4 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fericea sf vz ferigea

FERÍCE adj. invar., s. f. 1. Adj. invar. Fericit. ◊ Expr. Ferice de mine (sau de tine etc.)! = ce fericit sunt (sau ești etc.)! 2. S. f. (Înv.) Fericire. ◊ Expr. A-l bate (pe cineva) fericea, se spune despre un om sau unui om norocos. – Lat. felix, -icis.

FERICÍ, fericesc, vb. IV. 1. Tranz. A considera pe cineva fericit. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut (pentru cele făcute); a se felicita. ♦ (Rar) A felicita. ♦ (Înv.) A slăvi, a glorifica. 2. Tranz. și refl. A face sau a deveni fericit. – Din ferice.

feric, ~ă a [At: LTR / Pl: ~ici, ~ice / E: fr ferrique] (Chm; d. substanțe) Care are în compoziția sa fier trivalent.

ferice1 [At: COD. VOR. 111/13 / Pl: ~ / E: ml felix, -icis] 1 ai (Înv; astăzi poetic) Fericit (2). 2 ai (Îe) ~ de mine (sau de tine etc.) Ce fericit sunt (sau ești etc.). 3 ai (Irn; îae) Halal de... 4 sf (Înv) Fericire (1). 5 sf (Îe) A-I bate (pe cineva) ~a Se spune despre un om sau unui om norocos.

ferici [At: CORESI, PS. 108 / Pzi: ~icesc / E: ferice] 1-2 vtr A face sau a deveni fericit Si: (înv) a noroci. 3 vt A considera pe cineva fericit Si: (înv) a ferica1 (1). 4 vr (Fam) A se socoti mulțumit (pentru cele făcute) Si: a se felicita. 5 vt (Rar) A felicita. 6 vt (înv) A slăvi.

FERÍCE adj. invar., s. f. 1. Adj. invar. (Poetic) Fericit. ◊ Expr. Ferice de mine (sau de tine etc.)! = ce fericit sunt (sau ești etc.)! 2. S. f. (Înv.) Fericire. ◊ Expr. A-l bate (pe cineva) fericea, se spune despre un om sau unui om norocos. – Lat. felix, -icis.

FERICÍ, fericesc, vb. IV. 1. Tranz. A considera, a socoti pe cineva fericit. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut (pentru cele făcute); a se felicita. ♦ (Rar) A felicita. ♦ (Înv.) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. 2. Tranz. și refl. A face sau a deveni fericit. – Din ferice.

FERÍCE2 s. f. (Învechit) Fericire. Dar fugiți, gîndiri noroase, Ce fericea-mi ofiliți! ODOBESCU, S. I 57. Ah, noroc, vrăjmaș cumplit... Tu fericea mi-ai luat. TEODORESCU, P. P. 287. ◊ Expr. A-l bate (pe cineva) fericea = a da norocul peste cineva. În ziua cînd [învățătorul nostru] primea paralele, ne bătea fericea...; nu bătea pe nimeni. DELAVRANCEA, H. T. 113.

FERICÍ, fericesc, vb. IV. Tranz. 1. A considera, a numi, a socoti pe cineva fericit; a felicita. Toată lumea fericește pe Serdici. SAHIA, N. 113. Am fost unanimi în a ferici... pe amicul Manolache de cît noroc a avut și are. CARAGIALE, S. 124. Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l... Ce-o să aibă din acestea pentru el bătrînul dascăl? EMINESCU, O. I 133. Dă-mi voie, dragă, să te sărut și să te fericesc de odorul ce-ai să capeți. ALECSANDRI, T. I 223. ♦ (Învechit) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. Fericim pe izvoditorii cărții romînești. GOLESCU, Î. 21. 2. A face pe cineva fericit.

A FERICÍ ~ésc tranz. 1) A face fericit. 2) înv. A ridica în slăvi; a slăvi; a preamări; a glorifica. /Din ferice

ferice a. fericit (cu o nuanță solemnă sau ironică): ferice de tine! [Lat. FELICEM]. ║ f. noroc: bată-te fericea!

fericì v. 1. a face fericit; 2. a se crede fericit.

feríce adj. fără pl. și art. (lat. felix, felicis). Rar. Fericit. Ferice de tine (măĭ saŭ fa), ferice de voĭ, ce fericit eștĭ! ce fericițĭ sîntețĭ! S. f. fără pl. Fericire, noroc: a dat fericea peste el! Bată-l fericea!

fericésc v. tr. (d. ferice). Fac fericit. Consider fericit: nu ferici pe nimenĭ! – Vechĭ, feríc, a -á, fericesc, socotesc fericit. Ban. Urez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

feríce2 (înv.) s. f., art. ferícea

fericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fericésc, imperf. 3 sg. fericeá; conj. prez. 3 să fericeáscă

fericí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fericésc, imperf. 3 sg. fericeá; conj. prez. 3 sg. și pl. fericeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FERÍCE s. v. aglică, fericire.

arată toate definițiile

Intrare: Fericea
Fericea nume propriu
nume propriu (I3)
  • Fericea
Intrare: fericea
fericea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ferice (s.f.)
substantiv feminin (F128)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ferice
  • fericea
plural
genitiv-dativ singular
  • fericei
  • fericii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: ferici
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ferici
  • fericire
  • fericit
  • fericitu‑
  • fericind
  • fericindu‑
singular plural
  • fericește
  • fericiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fericesc
(să)
  • fericesc
  • fericeam
  • fericii
  • fericisem
a II-a (tu)
  • fericești
(să)
  • fericești
  • fericeai
  • fericiși
  • fericiseși
a III-a (el, ea)
  • fericește
(să)
  • fericească
  • fericea
  • ferici
  • fericise
plural I (noi)
  • fericim
(să)
  • fericim
  • fericeam
  • fericirăm
  • fericiserăm
  • fericisem
a II-a (voi)
  • fericiți
(să)
  • fericiți
  • fericeați
  • fericirăți
  • fericiserăți
  • fericiseți
a III-a (ei, ele)
  • fericesc
(să)
  • fericească
  • fericeau
  • ferici
  • fericiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ferice (s.f.)

  • exemple
    • Dar fugiți, gîndiri noroase, Ce fericea-mi ofiliți! ODOBESCU, S. I 57.
      surse: DLRLC
    • Ah, noroc, vrăjmaș cumplit... Tu fericea mi-ai luat. TEODORESCU, P. P. 287.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A-l bate (pe cineva) fericea, se spune despre un om sau unui om norocos.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • În ziua cînd [învățătorul nostru] primea paralele, ne bătea fericea...; nu bătea pe nimeni. DELAVRANCEA, H. T. 113.
        surse: DLRLC

etimologie:

ferici

  • 1. tranzitiv A considera pe cineva fericit.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Toată lumea fericește pe Serdici. SAHIA, N. 113.
      surse: DLRLC
    • Am fost unanimi în a ferici... pe amicul Manolache de cît noroc a avut și are. CARAGIALE, S. 124.
      surse: DLRLC
    • Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l... Ce-o să aibă din acestea pentru el bătrînul dascăl? EMINESCU, O. I 133.
      surse: DLRLC
    • Dă-mi voie, dragă, să te sărut și să te fericesc de odorul ce-ai să capeți. ALECSANDRI, T. I 223.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A face sau a deveni fericit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: noroci antonime: neferici

etimologie:

  • ferice
    surse: DEX '98 DEX '09