FEUDALISM s. n. 1. Ansamblul raporturilor, întemeiate pe fidelitatea personală, dintre suzeran și vasal, cel dintâi asigurându-i celui din urmă protecție și o sursă de venit, iar vasalul fiind obligat față de suzeran cu sprijin militar și participare la adunările de judecată. 2. Organizare social-economică în cadrul căreia baza relațiilor o constituie feudalismul (1). [Pr.: fe-u-] – Din it. feudalismo, fr. féodalisme.

feudalism sn [At: CONTEMP, S. II, 1949, nr 120, 3/1 / P: fe-u~ / E: fr féodalisme, it feudalismo] 1 Organizare politică și economică a unei părți a Europei între sec. X și XV, bazată pe raporturile de fidelitate dintre suzeran și vasal și pe existența feudelor. 2 (Pex ) Tip de organizare politică și economică care, bazându-se pe marile proprietăți funciare și pe relațiile de dependență socială, amintește de feudalism (1). 3 (În doctrina marxistă) Organizare social-economică care urmează după sclavagism și precedă capitalismul și în care baza relațiilor o constituie stăpânirea feudală asupra pământului și dependența personală a țăranilor față de stăpânii feudali.

FEUDALISM s. n. 1. Ansamblul raporturilor, întemeiate pe fidelitatea personală, dintre suzeran și vasal. 2. Organizare social-economică care, în concepția materialist-istorică, urmează după sclavagism și precedă capitalismul și în care baza relațiilor o constituie stăpânirea feudală asupra pământului și dependența personală a țăranilor față de stăpânii feudali. [Pr.: fe-u-] – Din it. feudalismo, fr. féodalisme.

FEUDALISM s. n. Formație social-economică constituind una dintre cele cinci orînduiri sociale (situată după orînduirea sclavagistă și precedînd pe cea capitalistă) caracterizată prin proprietatea feudalului asupra mijloacelor de producție și prin proprietatea necompletă asupra țăranilor iobagi. Începuturile feudalismului s-au manifestat în Dacia încă de pe timpul cuceririi romane. IST. R.P.R. 63. – Pronunțat: fe-u-.

FEUDALISM s.n. Orînduire social-economică, situată între sclavagism și capitalism, în care baza relațiilor de producție o constituie proprietatea feudalului asupra mijloacelor de producție și proprietatea parțială a acestuia asupra țăranilor iobagi. [Pron. fe-u-. / cf. it. feudalismo, fr. féodalisme].

FEUDALISM s. n. orânduire social-economică între sclavagism și capitalism, în care baza relațiilor de producție o constituie proprietatea feudalului asupra pământului și dependența personală a țăranilor iobagi față de stăpânii feudali; orânduire feudală, feudalitate. (< it. feudalismo, fr. féodalisme)

FEUDALISM n. Regim politic medieval, caracterizat prin proprietatea nobiliară asupra pământului și, parțial, asupra țăranilor. [Sil. fe-u-] /<it. feudalismo, fr. féodalisme

*feudalízm n. Feudalitate. – Și feo- (după fr.).

feudalism (desp. fe-u-) s. n.

feudalism (fe-u-) s. n.

feudalism s. n. (sil. fe-u-)

feudalism.

FEUDALISM s. (IST.) feudalitate, orânduire feudală, societate feudală.

FEUDALISM s. (IST.) feudalitate, orînduire feudală, societate feudală.