2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

feodal, ~ă a vz feudal

FEODÁL2, -Ă, adj. v. feudal2.

FEUDÁL, -Ă, feudali, -e, s. m., adj. 1. S. m. Membru al clasei stăpânitoare în feudalism; mare proprietar de pământ. 2. Adj. Care aparține feudalului (1) sau feudalismului, privitor la feudal sau la feudalism, specific feudalismului. ◊ Orânduire feudală = feudalism. [Pr.: fe-u-] – Din it. feudale, fr. féodal.

feudal, ~ă [At: ALEXANDRESCU, M. 20 / P: fe-u~ / V: (înv) feod~ / Pl: ~i, ~e / E: fr féodal, it feudale] 1 sm (Mare) proprietar de pământ în Evul Mediu, care facea parte din clasa nobilimii Si: feudatar. 2-3 a Care aparține feudalului (1) sau feudalismului. 4-5 a Privitor la feudal sau la feudalism. 6 a Specific feudalismului. 7 a (Îs) Orânduire ~ă Feudalism.

FEUDÁL, -Ă, feudali, -e, s. m., adj. 1. S. m. Stăpân de pământ; mare proprietar de pământ. 2. Adj. Care aparține feudalului (1) sau feudalismului, privitor la feudal sau la feudalism, specific feudalismului. ◊ Orânduire feudală = feudalism. [Pr.: fe-u-] – Din it. feudale, fr. féodal.

FEUDÁL1, feudali, s. m. (În evul mediu) Nobil subordonat unui suzeran și la rîndul său mai mare peste unul sau mai mulți vasali, proprietar al unui domeniu (primit de la suzeran sau acaparat direct de la țăranii liberi aduși în stare de dependență). – Pronunțat: fe-u-. – Variantă: feodál s. m.

FEUDÁL2, -Ă, feudali, -e, adj. De feudalitate, din epoca feudalității, prezentînd caracterele acestei orînduiri sociale. [Bălcescu] a luptat pentru lichidarea radicală pe cale revoluționară a tuturor privilegiilor feudale. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 110. În secolele XI, XII și XIII se întărește organizarea feudală pe teritoriul patriei noastre. IST. R.P.R. 61. ◊ Orînduire feudală = feudalism. – Pronunțat: fe-u-. - Variantă: feodal, -ă (D. BOTEZ, F. S. 35, BĂLCESCU, O. I 23) adj.

FEUDÁL, -Ă adj. Referitor la feudalism, propriu feudalismului; în legătură cu o feudă. ◊ Orânduirea feudală = feudalism. // s.m. Nobil, proprietar al unei feude, care are vasali și care la rândul său este subordonat unui suzeran; feudatar. [Pron. fe-u-, var. feodal, -ă adj. / cf. it. feudale, fr. féodal].

FEUDÁL, -Ă I. adj. referitor la feudal(ism) sau la feudă. ♦ orânduirea ~ă = feudalism. II. s. m. nobil, proprietar al unei feude; feudatar. (< it. feudale, fr. féodal)

FEUDÁL1 ~i m. ist. Mare proprietar de pământ, care exploata munca țăranilor iobagi. [Sil. fe-u-] /<lat. feodalis, fr. féodal

FEUDÁL2 (~i, ~e) 1) Care ține de feudalism; propriu feudalismului. Rămășițe ~e. 2) Care se bazează pe principiile feudalismului. Societate ~ă. 3) Care este caracteristic pentru o feudă. [Sil. fe-u-] /<lat. feodalis, fr. féodal

feudal a. relativ la feud, sau la feudalitate: drept, castel feudal.

*feudál, -ă adj. (mlat. feudalis). Relativ la feude saŭ la feudalitate: castel, drept feudal. Adv. În virtutea dreptuluĭ feudal: a administra feudal. – Și feodal (fr. féodal).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

feudal (fe-u-) adj. m., s. m., pl. feudali; adj. f. feudală, pl. feudale

feudál adj. m., s. m. (sil. fe-u-), pl. feudáli; f. sg. feudálă, pl. feudále

Intrare: feudal (adj.)
feudal1 (adj.) adjectiv
  • silabație: fe-u-dal info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • feudal
  • feudalul
  • feudalu‑
  • feuda
  • feudala
plural
  • feudali
  • feudalii
  • feudale
  • feudalele
genitiv-dativ singular
  • feudal
  • feudalului
  • feudale
  • feudalei
plural
  • feudali
  • feudalilor
  • feudale
  • feudalelor
vocativ singular
plural
feodal1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • feodal
  • feodalul
  • feodalu‑
  • feoda
  • feodala
plural
  • feodali
  • feodalii
  • feodale
  • feodalele
genitiv-dativ singular
  • feodal
  • feodalului
  • feodale
  • feodalei
plural
  • feodali
  • feodalilor
  • feodale
  • feodalelor
vocativ singular
plural
Intrare: feudal (s.m.)
  • silabație: fe-u-dal info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • feudal
  • feudalul
  • feudalu‑
plural
  • feudali
  • feudalii
genitiv-dativ singular
  • feudal
  • feudalului
plural
  • feudali
  • feudalilor
vocativ singular
  • feudalule
  • feudale
plural
  • feudalilor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • feodal
  • feodalul
  • feodalu‑
plural
  • feodali
  • feodalii
genitiv-dativ singular
  • feodal
  • feodalului
plural
  • feodali
  • feodalilor
vocativ singular
  • feodalule
  • feodale
plural
  • feodalilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

feudal, feudaadjectiv

  • 1. Care aparține feudalului sau feudalismului, privitor la feudal sau la feudalism, specific feudalismului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote [Bălcescu] a luptat pentru lichidarea radicală pe cale revoluționară a tuturor privilegiilor feudale. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 110. DLRLC
    • format_quote În secolele XI, XII și XIII se întărește organizarea feudală pe teritoriul patriei noastre. IST. R.P.R. 61. DLRLC
    • 1.1. Orânduire feudală = feudalism. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: feudalism
etimologie:

feudal, feudalisubstantiv masculin

  • 1. Membru al clasei stăpânitoare în feudalism; mare proprietar de pământ. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: feudatar
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.