4 intrări

51 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FERICÍT, -Ă, fericiți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care se află într-o stare de deplină mulțumire sufletească. 2. Adj. Care aduce fericire, provoacă mulțumire; care este bun, favorabil. 3. S. m. Primul grad de sfințenie acordat cuiva de sinod sau de papă. – V. ferici.

fericit, ~ă [At: CORESI, EV. 11/2 / Pl: ~iți, ~e / E: ferici] 1-2 smf, a (Persoană) care se află într-o stare de deplină mulțumire sufletească. 3 a Care aduce fericire (1). 4 a Care este bun, favorabil. 5 sm (Bis) Primul grad de sfințenie acordat cuiva de sinod sau de papă.

FERICÍT, -Ă, fericiți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care se află într-o stare de deplină mulțumire sufletească, plin de bucurie. 2. Adj. Care aduce fericire, provoacă mulțumire; care este bun, favorabil. 3. S. m. Primul grad de sfințenie acordat cuiva de sinod sau de papă. – V. ferici.

FERICÍT, -Ă, fericiți, -te, adj. 1. Care se află într-o stare de mare mulțumire sufletească, plin de bucurie. Privea fericită copila, Zîmbind către anii ce vin. FRUNZĂ, Z. 12. Ești fericită ca o zi cu soare. D. BOTEZ, P. O. 100. Amîndoi se duceau fericiți în odaia lor. VLAHUȚĂ, O. A. 118. ◊ (În exclamații) Fericit acel ce calcă tirania sub picioare! ALECSANDRI, P. A. 82. ◊ (Substantivat) Se bucura de frumusețea florilor... ca un fericit. ISPIRESCU, L. 8. 2. Care aduce fericire, satisface, provoacă mulțumire, care este bun, favorabil. Alegere fericită.Ghiță pîndea și-și ațintea urechea, nădăjduind o întîmplare fericită. SADOVEANU, M. C. 205. Noi nu vorbim de excepții fericite, ci de regula generală. GHEREA, ST. CR. II 339. Ce vînt fericit te-o adus pe la noi? ALECSANDRI, T. I 350.

FERICÍT ~tă (~ți, ~te) 1) și substantival v. A FERICI. 2) Care aduce fericire. Întâmplare ~tă. /v. a ferici

fericit a. 1. care se bucură de fericire: om fericit; 2. care face plăcere, bucurie: întâmplare fericită; 3. cel ce se bucură de fericirea cerească: fericitul întru amintire.

fericít, -ă adj. (d. fericesc). Care e în stare de fericire: om fericit. Plăcut, norocos: întîmplare fericită. Titlu respectuos dat morților: fericitu întru amintire.

FELICITÁ, felícit, vb. I. Tranz. A adresa cuiva cuvinte de laudă pentru un succes obținut; a exprima cuiva urări de fericire cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări etc., a gratula. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut, fericit (pentru rezultatul obținut, pentru atitudinea avută etc.). [Var.: (înv.) fericitá vb. I] – Din fr féliciter.

FERICÍ, fericesc, vb. IV. 1. Tranz. A considera pe cineva fericit. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut (pentru cele făcute); a se felicita. ♦ (Rar) A felicita. ♦ (Înv.) A slăvi, a glorifica. 2. Tranz. și refl. A face sau a deveni fericit. – Din ferice.

FERICITÁ vb. I v. felicita.

felicita [At: NEGRUZZI, S. I, 6 / V: (înv) feri~ / Pzi: felicit, (înv) ~tez / E: fr féliciter] 1 vt A spune cuiva cuvinte de laudă pentru un succes obținut. 2 vt A-i ura de fericire cuiva, cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări etc. 3 vt (Îe) A se felicita pentru sau că... A fi mulțumit în urma estimării efectelor unei acțiuni întreprinse, a unei atitudini luate etc.

ferici [At: CORESI, PS. 108 / Pzi: ~icesc / E: ferice] 1-2 vtr A face sau a deveni fericit Si: (înv) a noroci. 3 vt A considera pe cineva fericit Si: (înv) a ferica1 (1). 4 vr (Fam) A se socoti mulțumit (pentru cele făcute) Si: a se felicita. 5 vt (Rar) A felicita. 6 vt (înv) A slăvi.

FELICITÁ, felícit, vb. I. Tranz. A adresa cuiva cuvinte de laudă pentru un succes obținut; a exprima cuiva urări de fericire cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări etc., a gratula. ♦ (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut, fericit (pentru rezultatul obținut, pentru atitudinea avută etc.). [Var.: (înv.) fericitá vb. I.] – Din fr. féliciter.

FERICÍ, fericesc, vb. IV. 1. Tranz. A considera, a socoti pe cineva fericit. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut (pentru cele făcute); a se felicita. ♦ (Rar) A felicita. ♦ (Înv.) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. 2. Tranz. și refl. A face sau a deveni fericit. – Din ferice.

FELICITÁ, felícit, vb. I. Tranz. A adresa cuiva cuvinte de laudă pentru un succes obținut, pentru o realizare însemnată etc.; a exprima urări de fericire, de izbîndă pentru viitor cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări etc. lartă-mă că, dintre toți prietenii cari m-au felicitat de ziua mea, pe dumneata te-am lăsat să-ți răspund la urmă. CARAGIALE, O. VII 298. Arhiepiscopul de Novgorod, unul din oamenii cei mai luminați a Rusiei pe atunce, felicită pre autorul anonim prin versuri. NEGRUZZI, S. II 146. Primesc vizita directorului teatrului... mai întîi mă felicită asupra succeselor dobîndite în seara ajunului. RUSSO, O. 138. ♦ Refl. (Familiar) A se socoti mulțumit, fericit, satisfăcut (pentru rezultatul obținut). – Accentuat și: felicít. - Prez. ind. și: (învechit) felicitez (IBRĂILEANU, SP. CR. 146). – Variantă: (învechit) fericitá (NEGRUZZI, S. I 6) vb. I.

FERICÍ, fericesc, vb. IV. Tranz. 1. A considera, a numi, a socoti pe cineva fericit; a felicita. Toată lumea fericește pe Serdici. SAHIA, N. 113. Am fost unanimi în a ferici... pe amicul Manolache de cît noroc a avut și are. CARAGIALE, S. 124. Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l... Ce-o să aibă din acestea pentru el bătrînul dascăl? EMINESCU, O. I 133. Dă-mi voie, dragă, să te sărut și să te fericesc de odorul ce-ai să capeți. ALECSANDRI, T. I 223. ♦ (Învechit) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. Fericim pe izvoditorii cărții romînești. GOLESCU, Î. 21. 2. A face pe cineva fericit.

FELICITÁ vb. I. tr. A spune cuiva cuvinte de laudă, urări cu ocazia unei aniversări, a unui eveniment important, a unor succese etc. ♦ refl. (Fam.) A se socoti fericit, mulțumit pentru un rezultat obținut. [P.i. felícit, -tez, 3,6 -tă. / < fr. féliciter, it. felicitare].

FELICITÁ vb. I. tr. a spune cuiva cuvinte de laudă, urări cu ocazia unei aniversări, a unui eveniment important etc. II. refl. (fam.) a se socoti mulțumit pentru un rezultat obținut. (< fr. féliciter)

A FELICITÁ felícit tranz. A trata cu urări de bine, exprimând admirație (în legătură cu un eveniment). /<fr. féliciter

arată toate definițiile

Intrare: fericit (adj.)
fericit1 (adj.) adjectiv admite vocativul
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fericit
  • fericitul
  • fericitu‑
  • ferici
  • fericita
plural
  • fericiți
  • fericiții
  • fericite
  • fericitele
genitiv-dativ singular
  • fericit
  • fericitului
  • fericite
  • fericitei
plural
  • fericiți
  • fericiților
  • fericite
  • fericitelor
vocativ singular
  • fericitule
  • fericite
  • ferici
  • fericito
plural
  • fericiților
  • fericitelor
Intrare: fericit (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fericit
  • fericitul
  • fericitu‑
plural
  • fericiți
  • fericiții
genitiv-dativ singular
  • fericit
  • fericitului
plural
  • fericiți
  • fericiților
vocativ singular
  • fericitule
  • fericite
plural
  • fericiților
Intrare: felicita
verb (VT6)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • felicita
  • felicitare
  • felicitat
  • felicitatu‑
  • felicitând
  • felicitându‑
singular plural
  • felicită
  • felicitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • felicit
(să)
  • felicit
  • felicitam
  • felicitai
  • felicitasem
a II-a (tu)
  • feliciți
(să)
  • feliciți
  • felicitai
  • felicitași
  • felicitaseși
a III-a (el, ea)
  • felicită
(să)
  • felicite
  • felicita
  • felicită
  • felicitase
plural I (noi)
  • felicităm
(să)
  • felicităm
  • felicitam
  • felicitarăm
  • felicitaserăm
  • felicitasem
a II-a (voi)
  • felicitați
(să)
  • felicitați
  • felicitați
  • felicitarăți
  • felicitaserăți
  • felicitaseți
a III-a (ei, ele)
  • felicită
(să)
  • felicite
  • felicitau
  • felicita
  • felicitaseră
verb (VT6)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fericita
  • fericitare
  • fericitat
  • fericitatu‑
  • fericitând
  • fericitându‑
singular plural
  • fericită
  • fericitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fericit
(să)
  • fericit
  • fericitam
  • fericitai
  • fericitasem
a II-a (tu)
  • fericiți
(să)
  • fericiți
  • fericitai
  • fericitași
  • fericitaseși
a III-a (el, ea)
  • fericită
(să)
  • fericite
  • fericita
  • fericită
  • fericitase
plural I (noi)
  • fericităm
(să)
  • fericităm
  • fericitam
  • fericitarăm
  • fericitaserăm
  • fericitasem
a II-a (voi)
  • fericitați
(să)
  • fericitați
  • fericitați
  • fericitarăți
  • fericitaserăți
  • fericitaseți
a III-a (ei, ele)
  • fericită
(să)
  • fericite
  • fericitau
  • fericita
  • fericitaseră
Intrare: ferici
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ferici
  • fericire
  • fericit
  • fericitu‑
  • fericind
  • fericindu‑
singular plural
  • fericește
  • fericiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fericesc
(să)
  • fericesc
  • fericeam
  • fericii
  • fericisem
a II-a (tu)
  • fericești
(să)
  • fericești
  • fericeai
  • fericiși
  • fericiseși
a III-a (el, ea)
  • fericește
(să)
  • fericească
  • fericea
  • ferici
  • fericise
plural I (noi)
  • fericim
(să)
  • fericim
  • fericeam
  • fericirăm
  • fericiserăm
  • fericisem
a II-a (voi)
  • fericiți
(să)
  • fericiți
  • fericeați
  • fericirăți
  • fericiserăți
  • fericiseți
a III-a (ei, ele)
  • fericesc
(să)
  • fericească
  • fericeau
  • ferici
  • fericiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fericit (adj.)

  • 1. adesea substantivat Care se află într-o stare de deplină mulțumire sufletească.
    surse: DEX '09 DLRLC antonime: nefericit attach_file 5 exemple
    exemple
    • Privea fericită copila, Zîmbind către anii ce vin. FRUNZĂ, Z. 12.
      surse: DLRLC
    • Ești fericită ca o zi cu soare. D. BOTEZ, P. O. 100.
      surse: DLRLC
    • Amîndoi se duceau fericiți în odaia lor. VLAHUȚĂ, O. A. 118.
      surse: DLRLC
    • Fericit acel ce calcă tirania sub picioare! ALECSANDRI, P. A. 82.
      surse: DLRLC
    • Se bucura de frumusețea florilor... ca un fericit. ISPIRESCU, L. 8.
      surse: DLRLC
  • 2. Care aduce fericire, provoacă mulțumire; care este bun, favorabil.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Alegere fericită.
      surse: DLRLC
    • Ghiță pîndea și-și ațintea urechea, nădăjduind o întîmplare fericită. SADOVEANU, M. C. 205.
      surse: DLRLC
    • Noi nu vorbim de excepții fericite, ci de regula generală. GHEREA, ST. CR. II 339.
      surse: DLRLC
    • Ce vînt fericit te-o adus pe la noi? ALECSANDRI, T. I 350.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi ferici
    surse: DEX '98 DEX '09

fericit (s.m.)

  • 1. Primul grad de sfințenie acordat cuiva de sinod sau de papă.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi ferici
    surse: DEX '98 DEX '09

felicita fericita

  • 1. A adresa cuiva cuvinte de laudă pentru un succes obținut; a exprima cuiva urări de fericire cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: gratula attach_file 3 exemple
    exemple
    • lartă-mă că, dintre toți prietenii cari m-au felicitat de ziua mea, pe dumneata te-am lăsat să-ți răspund la urmă. CARAGIALE, O. VII 298.
      surse: DLRLC
    • Arhiepiscopul de Novgorod, unul din oamenii cei mai luminați a Rusiei pe atunce, felicită pre autorul anonim prin versuri. NEGRUZZI, S. II 146.
      surse: DLRLC
    • Primesc vizita directorului teatrului... mai întîi mă felicită asupra succeselor dobîndite în seara ajunului. RUSSO, O. 138.
      surse: DLRLC
    • 1.1. familiar A se socoti mulțumit, satisfăcut, fericit (pentru rezultatul obținut, pentru atitudinea avută etc.).
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • comentariu învechit Prezent indicativ și: felicitez.
    surse: DLRLC

etimologie:

ferici

  • 1. tranzitiv A considera pe cineva fericit.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Toată lumea fericește pe Serdici. SAHIA, N. 113.
      surse: DLRLC
    • Am fost unanimi în a ferici... pe amicul Manolache de cît noroc a avut și are. CARAGIALE, S. 124.
      surse: DLRLC
    • Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l... Ce-o să aibă din acestea pentru el bătrînul dascăl? EMINESCU, O. I 133.
      surse: DLRLC
    • Dă-mi voie, dragă, să te sărut și să te fericesc de odorul ce-ai să capeți. ALECSANDRI, T. I 223.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A face sau a deveni fericit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: noroci antonime: neferici

etimologie:

  • ferice
    surse: DEX '98 DEX '09