Din totalul de 95 sunt afișate 20 definiții pentru „femeie”   declinări

FEMÉIE, femei, s. f. 1. Persoană adultă de sex feminin; muiere. 2. Persoană de sex feminin căsătorită. ♦ (Pop.; urmat de determinări în genitiv sau de un adjectiv posesiv) Soție, nevastă. [Pr.: -me-ie] – Lat. familia „familie”.

FEMÉIE, femei, s. f. 1. Persoană adultă de sex feminin; muiere. 2. Persoană de sex feminin căsătorită. ♦ (Pop.; urmat de determinări în genitiv sau de un adjectiv posesiv) Soție, nevastă. [Pr.: -me-ie] – Lat. familia „familie”.

FEMÉIE, femei, s. f. 1. (În opoziție cu bărbat) Persoană adultă de sex feminin. Femeia în Republica Populară Romînă are drepturi egale cu ale bărbatului în toate domeniile vieții economice, politice, de stat și culturale. CONST. R.P.R. 39. Acolo unde-au huzurit tîlharii, – Rîd astăzi voinicește făurarii... Rîd oamenii muncii, Rîd femeile, pruncii. DEȘLIU, G. 38. La fereastră, o femeie cu părul de aur, cu ochii ca florile albastre ale cîmpului... rezemată de bara de alamă îl privea cu milă. C. PETRESCU, S. 41. 2. (Spre deosebire de fată) Persoană de sex feminin căsătorită. Achim era-nsurat Cu fata lui Mihai Terinte: Femeie bună și cuminte, Cum alta nu găsești în sat. COȘBUC, P. II 226. 3. (Urmat de determinări în genitiv sau de un adjectiv posesiv) Soție, nevastă. Se învinovățea pe el însuși, știind cît e de puțin vrednic de femeia lui care i-a fost totdeauna credincioasă. BUJOR, S. 44. Nu se împlinește bine anul și femeia lui Ipate face un băiet. CREANGĂ, P. 169.

feméie s. f., art. feméia, g.-d. art. feméii; pl. feméi

feméie s. f., art. feméia, g.-d. art. feméii; pl. feméi

FEMÉIE s. v. familie, neam, nevastă, soție, viță.

FEMÉIE s. 1. (pop.) muiere, nevastă, (fig. și ir.) fustă. (O ~ cu un copil.) 2. femeie de serviciu v. servitoare. 3. femeie de stradă v. prostituată.

feméie (feméi), s. f.1. (Înv.) Familie. – 2. Nevastă, soție. – 3. Femeie căsătorită. – 4. Persoană de sex feminin. – Var. fomeie, (Mold.) fimeie, (înv.) făme(a)ie. Mr. fumeal’e, megl. fămel’ă, fumel’ă. Lat. fămĭlia (Pușcariu 595; Candrea-Dens., 575; REW 3180; DAR; Wagner, ZRPh., 1921, 586; Rohlfs, Differenzierung, 80), cf. alb. fëmiljë „copil”, v. lomb. fameja, gal., port. femia. Schimbarea semantică apare numai în dacorom.Der. femeiesc, adj. (feminin); femeiește, adv. (ca femeile); femeiet, s. m. (mulțime de femei); femeiușcă, s. f. (muierușcă; femelă a unui animal; regulator de presiune la războiul de țesut de mînă); afemeiat, adj. (muieratic), reproduce fr. effeminé, redus la forma din rom. femeie. Este dublet de la familie.

FEMÉIE ~i f. 1) Persoană matură de sex feminin. ◊ ~ în casă femeie angajată, în trecut, pentru treburi gospodărești. 2) pop. Persoană de sex feminin care și-a pierdut fecioria. [Art. femeia; G.-D. femeii; Sil. fe-me-ie] /<lat. familia

femeie f. 1. soața omului; 2. cea care e sau a fost măritată. [Vechiu-rom. fămeaie, familie (ca și în macedo-româna): „să meargă la besearecă cu toată fomeaea” (Legenda Duminecei, 1600) = lat. FAMILIA: în limba modernă s´a restrâns sensul la reprezentantul ei femeiesc].

feméĭe f., pl. (lat. famĭlia, familie, de unde și dial. fămeĭe, fomeĭe, fimeĭe și fumeĭe. Cp. cu germ. stute, ĭapă, d. vgerm. sluote, herghelie). Sec. 16-17. Familie. Azĭ. Soție, nevastă. Persoană măritată. Ființă de sex opus bărbatuluĭ. Femelă (la animale). V. muĭere.

femeie sf [At: Cuv. D. BĂTR. II, 52 / P: ~me-ie / V: fămeie, (înv) fămeaie, fom~, fum~, (Mol) fim~ / Pl: femei / E: ml familia „familie”] 1-2 (Înv) Familie (1-2). 3 (Înv) Femeia și copiii unei familii (2). 4 (Înv) Copiii unei familii (2). 5 Neam. 6 (Înv) Seminție (de popoare). 7 Persoană adultă de sex feminin. 8 Persoană de sex feminin căsătorită. 9 (Pop) Soție. 10 (Fig; rar) Bărbat molâu și fricos. 11 (Pop) Săteancă. 12 (Îs) femeie de stradă Prostituată.

CINSTEA-FEMÉILOR s. v. rușinea-fetei.

FEMEIE PÚBLICĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

FEMÉIE s. 1. (pop.) muiére, nevástă, (fig. și ir.) fústă. (O ~ cu un copil.) 2. femeie de stradă = cocotă, curvă, prostituată, tîrfă, (pop. și fam.) dámă, madámă, (înv. și reg.) pîrțotínă, telălíță, teleléică, (reg.) lele, madaránță, scorțotínă, teárfă, tîrnoáță, (prin Transilv.) bándură, búlă, (prin Bucov.) crăíță, (prin Ma-ram.) lándră, (prin Mold. și Bucov.) mișárcă, (înv.) magopáță, tălániță, femeie públică, (fam.) fleoárță, fleorțotínă, șuleándră, (fig.) buleándră, pupăză, putoáre, tîrîtúră, (reg. fig.) háită, pupezoáică, terfeloágă, (Transilv. fig.) gúdă, (prin Mold. fig.) ruptúră, (arg.) maimúță, marcoávă, mastroácă.

feméie s. v. FAMILIE. NEAM. NEVASTĂ. SOȚIE. VIȚĂ.

cinstea-feméilor s. v. RUȘINEA-FETEI.

femeie públică s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.

feméie-agronóm s.f. Femeie care a îmbrățișat profesia de agronom ◊ „De la femei mergând supuse în spatele bărbatului – la primele femei-agronom. Cont. 21 IX 62 p. 5 (din femeie + agronom)

feméie-arbítru s.f. (sport) Femeie cu rolul de arbitru într-un meci ◊ „Prima femeie-arbitru din Bundesliga face duș împreună cu colegii din brigadă.” Ev.z. 21 X 95 p. 8 (din femeie + arbitru)