FEȘTELÍRE, feșteliri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) feșteli și rezultatul ei. – V. feșteli.

feștelire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: feșteli] 1 (Reg) Murdărire. 2 (Pfm) Ponegrire a cuiva. 3 (Pfm) Îmbătrânire (a oamenilor). 4 (Olt) Ofilire (a plantelor).

FEȘTELÍRE, feșteliri, s. f. Acțiunea de a (se) feșteli și rezultatul ei. – V. feșteli.

feșteli vtr [At: URICARIUL X, 19/19 / Pzi: ~lesc / E: ns cf mg festeni „a vopsi”, „a zugrăvi”] 1-2 vtr (Reg) A (se) murdări. 3 vt (Fam; îe) A ~ bățul sau briceagul sau mantaua (și eliptic, astăzi) a o ~ A o păți. 4 vt (Fam; îae) A se face de râs. 5 vt (Iuz; îe) A-i ~ iacaua A-i face rău cuiva fără să vrei. 6 vt (Pfm) A ponegri. 7 vr (Mol; d. animale) A elimina materiile fecale. 8 vr (Pfm; d. oameni) A îmbătrâni. 9 vr (Olt; d. plante) A se ofili.

FEȘTELÍ, feștelesc, vb. IV. Tranz. (Mai ales în Mold.) A murdări, a mînji, a mîzgăli. Măgarule, dă-te jos... că-mi feștelești trăsura. HOGAȘ, H. 64. Da cum nu! că nu mi-oi feșteli eu mînuțele! CREANGĂ, P. 292. ◊ Expr. (Familiar) A o feșteli = a face o prostie, a încurca o treabă, a strica lucrurile (v. scrînti); p. ext. a se face de rîs. (Glumeț) A-i feșteli (cuiva) iacaua v. iaca.

A FEȘTELÍ ~ésc tranz. A face să se feștelească. /cf. ung. festeni

A SE FEȘTELÍ mă ~ésc intranz. fam. A se umple de murdărie; a deveni murdar; a se mânji; a se murdări; a se păta; a se mâzgăli. ~ de glod. ◊ A-și ~ obrazul a se face de râs. A o ~ a comite o prostie. /cf. ung. festeni

FEȘTELI vb. (Mold.) A murdări. Cîți îl vor lua cu mîinile sale, toți să vor feșteli de dînsul. CES 1754, 118^v. Haricliia își ocăra obrazul feșluindu-l cu frecare de pulbere neagră. I, 9^r. Variante: feștelui (I, 9²). Etimologie: feșteală + suf. -i; cf. magh. festeni. Cf. i m a, m î z g ă i, m u r u i.

feștelì v. Mold. a murdări, a mânji. [Din Tr. fești, a văpsi = ung. FESTENI].

feștelésc v. tr. (ung. festeni, a văpsi, a sulemeni. Cp. cu morcĭolesc). Mold. Murdăresc, mînjesc. Fig. A feșteli ĭavaŭa, a face ceva nepermis; a încurca o afacere, a o scrînti. – În Trans. feștesc, văpsesc, mînjesc.

feștelíre (reg., fam.) s. f., g.-d. art. feștelírii

feștelíre s. f., g.-d. art. feștelírii; pl. feștelíri

feștelí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. feștelésc, imperf. 3 sg. feșteleá; conj. prez. 3 să feșteleáscă

feștelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. feștelésc, imperf. 3 sg. feșteleá; conj. prez. 3 sg. și pl. feșteleáscă

FEȘTELÍ vb. v. jegoși, mânji, murdări, păta.

feșteli vb. v. JEGOȘI. MÎNJI. MURDĂRI. PĂTA.

a o feșteli expr. a o păți, a intra într-o încurcătură; a se face de râs.

a-i feșteli (cuiva) iacaua expr. (pop.) a face de rușine (pe cineva).