2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FECIORÍ, fecioresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-și trăi perioada de flăcău sau de fată. – De la fecior.

FECIORÍ, fecioresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A-și trăi perioada de flăcău sau de fată. – De la fecior.

feciori1 vi [At: MINEIUL (1776), 61 1/1 / Pzi: ~esc / E: fecioară] (Îvr; d. femei) A trăi fără să aibă relații sexuale.

feciori2 vi [At: DA / Pzi: ~resc / E: fecior] (Pop) 1 (D. băieți) A crește împreună. 2 (Rar) A-și trăi perioada de fecior (12) Si: (reg) a flăcăi.

FECIORÍ, fecioresc, vb. IV. Intranz. (Despre flăcăi și fete) A-și petrece tinerețea; (complinit prin «împreună», «laolaltă», «cu») a-și petrece tinerețea în tovărășia cuiva.

A FECIORÍ ~ésc intranz. rar 1) A fi fecior. 2) A-și petrece anii de feciorie. 3) înv. A servi în calitate de fecior într-o casă boierească. /Din fecior

FECIÓR, feciori, s. m. 1. Fiu; băiat (în raport cu părinții săi). 2. Bărbat tânăr, neînsurat; flăcău. 3. Servitor la casele boierești; valet, camerier, lacheu. ◊ Fecior boieresc = slujbaș pe moșia unui boier, care supraveghea munca la câmp; vătaf, isprăvnicel, logofăt. [Var.: (reg.) ficiór s. m.] – Lat. *fetiolus sau din făt + suf. -ior.

FECIÓR, feciori, s. m. 1. Fiu; băiat (în raport cu părinții săi). 2. Bărbat tânăr, neînsurat; flăcău. 3. Servitor la casele boierești; valet, camerier, lacheu. ◊ Fecior boieresc = slujbaș pe moșia unui boier, care supraveghea munca la câmp; vătaf, isprăvnicel, logofăt. [Var.: (reg.) ficiór s. m.] – Lat. *fetiolus sau din făt + suf. -ior.

FICIÓR s. m. v. fecior.

fecior sm [At: COD. VOR 25/10 / V: (reg) fie~ / Pl: ~i / E: ml *fetiolus] 1 (Înv; lpl) Copii1 (1). 2 Băiat (1). 3 (Îvp; îs) ~ din flori, ~ de izbeliște sau de după gard Copil nelegitim. 4 (Prt; îs) ~ de lele Copil de femeie nemăritată. 5 (Îvr; îs) ~ de babă Copil crescut de mame sau de bunici. 6 (Îvr; îae) Copil lipsit de energie și prostănac. 7 (Înv) Ștrengar. 8 (Îvp) Tânăr frumos și voinic. 9 (Îvp) Tânăr care dansează bine. 10 (Înv; îs) ~ de domn Prinț. 11 (Îs) ~ de bani gata Fiu de oameni bogați, risipitor. 12 Tânăr neînsurat. 13 (Pop; îs) ~ holtei (sau rămas, stătut, bătrân, tomnatic ori bătut de brumă) Bărbat trecut de vârsta căsătoriei și rămas neînsurat. 14 (Pop; cu funcție de nume predicativ) Viteaz. 15 (Pop; șîs ~ de împărat) Vornicel la nuntă. 16 Servitor la casele boierești Si: camerier; lacheu, valet. 17 (Mol; îs) ~ boieresc Vătaf. 18 (Înv; îs) ~ de boltă Băiat de prăvălie. 19 (Trs; înv) Sugar (după ce a fost botezat). 20 (Bot; îc) Iarba ~rilor Feciorică (Herniaria glabra).

FECIÓR, feciori, s. m. 1. Fiu; băiat. Mama și feciorul se aflau mai împăcați. C. PETRESCU, A. 397. A fost odată un împărat ș-o împărăteasă, care aveau trei feciori. CARAGIALE, P. 111. Și cine ești tu? – Feciorul tătîne-meu. ALECSANDRI, T. I 444. M-ai făcut, maică, fecior, Să fiu tatii d-ajutoriu. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 301. ◊ Fecior de bani gata v. ban1. 2. Flăcău. Se adunaseră toți feciorii care urmau a se duce la regimentele lor. SADOVEANU, M. C. 62. În lan erau feciori și fete, Și ei cîntau o doină-n cor. COȘBUC, P. I 176. Copiii... n-au murit, ci acum sînt feciori mari. RETEGANUL, P. II 37. ◊ (Cu aluzie la calitățile de vitejie și curaj, legate de noțiunea de «fecior») Fecioru, care-i fecior, Doarme pe pămîntul gol; Dar tu, bade Ionaș, Tot în pene ai sălaș, Ca un pui cînd îl îngrași! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 460. 3. (Uneori determinat prin «de (sau în) casă») Servitor la casele boierești; valet. Fanarul oamenilor de rînd este de hîrtie, cu o singură lumină; cei bogați umblă cu un fanar de sticlă cu trei lumini, pe care îl poartă un fecior ce merge înainte. BOLINTINEANU, O. 287. Fecior! dă-mi șipul cu eau-de-cologne! NEGRUZZI, S. I 63. ◊ Fecior boieresc = slujbaș pe moșia unui boier, care supraveghea munca la cîmp; vătaf, isprăvnicel, logofăt. [Boierul] a pus înadins pe feciorii boierești să-mi caute pricină. CREANGĂ, A. 158. – Variantă: (regional) ficiór (RUSSO, O. 24) s. m.

FECIÓR ~i m. 1) Persoană de sex masculin luată în raport cu părinții săi; fiu; băiat. ◊ ~ de lele copil din flori. 2) Tânăr neînsurat; flăcău; cavaler. 3) înv. Servitor la curțile boierești; valet; lacheu. /<lat. fetiolus

fecior m. 1. fiu: Doamna născu doi feciori; 2. flăcău: fecior de neam, fecior de bani-gata; 3. slugă: fecior în casă; 4. soldat: feciori de oaste. [Lat. *FETIOLUS (din FETUS; v. făt). ║ a. fecioresc (poetic): mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară EM.

fecĭór m. (dim. d. făt orĭ d. lat. fetiolus, dim. d. fêtus, făt). Fiŭ, băĭat: fecĭor de boĭer, de domn. Flăcăŭ, adolescent (Trans.). Servitor, valet orĭ lacheŭ: fecĭor boĭeresc. Fecĭor de suflet (vechĭ), copil adoptiv. Fecĭor de banĭ gata, fiŭ de părințĭ bogațĭ. Fecĭor (saŭ puĭ) de lele, bastard, (fig.) ștrengar, berbant. – În est fi-.

2) fecĭorésc v. intr. Trăĭesc ca fecĭoară. Trăĭesc ca fecĭor, duc vĭața de flăcăŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

feciorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. feciorésc, 3 sg. fecioréște

feciór (pop.) s. m., pl. fecióri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FECIÓR s. 1. v. fiu. 2. v. flăcău. 3. v. valet.

arată toate definițiile

Intrare: feciori
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • feciori
  • feciorire
  • feciorit
  • fecioritu‑
  • feciorind
  • feciorindu‑
singular plural
  • feciorește
  • fecioriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fecioresc
(să)
  • fecioresc
  • fecioream
  • feciorii
  • feciorisem
a II-a (tu)
  • feciorești
(să)
  • feciorești
  • fecioreai
  • fecioriși
  • fecioriseși
a III-a (el, ea)
  • feciorește
(să)
  • feciorească
  • feciorea
  • feciori
  • feciorise
plural I (noi)
  • feciorim
(să)
  • feciorim
  • fecioream
  • feciorirăm
  • fecioriserăm
  • feciorisem
a II-a (voi)
  • fecioriți
(să)
  • fecioriți
  • fecioreați
  • feciorirăți
  • fecioriserăți
  • fecioriseți
a III-a (ei, ele)
  • fecioresc
(să)
  • feciorească
  • fecioreau
  • feciori
  • fecioriseră
Intrare: fecior
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fecior
  • feciorul
  • fecioru‑
plural
  • feciori
  • feciorii
genitiv-dativ singular
  • fecior
  • feciorului
plural
  • feciori
  • feciorilor
vocativ singular
  • feciorule
plural
  • feciorilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ficior
  • ficiorul
  • ficioru‑
plural
  • ficiori
  • ficiorii
genitiv-dativ singular
  • ficior
  • ficiorului
plural
  • ficiori
  • ficiorilor
vocativ singular
  • ficiorule
plural
  • ficiorilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

feciori

  • 1. popular A-și trăi perioada de flăcău sau de fată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • de la fecior
    surse: DEX '98 DEX '09

fecior ficior

  • 1. Băiat (în raport cu părinții săi).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: băiat (s.m.) fiu diminutive: fecioraș attach_file 4 exemple
    exemple
    • Mama și feciorul se aflau mai împăcați. C. PETRESCU, A. 397.
      surse: DLRLC
    • A fost odată un împărat ș-o împărăteasă, care aveau trei feciori. CARAGIALE, P. 111.
      surse: DLRLC
    • Și cine ești tu? – Feciorul tătîne-meu. ALECSANDRI, T. I 444.
      surse: DLRLC
    • M-ai făcut, maică, fecior, Să fiu tatii d-ajutoriu. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 301.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Fecior de bani.
      surse: DLRLC
    • 1.2. Fecior de lele = copil din flori.
      surse: NODEX
  • 2. Bărbat tânăr, neînsurat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cavaler flăcău attach_file 4 exemple
    exemple
    • Se adunaseră toți feciorii care urmau a se duce la regimentele lor. SADOVEANU, M. C. 62.
      surse: DLRLC
    • În lan erau feciori și fete, Și ei cîntau o doină-n cor. COȘBUC, P. I 176.
      surse: DLRLC
    • Copiii... n-au murit, ci acum sînt feciori mari. RETEGANUL, P. II 37.
      surse: DLRLC
    • (Cu aluzie la calitățile de vitejie și curaj, legate de noțiunea de «fecior») Fecioru, care-i fecior, Doarme pe pămîntul gol; Dar tu, bade Ionaș, Tot în pene ai sălaș, Ca un pui cînd îl îngrași! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 460.
      surse: DLRLC
  • 3. Servitor la casele boierești.
    exemple
    • Fanarul oamenilor de rînd este de hîrtie, cu o singură lumină; cei bogați umblă cu un fanar de sticlă cu trei lumini, pe care îl poartă un fecior ce merge înainte. BOLINTINEANU, O. 287.
      surse: DLRLC
    • Fecior! dă-mi șipul cu eau-de-cologne! NEGRUZZI, S. I 63.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină *fetiolus
    surse: DEX '09 DEX '98
  • făt + sufix -ior.
    surse: DEX '09