3 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fedeleș sn [At: NECULCE, ap. LET. II 360/24 / V: fid~, fiidil~, fideluș / Pl: ~uri, ~e / E: mg fedeleș „cu capac”] 1 (Îvp) Butoiaș mic în care țăranii își țin apa când lucrează la câmp. 2 (Reg; rar) Vas pentru transportul mâncării la câmp. 3 (Îe) A lega ~ A lega strâns și bine, ca să nu poată scăpa Si: a lega cobză. 4 (Reg) Petrecere la ginere acasă, în sâmbăta de dinaintea nunții. 5 (Reg) Obicei al băieților și al fetelor de la sate de a se aduna sâmbătă seara ca să danseze. 6 (Pop) Dans popular nedefinit mai de aproape.

FEDELÉȘ, fedeleșuri, s. n. Butoiaș mic, de forme diferite, în care țăranii își țin apa când lucrează la câmp. ◊ Expr. (Adverbial) A lega fedeleș = a lega strâns și bine ca să nu poată scăpa; a lega cobză. [Acc. și: fédeleș.Pl. și: fedeleșe] – Din magh. fedeles.

FEDELÉȘ, fedeleșuri, s. n. Butoiaș mic, de forme diferite, în care țăranii își țin apa când lucrează la câmp. ◊ Expr. (Adverbial) A lega fedeleș = a lega strâns și bine ca să nu poată scăpa; a lega cobză. [Acc. și: fédeleș.Pl. și: fedeleșe] – Din magh. fedeles.

FEDELÉȘ, fedeleșe și fedeleșuri, s. n. Butoiaș mic de forme diferite (azi folosit mai ales la țară), în care se ține sau se transportă apa sau vinul. Să ne dai voie să cinstim cumătria, închinînd din fedeleșurile pe care le avem cu noi. SADOVEANU, F. J. 25. Tovarășii nu făceau... prea multă cinste fedeleșului cu vin. GALACTION, O. I 267. Le dete pe sub ascuns o copaie de mere, două azime și un fedeleș cu apă. ISPIRESCU, L. 354. Căruțele și alaiul agiung într-o poiană mare și frumoasă, în mijlocul codrului, unde iarba-i netedă ca un covor, nu departe de un izvor rece, în care sticlesc fedeleșele. RUSSO, O. 123. ◊ Expr. A lega fedeleș (pe cineva sau ceva) = a lega strîns, să nu se mai poată mișca; a lega cobză. Tudor zări pe cei doi unchi ai lui legați fedeleș pe podeală. SANDU-ALDEA, U. P. 49.

FEDELÉȘ ~uri n. Butoi mic prevăzut cu o toartă, în care se transportă sau se păstrează apă ori vin. ◊ A lega ~ a lega strâns. /<ung. fedeles

fedeleș n. 1. butoiaș oval în care țăranii pun apă sau lapte acru: cu fedeleș în spate AL.; 2. un fel de horă țărănească. [Ung. FEDELES, capac]. ║ adv. țeapăn (ca un fedeleș): îl legară fedeleș ISP.

fedeléș n., pl. e (ung. fedeles, cu capac). Est. Cofă saŭ putinică (botă) cu fundu eliptic în care plugariĭ duc apă de băut purtînd-o în spate legată țeapăn cu niște funiĭ saŭ curele. Adv. A lega fedeleș (burduf, cobză), a lega țeapăn așa în cît să nu se maĭ poată mișca. Vest. Butoĭaș portativ (de 5-10 litri) de dus apă saŭ vin. Prov. Porculuĭ să nu-ĭ daĭ să bea din fedeleș, pe țopîrlan să nu-l tratezĭ prea bine, să nu-ĭ daĭ nas. Vest. Ospăț oferit de socri orĭ de mire în ajunu nunțiĭ (Iov. 146). O horă și melodia eĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fedeléș s. n., pl. fedeléșuri/fedeléșe

fedeléș s. n., pl. fedeléșuri/fedeléșe


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fedeléș (-șe), s. n.1. Vas acoperit. – 2. Ploscă. – 3. Dans popular care se dansează în ajunul nunții. Mag. fedeles „cu capac”, de la fedel „cuvertură” (DAR; Gáldi, Dict., 89). Cihac, II, 497, îl punea greșit în legătură cu vadră, prin intermediul mag. veder.Der. fedeleși, vb. (Arg., a lega strîns, a lega de mîini). – Din mag. fedo provine fedeu, s. n. (Trans., capac).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fedeléș, fedeléșe și fedeléșuri, s.n. (reg.) 1. vas pentru transportul bucatelor la câmp; botă. 2. butoiaș în care țăranii își duc apa la câmp. 3. petrecere a băieților și fetelor din sat în sâmbăta nunții tinerilor. 4. nume de joc țărănesc.

fedeleșul 1. Joc* popular românesc, mixt, întâlnit mai ales în zona subcarpatică a Munteniei și Olteniei. Se execută, la început, în cerc cu brațele pe umeri. Ulterior, formația inițială se rupe în mai multe cercuri mici care se învârtesc ocolindu-se, descriind în același timp o elipsă (mișcare de rotație + mișcare de revoluție), într-un tempo (2) din ce în ce mai accelerat. Sin.: ciuleandra; târcolul. 2. Nume dat, în Muntenia subcarpatică, petrecerii din ajunul nunții (sâmbătă seara) când de împodobesc stâlpii casei, poarta și bradul. Participă în general tineret și familia mirilor.

fedeléș, fedeleșuri, s.n. – Vas de lemn, acoperit, pentru transportat lapte (Rohia). – Din magh. fedeles „cu capac” (Scriban, Șăineanu, DER, DEX, MDA) < fedel „cuvertură” (DA, Galdi, cf. DER).

fedeléș, -uri, s.n. – 1. Butoi mic pentru transportat apa. 2. Vas de lemn, acoperit, pentru transportat lapte (Rohia). 3. Ploscă. – Din magh. fedeles „cu capac”.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FEDELEȘ, fam. (Isp IV1), < subst.

Intrare: Fedeleș
Fedeleș nume propriu
nume propriu (I3)
  • Fedeleș
Intrare: fedeleș (pl. -e)
fedeleș (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fedeleș
  • fedeleșul
  • fedeleșu‑
plural
  • fedeleșe
  • fedeleșele
genitiv-dativ singular
  • fedeleș
  • fedeleșului
plural
  • fedeleșe
  • fedeleșelor
vocativ singular
plural
Intrare: fedeleș (pl. -uri)
fedeleș (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fedeleș
  • fedeleșul
  • fedeleșu‑
plural
  • fedeleșuri
  • fedeleșurile
genitiv-dativ singular
  • fedeleș
  • fedeleșului
plural
  • fedeleșuri
  • fedeleșurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)