14 definiții pentru feudal (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FEUDAL, -Ă, feudali, -e, s. m., adj. 1. S. m. Membru al clasei stăpânitoare în feudalism; mare proprietar de pământ. 2. Adj. Care aparține feudalului (1) sau feudalismului, privitor la feudal sau la feudalism, specific feudalismului. ◊ Orânduire feudală = feudalism. [Pr.: fe-u-] – Din it. feudale, fr. féodal.

feudal, ~ă [At: ALEXANDRESCU, M. 20 / P: fe-u~ / V: (înv) feod~ / Pl: ~i, ~e / E: fr féodal, it feudale] 1 sm (Mare) proprietar de pământ în Evul Mediu, care facea parte din clasa nobilimii Si: feudatar. 2-3 a Care aparține feudalului (1) sau feudalismului. 4-5 a Privitor la feudal sau la feudalism. 6 a Specific feudalismului. 7 a (Îs) Orânduire ~ă Feudalism.

FEUDAL, -Ă, feudali, -e, s. m., adj. 1. S. m. Stăpân de pământ; mare proprietar de pământ. 2. Adj. Care aparține feudalului (1) sau feudalismului, privitor la feudal sau la feudalism, specific feudalismului. ◊ Orânduire feudală = feudalism. [Pr.: fe-u-] – Din it. feudale, fr. féodal.

FEUDAL1, feudali, s. m. (În evul mediu) Nobil subordonat unui suzeran și la rîndul său mai mare peste unul sau mai mulți vasali, proprietar al unui domeniu (primit de la suzeran sau acaparat direct de la țăranii liberi aduși în stare de dependență). – Pronunțat: fe-u-. – Variantă: feodal s. m.

FEUDAL, -Ă adj. Referitor la feudalism, propriu feudalismului; în legătură cu o feudă. ◊ Orînduirea feudală = feudalism. // s.m. Nobil, proprietar al unei feude, care are vasali și care la rîndul său este subordonat unui suzeran; feudatar. [Pron. fe-u-, var. feodal, -ă adj. / cf. it. feudale, fr. féodal].

FEUDAL, -Ă I. adj. referitor la feudal(ism) sau la feudă. ♦ orânduirea ~ă = feudalism. II. s. m. nobil, proprietar al unei feude; feudatar. (< it. feudale, fr. féodal)

FEUDAL1 ~i m. ist. Mare proprietar de pământ, care exploata munca țăranilor iobagi. [Sil. fe-u-] /<lat. feodalis, fr. féodal

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

feudal (desp. fe-u-) adj. m., s. m., pl. feudali; adj. f. feuda, pl. feudale

feudal (fe-u-) adj. m., s. m., pl. feudali; adj. f. feudală, pl. feudale

feudal adj. m., s. m. (sil. fe-u-), pl. feudali; f. sg. feudală, pl. feudale

Intrare: feudal (s.m.)
  • silabație: fe-u-dal info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • feudal
  • feudalul
  • feudalu‑
plural
  • feudali
  • feudalii
genitiv-dativ singular
  • feudal
  • feudalului
plural
  • feudali
  • feudalilor
vocativ singular
  • feudalule
  • feudale
plural
  • feudalilor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • feodal
  • feodalul
  • feodalu‑
plural
  • feodali
  • feodalii
genitiv-dativ singular
  • feodal
  • feodalului
plural
  • feodali
  • feodalilor
vocativ singular
  • feodalule
  • feodale
plural
  • feodalilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

feudal, feudalisubstantiv masculin

  • 1. Membru al clasei stăpânitoare în feudalism; mare proprietar de pământ. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: feudatar
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.