2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FEȘTELÍ, feștelesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) murdări, a (se) mânji. 2. Tranz. (Fam.; în expr.) A o feșteli = a o păți, a intra într-o încurcătură; a se face de râs. – Cf. magh. festeni „a vopsi, a zugrăvi”.

FEȘTELÍ, feștelesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) murdări, a (se) mânji. 2. Tranz. (Fam.; în expr.) A o feșteli = a o păți, a intra într-o încurcătură; a se face de râs. – Cf. magh. festeni „a vopsi, a zugrăvi”.

feșteli vtr [At: URICARIUL X, 19/19 / Pzi: ~lesc / E: ns cf mg festeni „a vopsi”, „a zugrăvi”] 1-2 vtr (Reg) A (se) murdări. 3 vt (Fam; îe) A ~ bățul sau briceagul sau mantaua (și eliptic, astăzi) a o ~ A o păți. 4 vt (Fam; îae) A se face de râs. 5 vt (Iuz; îe) A-i ~ iacaua A-i face rău cuiva fără să vrei. 6 vt (Pfm) A ponegri. 7 vr (Mol; d. animale) A elimina materiile fecale. 8 vr (Pfm; d. oameni) A îmbătrâni. 9 vr (Olt; d. plante) A se ofili.

FEȘTELÍ, feștelesc, vb. IV. Tranz. (Mai ales în Mold.) A murdări, a mînji, a mîzgăli. Măgarule, dă-te jos... că-mi feștelești trăsura. HOGAȘ, H. 64. Da cum nu! că nu mi-oi feșteli eu mînuțele! CREANGĂ, P. 292. ◊ Expr. (Familiar) A o feșteli = a face o prostie, a încurca o treabă, a strica lucrurile (v. scrînti); p. ext. a se face de rîs. (Glumeț) A-i feșteli (cuiva) iacaua v. iaca.

A SE FEȘTELÍ mă ~ésc intranz. fam. A se umple de murdărie; a deveni murdar; a se mânji; a se murdări; a se păta; a se mâzgăli. ~ de glod.A-și ~ obrazul a se face de râs. A o ~ a comite o prostie. /cf. ung. festeni

A FEȘTELÍ ~ésc tranz. A face să se feștelească. /cf. ung. festeni

FEȘTELI vb. (Mold.) A murdări. Cîți îl vor lua cu mîinile sale, toți să vor feșteli de dînsul. CES 1754, 118v. Haricliia își ocăra obrazul feșluindu-l cu frecare de pulbere neagră. I, 9r. Variante: feștelui (I, 92). Etimologie: feșteală + suf. -i; cf. magh. festeni. Cf. i m a, m î z g ă i, m u r u i.

feștelì v. Mold. a murdări, a mânji. [Din Tr. fești, a văpsi = ung. FESTENI].

feștea sf [At: CHEST. II, 378/364 / V: (reg) ~tia~ / Pl: ~eli / E: fești + -eală] (Reg) Vopsea.

feștelésc v. tr. (ung. festeni, a văpsi, a sulemeni. Cp. cu morcĭolesc). Mold. Murdăresc, mînjesc. Fig. A feșteli ĭavaŭa, a face ceva nepermis; a încurca o afacere, a o scrînti. – În Trans. feștesc, văpsesc, mînjesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

feștelí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. feștelésc, imperf. 3 sg. feșteleá; conj. prez. 3 să feșteleáscă

feștelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. feștelésc, imperf. 3 sg. feșteleá; conj. prez. 3 sg. și pl. feșteleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FEȘTELÍ vb. v. jegoși, mânji, murdări, păta.

feșteli vb. v. JEGOȘI. MÎNJI. MURDĂRI. PĂTA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

feșteálă, feșteli, s.f. – Vopsea. – Din fești + suf. -eală (MDA).

feșteálă, -eli, s.f. – Vopsea. – Din fești + -eală.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a o feșteli expr. a o păți, a intra într-o încurcătură; a se face de râs.

a-i feșteli (cuiva) iacaua expr. (pop.) a face de rușine (pe cineva).

Intrare: feșteli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • feșteli
  • feștelire
  • feștelit
  • feștelitu‑
  • feștelind
  • feștelindu‑
singular plural
  • feștelește
  • feșteliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • feștelesc
(să)
  • feștelesc
  • feșteleam
  • feștelii
  • feștelisem
a II-a (tu)
  • feștelești
(să)
  • feștelești
  • feșteleai
  • feșteliși
  • feșteliseși
a III-a (el, ea)
  • feștelește
(să)
  • feștelească
  • feștelea
  • feșteli
  • feștelise
plural I (noi)
  • feștelim
(să)
  • feștelim
  • feșteleam
  • feștelirăm
  • feșteliserăm
  • feștelisem
a II-a (voi)
  • feșteliți
(să)
  • feșteliți
  • feșteleați
  • feștelirăți
  • feșteliserăți
  • feșteliseți
a III-a (ei, ele)
  • feștelesc
(să)
  • feștelească
  • feșteleau
  • feșteli
  • feșteliseră
Intrare: feșteală
feșteală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • feșteală
  • feșteala
plural
  • feșteli
  • feștelile
genitiv-dativ singular
  • feșteli
  • feștelii
plural
  • feșteli
  • feștelilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

feșteli

etimologie: