FARISEU, farisei, s. m. 1. Membru al unei grupări minoritare active în cadrul iudaismului palestinian până la căderea Ierusalimului, a cărui trăsătură distinctivă era respectarea strictă a Legii scrise și a vechilor tradiții orale iudaice. 2. Fig. Om ipocrit, fățarnic, prefăcut. – Din sl. fariseĭ.

fariseu [At: COD. VOR. 74/9 / Pl: ~ei / E: vsl фарисей ] 1 sm Membru al unei grupări politico-religioase la vechii evrei, caracterizată prin formalism exagerat în respectarea ritualului religios. 2-3 sm, a (Fig) (Om) ipocrit.

fariséu s.m. 1 (la vechii evrei) Membru al unei grupări politico-religioase din Iudeea (apărută în sec. 2 î.Hr.) care reprezenta interesele populației orășenești înstărite și care respecta strict legea lui Moise, punînd un accent exagerat (considerat adesea ipocrit) pe formele exterioare ale ritualului religios; fariseean. ◊ Duminica vameșului (și a fariseului) v. vameș. ◊ compar. Ian taci, mă femeie,... nu mai face și tu atîta vorbă, ca fariseul cel fățarnic (CR.). 2 fig. Om ipocrit, fățarnic, prefăcut. • pl. -ei. / <sl. veche фарнсєн, фарнсѢн, gr. φαρισαĩος.

FARISEU, farisei, s. m. 1. Membru al unei grupări politico-religioase la vechii evrei, care reprezenta interesele populației orășenești înstărite și care se caracteriza prin formalism exagerat în respectarea ritualului religios. 2. Fig. Om ipocrit, fățarnic, prefăcut. – Din sl. fariseĩ.

FARISEU, farisei, s. m. Membru al unei grupări politico-religioase, la vechii evrei, care reprezenta interesele populației orășenești și care se caracteriza prin fanatism ipocrit și formalism exagerat în îndeplinirea ritualului religios. Ian taci, mă femeie... nu mai face și tu atîta vorbă, ca fariseul cel fățarnic. CREANGĂ, A. 17. ♦ Fig. Om ipocrit, fățarnic. Socot fariseii pe-altarul credinței Simbria de peste ocean. FRUNZĂ, S. 31. Să trăiască Romînia... C-a ucis de veci robia Și cumpliții farisei. BOLLIAC, O. 188.

FARISEU ~i m. 1) (la vechii evrei) Membru al unei grupări politico-religioase din perioada precreștină, care exprima, mai ales, interesele păturilor înstărite orășenești și care se caracteriza prin pedantism și ipocrizie în respectarea ritualului mozaic. 2) fig. Persoană ipocrită și orgolioasă. /< sl. farisei

fariseu m. 1. membrul unei secte judaice care făcea paradă de pietate exterioară; 2. fig. ipocrit: cu fariseul cel fățarnic CR.

*fariséŭ m. (mgr. fariséos [scris -saîos], d. vgr. pharisaîos, care vine d. ebr. ferușim, deosebițĭ, aramaic parșî; vsl. fariseĭ; lat. pharisaeus. Cp. cu troheŭ). La vechiĭ Jidanĭ, membru al partidului popular și național, care afecta o mare virtute. Fig. Mare ipocrit. – L. V. și fariseĭ (după vsl.). Voc. -éule și eĭe. – Supt un rigorizm aparent, fariseiĭ îșĭ ascundeaŭ cele maĭ marĭ vițiĭ. Hristos, demascîndu-ĭ, îșĭ atrase ura lor. Unindu-se cu mariĭ preuți, eĭ instigară poporu contra luĭ și făcură să fie condamnat la răstignire. De atuncĭ, fariseŭ a ajuns să însemne „mare ipocrit”. V. saducheŭ.

fariseu s. m., art. fariseul; pl. farisei, art. fariseii

fariseu s. m., art. fariseul; pl. farisei, art. fariseii

fariseu s. m., art. fariseul; pl. farisei, art. fariseii

fariseu.

FARISEU s. v. fățarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean.

fariseu s. v. FĂȚARNIC. IPOCRIT. MINCINOS. PERFID. PREFĂCUT. ȘIRET. VICLEAN.

fariseu (farisei), s. m. – 1. Membru al unei grupări politico-religioase la vechii evrei. – 2. Om ipocrit, fățarnic. Gr. φαρισαïος, prin intermediul sl. farisĕi. Sec. XVI. – Der. fariseean, adj. (înv., de fariseu), din sl. farisĕjaninŭ; farisesc, adj. (de fariseu); fariseește, adv. (în mod ipocrit); fariseism, s. n., din fr. pharisaïme.

FARISÉU (< sl.) s. m. 1. Membru al unei grupări minoritare active în cadrul iudaismului palestinian, până în anul 70 d. Hr. (căderea Ierusalimului), a cărei trăsătură distinctivă era respectarea strictă a Legii scrise (Tora) și a vechilor tradiții orale iudaice legate de ritualul purificării, regulile de alimentație etc. Deși în Evanghelii, f. sunt criticați datorită formalismului lor rigid și orgoliul care derivă din el, fiind adversari ai lui Iisus Hristos, propovăduitorul Legii Noi. Deși în opoziție cu secta saducheilor, s-au unit cu aceștia în momentul osândirii lui Iisus la moarte. Rigorismul lor a contribuit însă la supraviețuirea iudaismului. 2. Fig. Om ipocrit, fățarnic.