prolific, ~ă a [At: NEGULICI / Pl: ~ici, ~ice / E: fr prolifique] 1 (D. ființe) Care se înmulțesc ușor și repede Si: (pop puios, (îvr) plodicios, (înv) plodit, ploditor, plodnic, (reg) plodos, (nob) plodarnic. 2 (D. căsătorii, relații sexuale) Din care rezultă mulți copii. 3 (Rar; d. pământ, terenuri) Rodnic. 4 (Fig) Care creează mult și ușor. 5 (Fig) În care se creează mult și cu ușurință.

PROLIFIC, -Ă, prolifici, -e, adj. (Despre ființe) Care se înmulțește mult și repede, care se reproduce în număr mare. Iepurii sînt prolifici.

PROLIFIC, -Ă adj. Care se poate înmulți ușor și repede. [< fr. prolifique].

PROLIFIC, -Ă adj. 1. care se înmulțește foarte repede; prolifer (1). 2. (fam.) fecund, bogat (în), abundent. (< fr. prolifique)

PROLIFIC ~că (~ci, ~ce) (despre ființe) Care are proprietatea de a se înmulți ușor și repede; productiv; fecund. /<fr. prolifique

prolific a. ce are însușirea de a naște, de a se reproduce: rassă prolifică.

*prolífic, -ă adj. (lat. proli-ficus, d. proles, neam, progenitură, și fácere, a face. V. paci-fic). Plodos, care are puterea de a naște mult, de a se înmulți foarte mult: ĭepuriĭ îs foarte prolificĭ.

prolific adj. m., pl. prolifici; f. prolifică, pl. prolifice

prolific adj. m., pl. prolifici; f. prolifică, pl. prolifice

prolific adj. m., pl. prolifici; f. sg. prolifică, pl. prolifice

PROLIFIC adj. 1. prăsitor, (pop.) puios, (reg.) prăselnic, prăsilos. (Animale sterpe și animale ~.) 2. v. fecund. 3. fecund, prodigios, productiv. (Un scriitor ~.)

PROLIFIC adj. 1. prăsitor, (pop.) puios, (reg.) prăselnic, prăsilos. (Animale sterpe și animale ~.) 2. fecund, (pop. și fam.) puios, sămînțos, (înv. și reg.) plodicios, (înv.) plodit, ploditor, plodnic, plodos, rodnic. (Femelă ~.) 3. fecund, prodigios, productiv. (Un scriitor ~.)