6 definiții pentru fericit (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FERICIT, -Ă, fericiți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care se află într-o stare de deplină mulțumire sufletească. 2. Adj. Care aduce fericire, provoacă mulțumire; care este bun, favorabil. 3. S. m. Primul grad de sfințenie acordat cuiva de sinod sau de papă. – V. ferici.
fericit, ~ă [At: CORESI, EV. 11/2 / Pl: ~iți, ~e / E: ferici] 1-2 smf, a (Persoană) care se află într-o stare de deplină mulțumire sufletească. 3 a Care aduce fericire (1). 4 a Care este bun, favorabil. 5 sm (Bis) Primul grad de sfințenie acordat cuiva de sinod sau de papă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FERICIT, -Ă, fericiți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care se află într-o stare de deplină mulțumire sufletească, plin de bucurie. 2. Adj. Care aduce fericire, provoacă mulțumire; care este bun, favorabil. 3. S. m. Primul grad de sfințenie acordat cuiva de sinod sau de papă. – V. ferici.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!fericit2 s. m., pl. fericiți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
fericit2 s. m.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fericit adj. m., s. m., pl. fericiți; f. sg. fericită, pl. fericite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
fericit, fericițisubstantiv masculin
- 1. Primul grad de sfințenie acordat cuiva de sinod sau de papă. DEX '09 DEX '98
etimologie:
- ferici DEX '98 DEX '09