20 de definiții pentru favoare favor

FAVOÁRE, favoruri, s. f. Avantaj acordat cuiva, cu preferință față de alții; dovadă deosebită de bunăvoință față de cineva; hatâr. ◊ Bilet de favoare = bilet pe baza căruia se poate intra, gratuit sau cu reducere, la un spectacol. ◊ Expr. În favoarea (cuiva) = în avantajul, în folosul (cuiva). [Var.: (înv.) favór s. n.] – Din fr. faveur.

FAVOÁRE, favoruri, s. f. Avantaj acordat cuiva, cu preferință față de alții; dovadă deosebită de bunăvoință față de cineva; hatâr. ◊ Bilet de favoare = bilet pe baza căruia se poate intra, gratuit sau cu reducere, la un spectacol. ◊ Expr. În favoarea (cuiva) = în avantajul, în folosul (cuiva). [Var.: (înv.) favór s. n.] – Din fr. faveur.

FAVOÁRE, favoruri, s. f. Avantaj acordat cuiva cu preferință față de alții, dovadă deosebită de bunăvoință față de cineva; hatîr. V. concesie. Acum sîntem prieteni, îți pot cere o favoare. IBRĂILEANU, A. 138. ◊ (Ieșit din uz) Bilet de favoare = bilet de intrare gratuit sau cu reducere la un spectacol. ◊ Expr. În favoarea (cuiva) = în avantajul, în folosul, de partea (cuiva). Fiecare nou succes al marelui popor chinez aduce în mod firesc după sine o schimbare a raportului de forțe pe arena internațională în defavoarea imperialismului și în favoarea socialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 12, 67. – Pronunțat: -voa-. – Variantă: (învechit) favór (ALECSANDRI, T. 1103, NEGRUZZI, S. I 143, ALEXANDRESCU, M. 80) s. n.

favoáre s.f. 1 Avantaj care se acordă cu preferință cuiva; dovadă deosebită de bunăvoință față de cineva; privilegiu. ◊ Bilet de favoare = bilet pe baza căruia se poate intra gratuit (sau cu reducere) la un spectacol. ◊ Expr. În favoarea cuiva = în folosul, în profitul cuiva. A apleca (sau a înclina) cântarul în favoarea cuiva v. cântar. A intra în favorul cuiva v. intra. A-și ridica glasul în favoarea cuiva (sau a ceva) v. ridica. 2 (la pl.) Semne de afecțiune pe care o femeie le dă unui bărbat. • pl.-oruri. și (înv.) favór s.n./ <fr. faveur, lat. favor, -is, it. favore.

favoáre (-voa-) s. f., g.-d. art. favórii; pl. favóruri

favoáre s. f. (sil. -voa-), g.-d. art. favórii; pl. favóruri

FAVOÁRE s. 1. v. avantaj. 2. v. concesie. 3. v. protecție. 4. v. privilegiu. 5. v. cinste. 6. v. grație.

FAVOÁRE s.f. Avantaj, bunăvoință care se acordă cu preferință cuiva. ♦ Afecțiune, trecere de care se bucură cineva pe lângă o persoană. [Pron. -voa-, gen. -orii, var. favor s.n. / cf. fr. faveur, rus. favori, it. favore, lat. favor].

FAVOÁRE s. f. avantaj, bunăvoință care se acordă cu preferință cuiva. ♦ în ~ a cuiva = în avantajul cuiva. ♦ afecțiune, trecere de care se bucură cineva pe lângă o persoană. (< fr. faveur, lat. favor)

favoáre (-óruri), s. n. – Avantaj acordat cuiva, hatîr. – Var. (înv.) favor. Fr. faveur. După Sanzewitsch 203, prin intermediul rus. favor, ipoteză care nu este necesară. – Der. favorabil, adj.; favorit, adj.; favorit, s. m. (barbă de o parte și de alta a obrazului; favorit); favoriza, vb.; favoritism, s. n., toate din fr. Cf. defavoare, s. f.; defavorabil, adj.

FAVOÁRE ~óruri f. Bunăvoință care avantajează o persoană; avantaj acordat cu preferință unei persoane. [G.-D. favorii; Sil. -voa-] /<fr. faveur, lat. favor, ~oris

favoare f. 1. semn de bună voință, protecțiune specială: a câștiga favoarea unui principe; 2. trecere, putere de care se bucură pe lângă cineva: om în favoare.

*favoáre f., pl. orĭ (lat. fávor, -óris, d. favére, a fi binevoitor). Grație, bunăvoință, trecere: a căuta favoarea celor marĭ, a fi în favoarea cuĭva, (saŭ în favoare la cineva). Preferență [!], privilegiŭ: a solicita o favoare. În favoarea cuĭva, în folosu luĭ. Bilet de favoare, bilet gratuit. V. favor.

FAVÓR s. n. v. favoare.

*favór n., pl. urĭ (it. favore, ca color d. colore). Favoare. Pl. Avantaje, foloase, privilegiĭ: a acorda cuĭva favorurĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

FAVOÁRE s. 1. avantaj, înlesnire, privilegiu, ușurință, (pop. și fam.) hatî́r. (I-a făcut unele ~oruri.) 2. concesie, hatîr. (Fă-mi și mie ~ asta!) 3. protecție, (pop. și fam.) hatî́r, (înv.) gráție, láscă, nazár, ovajénie, (turcism înv.) musaadeá. (Se bucură de ~ lui.) 4. avantaj, privilegiu. (Mă bucur de ~ de a-l cunoaște.) 5. cinste, onoare, privilegiu, (pop. și fam.) hatî́r. (I se face ~ de a fi invitat la solemnitate.) 6. (BIS.) dar, grație, har, (înv.) măiestríe. (~ divină.)

Intrare: favoare
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular favoare favoarea
plural favoruri favorurile
genitiv-dativ singular favori favorii
plural favoruri favorurilor
vocativ singular
plural
favoare
Surse flexiune: DMLR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular favoare favoarea
plural favoruri favorurile
genitiv-dativ singular favori favoarei
plural favoruri favorurilor
vocativ singular
plural
favoare
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular favoare favoarea
plural favori favorile
genitiv-dativ singular favori favorii
plural favori favorilor
vocativ singular
plural
favor
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular favor favorul
plural favoruri favorurile
genitiv-dativ singular favor favorului
plural favoruri favorurilor
vocativ singular
plural