16 definiții pentru servitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SERVITÓR, -OÁRE, servitori, -oare, s. m. și f. Persoană angajată în serviciul cuiva pentru treburi casnice; p. gener. orice persoană care muncește la stăpân; slugă. – Din fr. serviteur.

SERVITÓR, -OÁRE, servitori, -oare, s. m. și f. Persoană angajată în serviciul cuiva pentru treburi casnice; p. gener. orice persoană care muncește la stăpân; slugă. – Din fr. serviteur.

SERVITÓR, -OÁRE, servitori, -oare, s. m. și f. (Ieșit din uz) Persoană angajată în serviciul cuiva pentru treburi casnice; p. ext. persoană care muncește la stăpîn; slugă. Servitoarea intră c-o scrisoare și un pachet sigilat. BART, E. 248. ◊ (Învechit, în formule de politețe) Al d-voastre servitor devotat și amic sincer. ALECSANDRI, S. 5.

SERVITÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care este angajat în serviciul cuiva pentru treburi casnice; (p. ext.) orice persoană care lucrează la stăpân; slugă. [< fr. serviteur, it. servitore, lat. servitor].

SERVITÓR, -OÁRE s. m. f. angajat în serviciul cuiva pentru treburi casnice; (p. ext.) orice persoană care lucrează la stăpân; slugă. (< fr. serviteur, lat. servitor)

SERVITÓR ~oáre( ~óri, ~oáre) m. și f. Persoană angajată la un stăpân, mai ales, pentru treburi casnice. /<lat. servitor, fr. serviteur

servitor m. 1. slugă, cel ce este în serviciul altuia; 2. om plătit pentru serviciul casei.

*servitór, -oáre s. (d. servesc; fr. serviteur, lat. servitor, -óris). Slugă, om saŭ femeĭe care servește (slujnică). Orĭ-ce om care aduce un serviciŭ: să fim servitorĭ aĭ patriiĭ!.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

servitór s. m., pl. servitóri

servitór s. m., pl. servitóri

servitoáre s. f., g.-d. art. servitoárei; pl. servitoáre

servitoáre s. f., g.-d. art. servitoárei; pl. servitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SERVITÓR s. 1. slugă, om de serviciu, (astăzi livr.) serv, (rar) slujitor, (înv.) poslușnic. 2. v. rândaș.

SERVITOR s. 1. slugă, om de serviciu, (astăzi livr.) serv, (rar) slujitor, (înv.) poslușnic. 2. rîndaș, slugă.

SERVITOÁRE s. slugă, slujnică, femeie de serviciu, (livr.) servantă, (reg.) jupâneasă, (fam.) mariță.

SERVITOARE s. slugă, slujnică, (livr.) servantă, (reg.) jupîneasă, (fam.) mariță.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

servitoare, servitoare s. f. prostituată.

Intrare: servitor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • servitor
  • servitorul
  • servitoru‑
plural
  • servitori
  • servitorii
genitiv-dativ singular
  • servitor
  • servitorului
plural
  • servitori
  • servitorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)