FEȘTELIRE, feșteliri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) feșteli și rezultatul ei. – V. feșteli.

feștelire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: feșteli] 1 (Reg) Murdărire. 2 (Pfm) Ponegrire a cuiva. 3 (Pfm) Îmbătrânire (a oamenilor). 4 (Olt) Ofilire (a plantelor).

FEȘTELIRE, feșteliri, s. f. Acțiunea de a (se) feșteli și rezultatul ei. – V. feșteli.

feșteli vtr [At: URICARIUL X, 19/19 / Pzi: ~lesc / E: ns cf mg festeni „a vopsi”, „a zugrăvi”] 1-2 vtr (Reg) A (se) murdări. 3 vt (Fam; îe) A ~ bățul sau briceagul sau mantaua (și eliptic, astăzi) a o ~ A o păți. 4 vt (Fam; îae) A se face de râs. 5 vt (Iuz; îe) A-i ~ iacaua A-i face rău cuiva fără să vrei. 6 vt (Pfm) A ponegri. 7 vr (Mol; d. animale) A elimina materiile fecale. 8 vr (Pfm; d. oameni) A îmbătrâni. 9 vr (Olt; d. plante) A se ofili.

FEȘTELI (-elesc) I. vb. tr. Mold. Bucov. Băn. Olten. A murdări, a terfeli, a mînji: da cum nu! că nu mi-oiu ~ eu mînuțele CRG.; proverb: ai feștelit mantaua (sau iacana), ai pățit-o, ai făcut-o fiartă. II. vb. refl. Mold. Maram. Băn. A se murdări, a se mînji: au călcat cu un picior într’o baligă de vită și s’au feștelit SB. [ung. festeni].

❍FLEȘTERI (-eresc) I. vb. tr. 1 Olten. CIAUȘ. = FEȘTELI ¶ 2 Trans. BOL. A pleoști. II. vb. refl. Trans. BUD. A se veșteji.

FEȘTELI, feștelesc, vb. IV. Tranz. (Mai ales în Mold.) A murdări, a mînji, a mîzgăli. Măgarule, dă-te jos... că-mi feștelești trăsura. HOGAȘ, H. 64. Da cum nu! că nu mi-oi feșteli eu mînuțele! CREANGĂ, P. 292. ◊ Expr. (Familiar) A o feșteli = a face o prostie, a încurca o treabă, a strica lucrurile (v. scrînti); p. ext. a se face de rîs. (Glumeț) A-i feșteli (cuiva) iacaua v. iaca.

A SE FEȘTELI mă ~esc intranz. fam. A se umple de murdărie; a deveni murdar; a se mânji; a se murdări; a se păta; a se mâzgăli. ~ de glod. ◊ A-și ~ obrazul a se face de râs. A o ~ a comite o prostie. /cf. ung. festeni

A FEȘTELI ~esc tranz. A face să se feștelească. /cf. ung. festeni

feștelì v. Mold. a murdări, a mânji. [Din Tr. fești, a văpsi = ung. FESTENI].

feștelésc v. tr. (ung. festeni, a văpsi, a sulemeni. Cp. cu morcĭolesc). Mold. Murdăresc, mînjesc. Fig. A feșteli ĭavaŭa, a face ceva nepermis; a încurca o afacere, a o scrînti. – În Trans. feștesc, văpsesc, mînjesc.

feștelire (reg., fam.) s. f., g.-d. art. feștelirii

feștelire (reg., fam.) s. f., g.-d. art. feștelirii

feștelire s. f., g.-d. art. feștelirii; pl. feșteliri

feșteli (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. feștelesc, 3 sg. feștelește, imperf. 1 feșteleam; conj. prez. 1 sg. să feștelesc, 3 să feștelească

feșteli (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. feștelesc, imperf. 3 sg. feștelea; conj. prez. 3 să feștelească

feșteli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. feștelesc, imperf. 3 sg. feștelea; conj. prez. 3 sg. și pl. feștelească

a o feșteli expr. a o păți, a intra într-o încurcătură; a se face de râs.

a-i feșteli (cuiva) iacaua expr. (pop.) a face de rușine (pe cineva).

FEȘTELI vb. v. jegoși, mânji, murdări, păta.

feșteli vb. v. JEGOȘI. MÎNJI. MURDĂRI. PĂTA.

FEȘTELI vb. (Mold.) A murdări. Cîți îl vor lua cu mîinile sale, toți să vor feșteli de dînsul. CES 1754, 118^v. Haricliia își ocăra obrazul feșluindu-l cu frecare de pulbere neagră. I, 9^r. Variante: feștelui (I, 9²). Etimologie: feșteală + suf. -i; cf. magh. festeni. Cf. i m a, m î z g ă i, m u r u i.