Definiția cu ID-ul 582599:

*favoáre f., pl. orĭ (lat. fávor, -óris, d. favére, a fi binevoitor). Grație, bunăvoință, trecere: a căuta favoarea celor marĭ, a fi în favoarea cuĭva, (saŭ în favoare la cineva). Preferență, privilegiŭ: a solicita o favoare. În favoarea cuĭva, în folosu luĭ. Bilet de favoare, bilet gratuit. V. favor.