fedeleș sn [At: NECULCE, ap. LET. II 360/24 / V: fid~, fidil~, fideluș / Pl: ~uri, ~e / E: mg fedeleș „cu capac”] 1 (Îvp) Butoiaș mic în care țăranii își țin apa când lucrează la câmp. 2 (Reg; rar) Vas pentru transportul mâncării la câmp. 3 (Îe) A lega ~ A lega strâns și bine, ca să nu poată scăpa Si: a lega cobză. 4 (Reg) Petrecere la ginere acasă, în sâmbăta de dinaintea nunții. 5 (Reg) Obicei al băieților și al fetelor de la sate de a se aduna sâmbătă seara ca să danseze. 6 (Pop) Dans popular nedefinit mai de aproape.

fedeleș n. 1. butoiaș oval în care țăranii pun apă sau lapte acru: cu fedeleș în spate AL.; 2. un fel de horă țărănească. [Ung. FEDELES, capac]. ║ adv. țeapăn (ca un fedeleș): îl legară fedeleș ISP.

fedeléș n., pl. e (ung. fedeles, cu capac). Est. Cofă saŭ putinică (botă) cu fundu eliptic în care plugariĭ duc apă de băut purtînd-o în spate legată țeapăn cu niște funiĭ saŭ curele. Adv. A lega fedeleș (burduf, cobză), a lega țeapăn așa în cît să nu se maĭ poată mișca. Vest. Butoĭaș portativ (de 5-10 litri) de dus apă saŭ vin. Prov. Porculuĭ să nu-ĭ daĭ să bea din fedeleș, pe țopîrlan să nu-l tratezĭ prea bine, să nu-ĭ daĭ nas. Vest. Ospăț oferit de socri orĭ de mire în ajunu nunțiĭ (Iov. 146). O horă și melodia eĭ.

fideleș sn vz fedeleș

fideluș sn vz fedeleș

fidileș sn vz fedeleș

fedeleș s. n., pl. fedeleșuri/fedeleșe

+fedeleșul (dans; petrecere) (reg.) s. n. art., neart. fedeleș; pl. fedeleșuri

fedeleș (-șe), s. n. – 1. Vas acoperit. – 2. Ploscă. – 3. Dans popular care se dansează în ajunul nunții. Mag. fedeles „cu capac”, de la fedel „cuvertură” (DAR; Gáldi, Dict., 89). Cihac, II, 497, îl punea greșit în legătură cu vadră, prin intermediul mag. veder. – Der. fedeleși, vb. (Arg., a lega strîns, a lega de mîini). – Din mag. fedo provine fedeu, s. n. (Trans., capac).

fedeleșul 1. Joc* popular românesc, mixt, întâlnit mai ales în zona subcarpatică a Munteniei și Olteniei. Se execută, la început, în cerc cu brațele pe umeri. Ulterior, formația inițială se rupe în mai multe cercuri mici care se învârtesc ocolindu-se, descriind în același timp o elipsă (mișcare de rotație + mișcare de revoluție), într-un tempo (2) din ce în ce mai accelerat. Sin.: ciuleandra; târcolul. 2. Nume dat, în Muntenia subcarpatică, petrecerii din ajunul nunții (sâmbătă seara) când de împodobesc stâlpii casei, poarta și bradul. Participă în general tineret și familia mirilor.

fedeleș, fedeleșe și fedeleșuri, s.n. (reg.) 1. vas pentru transportul bucatelor la câmp; botă. 2. butoiaș în care țăranii își duc apa la câmp. 3. petrecere a băieților și fetelor din sat în sâmbăta nunții tinerilor. 4. nume de joc țărănesc.