl. fermi; f. férmă, pl. férme

férmă s. f., g.-d. art. férmei; pl. férme

FERM adj., adv. 1. adj. v. hotărât. 2. adj. v. categoric. 3. adj. v. răspicat. 4. adv. v. categoric. 5. adj. hotărât, neabătut, neșovăielnic, neșovăitor, sigur. (Cu pași ~.) 6. adj. v. cert.

Ferm ≠ ezitant, nedecis, șovăielnic, indecis, îndoielnic, neferm, nehotărât, șovăitor

FERM, -Ă adj. 1. Neclintit, hotărât, neșovăitor; sigur, tare. 2. (Despre contracte, înțelegeri) Încheiat în termeni preciși, definitiv. 3. Fix, stabil. [< fr. ferme].

FÉRMĂ1 s.f. 1. Proprietate rurală compusă dintr-un teren și din construcțiile, instalațiile, mașinile etc. necesare exploatării lui. 2. Unitate de stat de producție vegetală și animală de sine stătătoare, având bunuri în gestiune proprie și cu personal muncitor permanent. [< fr. ferme].

FÉRMĂ2 s.f. Construcție de lemn, de metal sau de beton destinată să susțină greutatea acoperișului unei construcții. [< fr. ferme].

FERM, -Ă adj. 1. neclintit, hotărât, neșovăitor; sigur, tare. 2. (despre contracte, înțelegeri) încheiat în termeni preciși. 3. fix. (< fr. ferme)

FÉRMĂ2 s. f. 1. element de lemn, metal sau beton destinat să susțină acoperișul unei construcții. 2. element de rezistență din eșafodajul unui tunel, al unui pod care transmite terenului presiunile masivului de deasupra. 3. stavilă formată din două panouri articulate de un radier (2). (< fr. ferme)

arată toate definițiile

Intrare: ferm
ferm adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ferm
  • fermul
  • fermu‑
  • fermă
  • ferma
plural
  • fermi
  • fermii
  • ferme
  • fermele
genitiv-dativ singular
  • ferm
  • fermului
  • ferme
  • fermei
plural
  • fermi
  • fermilor
  • ferme
  • fermelor
vocativ singular
plural
Intrare: fermă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fermă
  • ferma
plural
  • ferme
  • fermele
genitiv-dativ singular
  • ferme
  • fermei
plural
  • ferme
  • fermelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)