5 definiții pentru fericit (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FERICÍT, -Ă, fericiți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care se află într-o stare de deplină mulțumire sufletească. 2. Adj. Care aduce fericire, provoacă mulțumire; care este bun, favorabil. 3. S. m. Primul grad de sfințenie acordat cuiva de sinod sau de papă. – V. ferici.

fericit, ~ă [At: CORESI, EV. 11/2 / Pl: ~iți, ~e / E: ferici] 1-2 smf, a (Persoană) care se află într-o stare de deplină mulțumire sufletească. 3 a Care aduce fericire (1). 4 a Care este bun, favorabil. 5 sm (Bis) Primul grad de sfințenie acordat cuiva de sinod sau de papă.

FERICÍT, -Ă, fericiți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care se află într-o stare de deplină mulțumire sufletească, plin de bucurie. 2. Adj. Care aduce fericire, provoacă mulțumire; care este bun, favorabil. 3. S. m. Primul grad de sfințenie acordat cuiva de sinod sau de papă. – V. ferici.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fericít adj. m., s. m., pl. fericíți; f. sg. fericítă, pl. fericíte

Intrare: fericit (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fericit
  • fericitul
  • fericitu‑
plural
  • fericiți
  • fericiții
genitiv-dativ singular
  • fericit
  • fericitului
plural
  • fericiți
  • fericiților
vocativ singular
  • fericitule
  • fericite
plural
  • fericiților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fericit (s.m.)

  • 1. Primul grad de sfințenie acordat cuiva de sinod sau de papă.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi ferici
    surse: DEX '98 DEX '09