9 definiții pentru fatum

FÁTUM s. n. (Livr.) Destin irevocabil, fatalitate, soartă. – Cuv. lat.

FÁTUM s. n. (Livr.) Destin irevocabil, fatalitate, soartă. – Cuv. lat.

fátum (lat.) (livr.) s. n.

FÁTUM s. v. destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, ursită, zodie.

FÁTUM s.n. (Liv.) Destin, soartă; fatalitate. [< lat. fatum].

FÁTUM s. n. destin, soartă; fatalitate. (< lat. fatum)

FÁTUM n. livr. Destin implacabil. /Cuv. lat.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Fatum, în mitologia romană, personificarea Destinului.

Intrare: fatum
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fatum fatumul
plural
genitiv-dativ singular fatum fatumului
plural
vocativ singular
plural