favori v vz favora

favoare sf [At: NEGRUZZI. S. I. 143 / V: favor sn / Pl: ~ruri / E: fr faveur] 1 Avantaj acordat cuiva, cu preferință față de alții. 2 Dovadă deosebită de bunăvoință față de cineva Si: (înv) hatâr. 3 (Înv; îe) A fi (sau a intra, a ajunge etc.) în (sau la) ~ (ori favor) A se bucura de bunăvoința cuiva. 4 (Îlpp) În ~a (Înv favorul) (cuiva) În avantajul cuiva. 5 (Îs) Bilet de ~ Bilet pe baza căruia se poate intra, gratuit sau cu reducere, la un spectacol.

favor sn vz favoare

favora vt [At: NEGRUZZI, S. II, 252 / V: ~ri / Pzi: ~rez / E: favor] (Îvr) 1-2 A favoriza (1-2).

favoáre s.f. 1 Avantaj care se acordă cu preferință cuiva; dovadă deosebită de bunăvoință față de cineva; privilegiu. ◊ Bilet de favoare = bilet pe baza căruia se poate intra gratuit (sau cu reducere) la un spectacol. ◊ expr. În favoarea cuiva = în folosul, în profitul cuiva. A apleca (sau a înclina) cîntarul în favoarea cuiva v. cîntar. A intra în favorul cuiva v. intra. A-și ridica glasul în favoarea cuiva (sau a ceva) v. ridica. 2 (la pl.) Semne de afecțiune pe care o femeie le dă unui bărbat. • pl.-oruri. și (înv.) favór s.n./ <fr. faveur, lat. favor, -is, it. favore.

*FAVOARE sf., †FAVOR (pl. -oruri) sn. 1 Semn de bunăvoință, de protecțiune (din partea unei persoane cu vază, din partea publicului) ¶ 2 Considerațiune, trecere de care se bucură cineva pe lîngă o persoană cu vază ¶ 3 Semn de dragoste, de prieteșug; hatîr ¶ 4 Bilet de ~, care dă cuiva dreptul să intre fără plată într’un teatru, la un concert, etc. ¶ 5 În ~a cuiva, în folosul, în profitul, spre binele cuiva: lupta se sfîrși în favorul nostru (ALECS.) [fr.].

FAVOARE, favoruri, s. f. Avantaj acordat cuiva cu preferință față de alții, dovadă deosebită de bunăvoință față de cineva; hatîr. V. concesie. Acum sîntem prieteni, îți pot cere o favoare. IBRĂILEANU, A. 138. ◊ (Ieșit din uz) Bilet de favoare = bilet de intrare gratuit sau cu reducere la un spectacol. ◊ Expr. În favoarea (cuiva) = în avantajul, în folosul, de partea (cuiva). Fiecare nou succes al marelui popor chinez aduce în mod firesc după sine o schimbare a raportului de forțe pe arena internațională în defavoarea imperialismului și în favoarea socialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 12, 67. – Pronunțat: -voa-. – Variantă: (învechit) favor (ALECSANDRI, T. 1103, NEGRUZZI, S. I 143, ALEXANDRESCU, M. 80) s. n.

FAVORA, favorez, vb. I. Tranz. (Învechit) A favoriza. Prea rareori norocul ridică pre un om Pe aripile sale suindu-l la grad nalt; Și dacă favorează mai mult pe oarecare, Nu stă-ndelung statornic. NEGRUZZI, S. II 252.

FAVORA, favorez, vb. I. Tranz. (Înv.) A favoriza. – Din favoare.

FAVOARE s.f. Avantaj, bunăvoință care se acordă cu preferință cuiva. ♦ Afecțiune, trecere de care se bucură cineva pe lîngă o persoană. [Pron. -voa-, gen. -orii, var. favor s.n. / cf. fr. faveur, rus. favori, it. favore, lat. favor].

FAVOR s.n. v. favoare.

FAVOARE s. f. avantaj, bunăvoință care se acordă cu preferință cuiva. ♦ în ~ a cuiva = în avantajul cuiva. ♦ afecțiune, trecere de care se bucură cineva pe lângă o persoană. (< fr. faveur, lat. favor)

FAVOARE ~oruri f. Bunăvoință care avantajează o persoană; avantaj acordat cu preferință unei persoane. [G.-D. favorii; Sil. -voa-] /<fr. faveur, lat. favor, ~oris

favoare f. 1. semn de bună voință, protecțiune specială: a câștiga favoarea unui principe; 2. trecere, putere de care se bucură pe lângă cineva: om în favoare.

*favoáre f., pl. orĭ (lat. fávor, -óris, d. favére, a fi binevoitor). Grație, bunăvoință, trecere: a căuta favoarea celor marĭ, a fi în favoarea cuĭva, (saŭ în favoare la cineva). Preferență, privilegiŭ: a solicita o favoare. În favoarea cuĭva, în folosu luĭ. Bilet de favoare, bilet gratuit. V. favor.

*favór n., pl. urĭ (it. favore, ca color d. colore). Favoare. Pl. Avantaje, foloase, privilegiĭ: a acorda cuĭva favorurĭ.

favoare (desp. -voa-) s. f., g.-d. art. favorii; pl. favoruri

+favor (înv.; fam.) s. n., pl. favoruri

favoare (-voa-) s. f., g.-d. art. favorii; pl. favoruri

favoare s. f. (sil. -voa-), g.-d. art. favorii; pl. favoruri

favoare, gen. favorii, pl. favoruri

favoare, -voarei gen. a., -voruri pl.

favoare (-oruri), s. n. – Avantaj acordat cuiva, hatîr. – Var. (înv.) favor. Fr. faveur. După Sanzewitsch 203, prin intermediul rus. favor, ipoteză care nu este necesară. – Der. favorabil, adj.; favorit, adj.; favorit, s. m. (barbă de o parte și de alta a obrazului; favorit); favoriza, vb.; favoritism, s. n., toate din fr. Cf. defavoare, s. f.; defavorabil, adj.

FAVOARE s. 1. v. avantaj. 2. v. concesie. 3. v. protecție. 4. v. privilegiu. 5. v. cinste. 6. v. grație.

FAVOARE s. 1. avantaj, înlesnire, privilegiu, ușurință, (pop. și fam.) hatîr. (I-a făcut unele ~oruri.) 2. concesie, hatîr. (Fă-mi și mie ~ asta!) 3. protecție, (pop. și fam.) hatîr, (înv.) grație, lască, nazar, ovajenie, (turcism înv.) musaadea. (Se bucură de ~ lui.) 4. avantaj, privilegiu. (Mă bucur de ~ de a-l cunoaște.) 5. cinste, onoare, privilegiu, (pop. și fam.) hatîr. (I se face ~ de a fi invitat la solemnitate.) 6. (BIS.) dar, grație, har, (înv.) măiestrie. (~ divină.)

Favoare ≠ defavoare