13 definiții pentru fercheș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FÉRCHEȘ, -Ă, fercheși, -e, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are un aspect îngrijit; care se îmbracă cu grijă, elegant; gătit, dichisit. – Et. nec.

FÉRCHEȘ, -Ă, fercheși, -e, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are un aspect îngrijit; care se îmbracă cu grijă, elegant; gătit, dichisit. – Et. nec.

fercheș, ~ă a [At: BASSARABESCU, V. 237 / Pl: ~i, ~e / E: nct] (Pfm; d. oameni) Care este îngrijit (și elegant).

FÉRCHEȘ, -Ă, fercheși, -e, adj. (Familiar, adesea ironic, mai ales despre bărbați) Cu o înfățișare plăcută și elegantă, îmbrăcat cu îngrijire, dichisit, sclivisit. Un general bătrîn, înconjurat de o droaie de ofițerași fercheși, a venit să-i agațe pe piept medalia de aur. REBREANU, P. S. 120. Fercheș, amabil, începu să ceară scuze c-a îndrăznit să mă deranjeze. VLAHUȚĂ, O. A. 247.

FÉRCHEȘ ~ă (~i, ~e) fam. Care este îmbrăcat cu gust; cu înfățișare plăcută; dichisit; elegant. /Orig. nec.

fercheș a. dichisit, scos din cutie. [Abstras din ferchezuì].

fércheș, -ă adj. (ung. felékes, a. î., infl. de ferchezuĭesc 2). Fam. Elegant, cochet, curățel, spălățel, sclivisit, bine îmbrăcat: un tînăr fercheș. Galant, galantom, gentil, amabil. Adv. În mod fercheș: s’a purtat fercheș. V. levent, zarif.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fércheș (pop., fam.) adj. m., pl. fércheși; f. fércheșă, art. fércheșa, pl. fércheșe

fércheș adj. m., pl. fércheși; f. sg. fércheșă, pl. fércheșe

fercheș, f. fercheșă, pl. fercheșe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FERCHEȘ adj. aranjat, cochet, dichisit, elegant, ferchezuit, gătit, îngrijit, spilcuit, (pop. și fam. depr.) sclivisit, (pop.) dres. (Transilv. și Ban.) cinaș. (Transilv.) nialcoș, (turcism înv.) muchelef. (Un tînăr ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fércheș (fércheșe), adj. – Elegant, dichisit. Mag. fehérkés „albicios” (Drăganu, Dacor., V, 352); s-a spus probabil la început despre fanții care obișnuiau să se pudreze. După Scriban, din mag. felékes „elegant”; însă fonetismul nu este clar. – Der. ferchezui, vb. (a dichisi; a găti; a curăța), care, după Cihac, II, 498 și Scriban, provine din mag. felkendözni „a se sulemeni”, și al cărui al doilea sens este rezultat al unei confuzii cu fercheteu.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fércheș, -ă, fercheși, -e, adj. – (reg.) (ref. la oameni) Elegant, dichisit, gătit. – Et. nec. (DEX, MDA); din magh. fehérkés „albicios” (Drăganu, cf. DER); din magh. felékes „elegant” (Scriban).

Intrare: fercheș
fercheș adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fercheș
  • fercheșul
  • fercheșu‑
  • fercheșă
  • fercheșa
plural
  • fercheși
  • fercheșii
  • fercheșe
  • fercheșele
genitiv-dativ singular
  • fercheș
  • fercheșului
  • fercheșe
  • fercheșei
plural
  • fercheși
  • fercheșilor
  • fercheșe
  • fercheșelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fercheș

  • 1. popular familiar (Despre oameni) Care are un aspect îngrijit; care se îmbracă cu grijă, elegant.
    exemple
    • Un general bătrîn, înconjurat de o droaie de ofițerași fercheși, a venit să-i agațe pe piept medalia de aur. REBREANU, P. S. 120.
      surse: DLRLC
    • Fercheș, amabil, începu să ceară scuze c-a îndrăznit să mă deranjeze. VLAHUȚĂ, O. A. 247.
      surse: DLRLC

etimologie: