9 definiții pentru fatum


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fatum sn [At: DEX / Pl: ~uri / E: lat fatum] (Liv) Fatalitate (1).

FÁTUM s. n. (Livr.) Destin irevocabil, fatalitate, soartă. – Cuv. lat.

FÁTUM s. n. (Livr.) Destin irevocabil, fatalitate, soartă. – Cuv. lat.

FÁTUM s.n. (Liv.) Destin, soartă; fatalitate. [< lat. fatum].

FÁTUM s. n. destin, soartă; fatalitate. (< lat. fatum)

FÁTUM n. livr. Destin implacabil. /Cuv. lat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fátum (lat.) (livr.) s. n.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FÁTUM s. v. destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, ursită, zodie.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Fatum, în mitologia romană, personificarea Destinului.

Intrare: fatum
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fatum
  • fatumul
  • fatumu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • fatum
  • fatumului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)