fecunda vt [At: DA / Pzi: ~dez / E: lat fecundare, fr féconder] A face să procreeze.

FECUNDA, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca procesul fecundației, a pune în stare de procreație. ◊ Intranz. (Poetic) Soarele arde cîmpiile și în aer se împrăștie mirosul voluptos al pămîntului care fecundează. DEMETRESCU, O. 148.

FECUNDA vb. I. tr. A provoca fecundație, a pune în stare de procreație. [< lat. fecundare, cf. fr. féconder].

FECUNDA vb. tr. a face fecund; a provoca fecundația. (< fr. féconder, lat. fecundare)

A SE FECUNDA pers. 3 se ~ează intranz. A provoca apariția unui germen prin unirea a două celule de sex opus (în vederea procreării). /<fr. féconder, lat. fecundare

A FECUNDA ~ez tranz. A provoca procesul fecundației; a face să procreeze. /<fr. féconder, lat. fecundare

fecundà v. a face fecund, productiv.

fecund, ~ă a [At: ODOBESCU, S. II, 240 / Pl: ~nzi, ~e / E: lat fecundus, fr fécond] 1 Care dă rod îmbelșugat. 2 (Blg) Care este apt să se reproducă. 3 (D. terenuri, pământuri) Fertil (1). 4 (Fig; d. idei, imaginație etc.) Bogat (3). 5 (Fig; d. oameni) Care creează ușor și repede opere artistice sau științifice.

FECUND, -Ă, fecunzi, -de, adj. 1. (Despre animale, mai rar despre oameni) Care se înmulțește ușor, și repede, prolific. Iepurii de casă sînt foarte fecunzi. 2. Fig. (Despre idei, imaginație etc.) Rodnic, bogat. Cîte nesecate izvoare de plăsmuiri ale frumosului oferă... imaginațiunea în veci fecundă a unicului și marelui nostru artist, a poporului romîn. ODOBESCU, S. II 240. 3. Fig. (Despre oameni de știință, de artă etc.) Care scrie, compune, produce mult, care are capacitatea de a da ușor și repede opere de creație, producții artistice sau științifice. Scriitor fecund.

FECUND, -Ă adj. 1. (Despre animale) Care se înmulțește repede; prolific. 2. (Fig.) Rodnic, productiv, bogat. 3. (Fig.; despre oamenii de știință, de artă etc.) Care scrie, compune, produce mult. [< lat. fecundus].

FECUND, -Ă adj. 1. care se înmulțește repede; prolific; fertil. 2. (fig.) rodnic, productiv, bogat. 3. (fig.) care scrie, compune, produce mult. (< fr. fécond, lat. fecundus)

FECUND ~dă (~zi, ~de) 1) (despre ființe) Care este apt de reproducere; capabil să se reproducă. 2) (despre ființe) Care se înmulțește ușor și repede; cu proprietatea de a se înmulți ușor și repede; productiv; prolific. 3) (despre sol, terenuri etc.) Care dă recolte mari; cu productivitate mare; roditor; mănos; fertil. 4) fig. (despre persoane) Care produce mult și repede; cu capacitatea de a produce mult și repede. 5) (despre idei, imaginație, principii, subiecte etc.) Care oferă posibilități variate de dezvoltare. /<fr. fécond, lat. fecundus

fecund a. care produce mult: sol fecund; fig. spirit fecund.

*fecúnd, -ă adj. (lat. fecundus. V. făt). Care naște mult: animale, femeĭ fecunde. Fertil: pămînt fecund. Fig. Care produce multe opere: scriitor fecund.

*fecundéz v. tr. (lat. fecundare). Fac fecund, fac productiv.

fecunda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fecundez, 3 fecundează; conj. prez. 1 sg. să fecundez, 3 să fecundeze

fecunda (a ~) vb., ind. prez. 3 fecundează

fecunda vb., ind. prez. 3 sg. și pl. fecundează

fecund adj. m., pl. fecunzi; f. fecundă, pl. fecunde

fecund adj. m., pl. fecunzi; f. fecundă, pl. fecunde

fecund adj. m., pl. fecunzi; f. sg. fecundă, pl. fecunde

FECUNDA vb. a călca. (Cocoșul ~ găina.)

FECUNDA vb. a călca. (Cocoșul ~ găina.)

FECUND adj. 1. prolific, (pop. și fam.) puios, sămânțos, (înv. și reg.) plodicios, (înv.) plodit, ploditor, plodnic, plodos, rodnic. (Animal ~.) 2. v. fertil. 3. v. prolific.

OVUL FECUNDAT s. v. zigot.

FECUND adj. 1. prolific, (pop. și fam.) puios, sămînțos, (înv. și reg.) plodicios, (înv.) plodit, ploditor, plodnic, plodos, rodnic. (Animal ~.) 2. bogat, fertil, gras, mănos, productiv, roditor, rodnic, (înv.) producător, rodit, rodos, spornic. (Pămînt ~.) 3. prodigios, productiv, prolific. (Un scriitor ~.)

Fecund ≠ neroditor, steril, sterp