FAPT, (1, 2) fapte, (4) fapturi, s. n. 1. Întâmplare sau împrejurare reală, lucru petrecut în realitate. Fapt istoric. ◊ Loc. adv. și adj. De (sau în) fapt = (care este) în realitate, efectiv. ◊ Expr. Fapt e că... = nu e mai puțin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz. ♦ Fenomen. Fapte de limbă. 2. Acțiune săvârșită de cineva; faptă. ◊ Expr. Fapt împlinit = acțiune care s-a încheiat, care nu mai poate fi schimbată; situație definitivă. 3. (Pop.; în legătură cu unele momente ale zilei; urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. „de”) Început. Faptul zilei. În fapt de seară. 4. (Pop.; în superstiții) Farmec, vrajă. – Lat. factum.

fapt², ~ă a [At: CUV, D. BĂTR. II, 53 / Pl: nct / E: face] (Înv) Făcut².

fapt¹ sn [At: PALIA (1581), ap. CP 205 / Pl: ~e, (înv) ~uri, (pop 23, reg 26-28) fapți sm / E: ml factum] 1 (Înv) Creare (1). 2 (Înv) Realizare. 3 (Înv) Îndeplinire. 4 (Înv) Construire. 5 Faptă (1). 6 (Îvp; îe) A (se) da în ~ A (se) declara vinovat. 7 (Îvp; îe) A prinde în ~ A prinde în flagrant delict. 8 (Îae) A prinde pe cineva săvârșind un adulter. 9 (Îs) ~ împlinit Situație iremediabilă sau inatacabilă. 10 (Înv) Faptă bună. 11 Lucru petrecut în realitate Si: eveniment. 12 (În ziare; îs) ~(ul) divers Rubrică în care se povestesc, pe scurt, întâmplări (mai mult sau mai puțin) deosebite. 13 (Jur) Orice eveniment susceptibil să aibă consecințe juridice. 14 Ceea ce există în realitate și este observabil Si: fenomen (3). 15-16 (Îljv) De (sau în) ~ (sau, înv, cu ~ul îoc „cu numele”) (Care e) în realitate. 17 (Îe) ~ e că... Nu e mai puțin adevărat că... 18 (Îae) Adevărul e că... 19 (Îae) În orice caz... 20 (Pop; în legătură cu unele momente ale zilei; urmat de determinări în genitiv sau introduse prin pp „de”) Început Faptul zilei. În fapt de seară. 21 (Pop) Farmec (2). 22 (Îvp; în superstiții) Boală de stomac și de ficat provocată prin fapt (21). 23 (Ent; pop) Larva strigăi (Acherontia atropos). 24 (Pop; în superstiții) Vierme descântat, trimis de o vrăjitoare să facă rău cuiva. 25 (Mpp; reg; șîs ~ de vânt) Scarlatină. 26 (Bot; reg; șîc ~ mânănțăl, iarba ~ului) Feciorică (Herniaria glabra). 27 (Bot; Buc) Trifoiaș (Trifolium campestre). 28 (Bot; reg; îc) ~(ul)-mare Ștevie (Astrantia major).

faptă sf [At: COD. VOR. 115 / Pl: ~te / E: ml facta (pll factum)] 1 Acțiune săvârșită de cineva Si: fapt (5), ispravă, (înv) facere (2). 2 (Îs) ~ bună Binefacere. 3 (Îs) ~ rea Prejudiciu adus cuiva. 4 (Îs) Om al ~tei (sau faptelor) Om care își pune în practică năzuințele. 5 (Îas) Om cu spirit practic. 6 (Nob; îs) A pune în ~ A pune în aplicare. 7 (Îvr) Ocupație. 8 (Înv) Cauză (2). 9 (Bis; înv) Facere (7). 10 (Bis; înv) Creatură (5). 11 (Îs) ~te de arme Acte de eroism militar. 12 (Înv; îlav) În ~ În realitate.

fápt¹ s.n. 1 Lucru petrecut în realitate; împrejurare, întîmplare reală; circumstanță concretă. ◊ Fapt divers v. divers. ◊ Loc.adv., adj. De (sau în) fapt = (care este) în realitate, efectiv. ◊ Stare de fapt v. stare. ◊ expr. Fapt e că... = nu e mai puțin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz. ♦ Fenomen. În baza faptelor de limbă... am susținut că „u” final a dispărut (ROSET.). 2 Acțiune, faptă (săvîrșită de cineva). Se vede că pașteți boboci de nu vă pricepeți al cui fapt e acesta (CR.). ◊ expr. Fapt împlinit = a) acțiune care s-a încheiat, care nu mai poate fi schimbată; b) situație iremediabilă sau inatacabilă. 3 (jur.) Orice eveniment susceptibil de a avea consecințe juridice. ◊ Fapt juridic = a) faptă involuntară, săvîrșită fără a urmări producerea unor efecte juridice; b) acțiune săvîrșită voluntar pentru a produce efecte juridice. Eroare de fapt v. eroare. Fapt penal v. penal. ◊ expr. A prinde (pe cineva) în fapt (sau asupra faptului) = a surprinde pe cineva în momentul cînd comite ceva (rău); a prinde în flagrant delict. 4 Ceea ce există în realitate și este observabil; fenomen (3). 5 (pop.; în legătură cu unele momente ale zilei; urmat de determ. în gen. sau introduse prin prep. „de”) Început. Tîrziu! căci faptul zile în slavă se repede (EMIN.). ◊ Loc.adv. În faptul zilei (sau al dimineții) = la începutul zilei (sau al dimineții). În faptul serii (de seară) = pe înserate. fig. În faptul tinereții = la începutul tinereții. Vezi cum soarele s-aprinde În faptul tinereții (ALECS.). ◊ expr. A da în fapt de zori v. zori. 6 (pop.; în credințe și superstiții) Vrajă, farmec. ◊ expr. A țipa fapt (pe cineva) v. țipa. ♦ Boală de stomac și de ficat produse prin vrajă. 7 (entom.; pop.) Larva-de-strigă (Acherontia atropos). 8 (bot.; reg.) Trifoiaș (Trifolium campestre). ◊ Compus: fapt-mînănțăl = feciorică (Herniaria glabra). • pl. -e, (înv.) -uri / lat. factum.

DE FACTO (lat.) = De fapt. Femeia conduce în casă de facto, bărbatul de jure.

FAPT² I. (pl. -te, ‡ -turi) sn. 1 Lucru făcut, ceea ce se face; un ~ împlinit, un lucru făcut, o acțiune săvîrșită care nu se mai poate schimba ¶ 2 Întîmplare, ori-ce se întîmplă: un ~ divers, o întîmplare, o știre de puțină importanță, un incident ¶ 3 Povestire de cele ce s’au făcut: ~ele Apostolilor ¶ 4 De ~, în realitate, aievea, efectiv ¶ 5 ~ e că ..., e un adevăr necontestat că ... ¶ 6 Început (al zilei, al nopții, etc.): ~ul zilei se aprinde pe a dealurilor frunte ALECS.; alaltăeri, în ~ul zilei, mă deștept tresărind CAR.; Ajung în ~ul serii în șanțurile lor COȘB. ¶ 7 (pl. -turi) pop. Farmec, vrajă ce se aruncă în calea cuiva, care apoi se bolnăvește căpătînd niște bube pe tot trupul, mai ales pe față și pe mîini; de ~ nu se vindecă omul decît prin anumite descîntece; IARBA-DATULUI-ȘI-FAPTULUI 👉 FECIORICĂ 2. II. sm. 1 🐒 Omida fluturelui numit „strigă” ¶ 2 🌿 = TRIFOIAȘ; FAPTUL-MARE = ȘTEVIE [lat. factum].

FAPTĂ (pl. -te) sf. Acțiune săvîrșită, ispravă: ai făcut o ~ bună, rea; de la vorbă și pînă la ~ este mare deosebire CRG.; proverb: nici o ~ fără (răs)plată; cum e fapta și plata sau după ~ și plata [lat. facta].

IPSO FACTO (lat.) = Prin faptul însuși. Acela care a lovit pe tatăl său ipso facto e vinovat.

JURE ET FACTO (lat.) = De drept și de fapt. m. Sa Regele Carol al II-lea n’a fost rege, jure et facto, decît după ce a jurat pe Constituție.

RES, NON VERBA (lat.) = Fapte, nu vorbe.

FAPT, fapte și (4) fapturi, s. n. 1. Întâmplare sau împrejurare reală, lucru petrecut în realitate. Fapt istoric. ◊ Loc. adv. și adj. De (sau în) fapt = (care este) în realitate, efectiv. ◊ Expr. Fapt e că... = nu e mai puțin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz. ♦ Fenomen. Fapte de limbă. 2. Acțiune săvârșită de cineva; faptă. ◊ Expr. Fapt împlinit = acțiune care s-a încheiat, care nu mai poate fi schimbată; situație definitivă. 3. (Pop.; în legătură cu unele momente ale zilei; urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. „de”) Început. Faptul zilei. În fapt de seară. 4. (Pop.; în superstiții) Farmec, vrajă. – Lat. factum.

FAPT, fapte și (4, rar) fapturi, s. n. 1. Întîmplare reală, lucru petrecut în realitate. V. eveniment. Fapt istoric. ▭ O carte plăcută, în care formulele costelive ale mecanicii... sînt, mai peste tot locul, foarte binișor furișate printre o mulțime de noțiuni istorice, de povățuiri înțelepte și de fapte interesante. ODOBESCU, S. III 11. ◊ Fapt divers v. divers. ◊ Loc. adv. De fapt (rar, cu faptul) = în realitate, într-adevăr. Principatele erau cu numele și cu faptul grînarul sultanului. GHICA, S. V. ◊ Expr. Fapt e că... = nu-i mai puțin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz... ♦ Fenomen. În baza faptelor de limbă de astăzi și din textele vechi, am susținut că «u» final a dispărut la o epocă anterioară primelor documente de limbă romînă. ROSETTI, S. L. 64. 2. Acțiune, act săvîrșit (de cineva); faptă. D-voastră, cinstiți oaspeți, se vede că pașteți boboci, de nu vă pricepeți al cui fapt e acesta. CREANGĂ, P. 233. Nu ne-or judeca pe dat, Ci ne-or judeca pe fapt. ȘEZ. I 15. ◊ Expr. A pune (pe cineva) în fața unui fapt împlinit = a obliga pe cineva să accepte o situație dată. 3. (În legătură cu unele momente ale zilei, urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. «de») Început. Pe soare să-l oprească, el noaptea o recheamă, Furtunelor dă zborul, pămîntul de-l distramă... Tîrziu! căci faptul zilei în slavă se repede! EMINESCU, O. I 98. ◊ Loc. adv. În faptul zilei (dimineții, serii etc.) sau în fapt de zi (de seară etc.). Cîntecul ce-ades ți-l cînt Cînd te-adorm în fapt de sară, Puiule, e-un cîntec sfînt, Vechi și simplu de la țară. IOSIF, V. 139. De cum a dat în fapt de zori Veneau, cu fete și feciori, Trăsnind rădvanele de crai, Pe netede poteci de plai. COȘBUC, P. I 55. Mergi, dragă, plutind vesel ca pasărea ușoară Ce-n faptul dimineții din cuib la ceruri zboară. ALECSANDRI, O. 85. (Fig.) Trist e deșertul ce se-ntinde Pe sub amurgul vieții, Cînd vezi cum soarele s-aprinde în faptul tinereții! ALECSANDRI, P. III 183. 4. (În superstiții) Farmece, vrăji. Și aseară s-au vorbit Doi, mamă, într-un corn de șură, Să-mi arunce fapt și ură. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 186.

FAPTĂ, fapte, s. f. Acțiune săvîrșită, act îndeplinit (de cineva). Faptă bună. Faptă rea. ▭ În toate mișcările burgheze fapta nu urmează vorbei. IONESCU-RION, C. 27. Nu te teme... vei scoate-o la capătîi bun și slujba cu care te-a împovărat împăratul. Dară trebuie să știi că cu amar are să-i vină și lui la urma urmelor pentru faptele sale. ISPIRESCU, L. 27. Acestea-s faptele tale: m-am luat după capul tău cel sec. CREANGĂ, P. 84. Nu e nici o faptă fără plată. NEGRUZZI, S. I 248. ◊ Fapte de arme = acte de eroism militar. ◊ Loc. adv. (Învechit) În faptă = în realitate, de fapt. Caimacamul era dușman tainic al vizirului și, deși în public se arăta că se ocupă cu pregătirea și adunarea oștilor și a armelor spre a le trimete lui Ferhad, în faptă însă se silea cît putea de risipea toate pregătirile făcute. BĂLCESCU, O. II 66. Ce slujbă la stăpîn în faptă împlinești? DONICI, F. 69.

FAPT¹ ~e n. 1) Întâmplare care a avut loc în realitate; eveniment. ~istoric. 2) Fenomen izolat dintr-un anumit domeniu. ~e de limbă. 3) v. FAPTĂ. 4) (în îmbinare cu substantive ce denumesc anumite perioade exprimă ideea de început) În ~ul zilei. În ~ul serii. /<lat. factum

FAPT² ~uri n. pop. rar Procedeu magic, căruia i se atribuie însușiri supranaturale; farmec; vrajă. /<lat. factum

FAPTĂ ~e f. Acțiune săvârșită de cineva; treabă. ~ eroică. ◊ În ~ în realitate. [G.-D. faptei] /<lat. facta

fapt n. 1. lucru făcut, act: așa-i faptul; 2. întâmplare de povestit: faptele sunt materialul istoriei; Faptele Apostolilor, carte scrisă de St. Luca și coprinzând istoria creștinismului dela înălțarea (33) până la sosirea St. Pavel la Roma (63); 3. adevărat, real: e fapt; 4. facere, început: faptul zilei se aprinde pe a dealurilor frunte AL.; fig. în faptul viu al vieții ne pare drumul lung AL.; 5. vrajă, farmec, în special boală ce poporul crede că o capătă cineva când i-o aruncă dușmanul în cale: să-mi arunce fapt și ură POP. descântec de fapt. [Vechiu-rom. fapt = lat. FACTUM; pentru sensul 5, v. face].

faptă f. fapt determinat, acțiune: nu vorbe, ci fapte. [Lat. FACTA, (pl. din FACTUM), luat ca singular].

fapt n., pl. e (lat. factum, it. fatto, fr. fait, sp. hecho, pg. feito. V. fac). Lucru făcut (făptuit), acțiune: așa s’a petrecut faptu. Eveniment: un fapt singular. Pl. urĭ. Farmece, fărmăcătoriĭ, făcătură, vrajă. Lucrurĭ care conțin farmece. Faptu e că, adevăru e că. Fapt e că, e adevărat că. A veni la fapt, a veni la esența lucruluĭ. Cale de fapt, acte de violență. A prinde pe cineva asupra faptuluĭ, a-l prinde în flagrant delict. De fapt, în fapt, în realitate (în opoz. cu de drept): Ludovic XIII era rege de drept, dar de fapt era Richelieu. În faptu zileĭ, sereĭ, cînd se luminează de ziŭă, cînd se înserează. V. făcut 1.

fáptă f., pl. e (d. fapt). Fapt, operă, acțiune: a face o faptă bună. Fapt ilustru: faptele unuĭ rege, faptele apostolilor. Realitate: faptele distrug teoriile. După faptă, și plata, după cum e fapta, așa și răsplata.

+fapt (de ~) loc. adv.

+fapt (în ~) (jur.) loc. adv.

fapt¹ (acțiune; început) s. n., pl. fapte (și: faptul zilei)

fapt² (farmec, vrajă) (pop.) s. n., pl. fapturi

faptă s. f., g.-d. art. faptei; pl. fapte

fapt³ (farmec, vrajă) (pop.) s. n., pl. fapturi

fapt² (acțiune) s. n., pl. fapte

faptă s. f., g.-d. art. faptei; pl. fapte

fapt (farmec, vrajă) s. n., pl. fapturi

fapt (acțiune) s. n., pl. fapte

faptă s. f., g.-d. art. faptei; pl. fapte

FAPT s. 1. caz, întâmplare. (~ul din Vaslui.) 2. v. întâmplare. 3. v. fenomen.

FAPT s. v. descântec, farmec, magie, scarlatină, vrajă, vrăjitorie.

FAPTĂ s. 1. lucru. (A comis o ~ nedemnă.) 2. ispravă. (Ce ~ ai mai comis?) 3. v. operă. (~ de binefacere.) 4. act, acțiune, (înv.) deală, (fig.) pas. (Răspund de ~ele mele.)

FAPTUL ZILEI s. v. auroră, crepuscul, zori.

FAPT s. 1. caz, întîmplare. (~ din Vaslui.) 2. chestiune, întîmplare, lucru. (A survenit un ~ neașteptat.) 3. fenomen. (Un ~ de limbă.)

fapt s. v. DESCÎNTEC. FARMEC. MAGIE. SCARLATINĂ. VRAJĂ. VRĂJITORIE.

FAPTĂ s. 1. lucru. (A comis o ~ nedemnă.) 2. ispravă. (Ce ~ ai mai comis?) 3. acțiune, operă. (~ de binefacere.) 4. act, acțiune, (înv.) deală, (fig.) pas. (Răspund de ~ele mele.)

fapt (-te), s. n. – 1. (Înv.) 1. Creație, facere. – 2. Acțiune, înfăptuire. – 3. (Înv.) Creatură. – 4. Întîmplare reală. – 5. (Cu noțiuni care exprimă timpul) Început, origine. – 6. Vrajă, farmec. – 7. Larvă a fluturelui, Acherontia atropos. – 8. Trifoi galben, Triofolium procumbens. – 9. Plantă, Astrantia mayor. – Mr. faptu, faptă, megl. fat. Lat. factum (Pușcariu 579; Candrea-Dens., 535; REW 3135; DAR; cf. Șeineanu, Semasiol., 188), cf. it. fatto, prov. fach, fr. fait, sp. hecho, port. feito. Pl. este fapți la sensurile 7-9. Era înainte part. de la a face, sec. XVI, înlocuit de făcut. Der. faptă, s. f. (fapt; operă; acțiune; înv., creație, facere), sing. reconstituit analogic de la pl. fapte (după Tiktin și DAR, din lat. facta, pl. n.); făptaș, s. m. (delicvent); faptnic(ă), s. f. și n., (roibă, Rubia tinctorum), numită astfel fiindcă se crede că vindecă o boală greșit atribuită lui fapt 7; făptoriu, s. m. (înv., creator); făptui, vb. (a face, a săvîrși, a comite); făptuitor, s. m. (delicvent, autor al unui delict); făptură, s. f. (înv., creație, facere; lucrare, operă; lume, univers; compoziție, structură; aspect, formă, mod de a fi; ființă vie, creatură), din lat. factura, cf. alb. fëtürë (Meyer 111; Philippide, II, 641), it. fattura, v. prov. faitura, v. fr. faiture, sp. hechura, port. feitura (Pușcariu 580; Candrea-Dens., 537; REW 3136; DAR); înfăptui, vb. (a realiza, a verifica, a duce la bun sfîrșit). În legătură cu sensul magic al lui fapt, cf. it. fatturare „a vrăji”; fattura „vrajă”, port. feitiço „vrajă”, de unde fr. fétiche › rom. fétiș.

fapt, -ă, adj. (înv.) făcut.

fapt, s.n. – (înv.) 1. Făptură, ființă, creatură. 2. Întrebuințat în descântece cu sensul de „charme” (Papahagi, 1925). 3. (mag.) Farmec, vrajă (pl. făpturi): „S-o tâlnit cu fapt de vânt, / Fapt din câmp, / Fapt pus, / Fapt adus, / Fapt suflat, / Fapt țâpat, / Fapt de moroi, / Fapt de strâgoi” (Papahagi, 1925: 285). – Lat. factum „fapt, acțiune, lucrare, lucru” (Pușcariu, CDDE, DA, cf. DER; Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

fapt, -e, s.n. – 1. (înv.) Făptură, ființă, creatură. 2. Întrebuințat în descântece cu sensul de „charme” (Papahagi 1925). 3. (mag.) Farmec, vrajă (pl. făpturi): „S-o tâlnit cu fapt de vânt, / Fapt din câmp, / Fapt pus, / Fapt adus, / Fapt suflat, / Fapt țâpat, / Fapt de moroi, / Fapt de strâgoi.” (Papahagi 1925: 285). – Lat. factum „fapt, acțiune, lucrare, lucru”.

faptă, fapte s. f. Acțiune săvârșită; act îndeplinit de cineva; fapt, lucrare, activitate. ♦ (Despre Dumnezeu) Facere, creare. ◊ Faptele sfinților apostoli = ultima carte istorică a Noului Testament, scrisă în anul 75 d. Hr. de sf. apostol Luca, autorul evangheliei a treia. Are 28 cap. și se ocupă de perioada cuprinsă între înălțarea lui Iisus la cer (anul 33 d. Hr.) și sfârșitul primei captivități romane a lui Pavel, relatând cronologic faptul istoric al întemeierii Bis. creștine și răspândirea creștinismului în lumea iudaică și apoi în cea păgână greco-romană. Cuprinde în partea întâi (cap. 1-12) arătarea Mântuitorului apostolilor Săi, alegerea lui Matia în locul trădătorului Iuda și începerea activității apostolilor, iar în partea a doua (cap. 13-28) convertirea minunată a lui Pavel și activitatea sa misionară în Imperiul roman. Ca și în evanghelia a treia, cartea este scrisă într-o limbă greacă foarte frumoasă. – Din lat. facta.

ACTA, NON VERBA (lat.) fapte, nu vorbe – Faptele sunt mai grăitoare decât vorbele. Variantă: Res, non verba.

AD AUGUSTA PER ANGUSTA (lat.) pe poteci strâmte (și abrupte se ajunge) la fapte mari – Hugo, „Hernani”, act. IV. Parola juraților. V. și Per aspera ad astra.

AD PERPETUAM REI MEMORIAM (lat.) spre veșnică aducere aminte a acestei fapte – Text utilizat pe inscripțiile comemorative.

FAPTELE APOSTOLILOR v. Apostolul.

MACTE, NOVA VIRTUTE, PUER SIC ITUR AD ASTRA (lat.) slavă ție, copile, pentru noua ta faptă de vitejie, așa se ajunge la stele – Vergiliu, „Eneida”, IX, 641. Cuvinte de îmbărbătare pe care Apolo le adresează lui Ascanius, în războiul troienilor cu latinii. P. ext. Îndemn la o acțiune hotărâtă, ieșită din comun.

ME, ME ADSUM QUI FECI! (lat.) sunt aici, eu, cel care am săvârșit (această faptă) – Vergiliu, „Eneida”, IX, 427. Tânărul troian Nisus ia asupra sa întreaga răspundere pentru omorurile săvârșite în tabăra rutililor împreună cu prietenul său Eurial pentru a-i salva acestuia viața. Devotament prietenesc dus până la sacrificiul suprem.

Acta, non verba (lat. „Fapte, nu vorbe”) – dicton echivalent cu Res, non verba (vezi).

Ad augusta per angusta (lat. „La rezultate strălucite se ajunge pe căi înguste, trudnice”), cu alte cuvinte: orice victorie, orice succes, nu se obține decît prin luptă, prin strădanii, prin înfrîngerea piedicilor aflate în cale. În acest sens, marele scriitor francez Victor Hugo, în piesa sa Hernani (actul IV), a întrebuințat acest dicton latin ca deviză a conjuraților. (Vezi și expresia apropiată: Per aspera ad astra). FOL.

Der Worte sind genug gewechselt, lasst mich auch endlich Taten sehen (germ. „Am schimbat destule vorbe, lăsați-mă în sfîrșit să văd și fapte”) – sînt două versuri ale lui Goethe din Faust. Le spune în prologul de pe scenă directorul teatrului în discuția sa cu Poetul; ele constituie un îndemn la acțiune (vezi: Res, non verba și Des actes non des paroles). LIT.

Des actes, non des paroles (fr. „Fapte, nu vorbe”) – proverb tradus după dictonul latin Res, non verba (vezi). Racine l-a prelucrat în Athalie (act. II, sc. 7): Il faut des actions et non des paroles (E nevoie de acțiuni, nu de vorbe). FOL.

Ipso facto (lat. „Prin însuși acest fapt”) – formulă frecvent folosită, atît în scris cît și în vorbire, cu înțelesul de: „Chiar prin aceasta”, sau „în virtutea faptului însuși”.

Non opus est verbis, credite rebus (lat. „Nu-i nevoie de vorbe, credeți faptele”) – Ovidiu, Fastele (II, 734). Soldații lui Tarquinius Superbus, regele Romei, în vremea asediului cetății Ardea (secolul VI î.e.n.), discutau la masă despre cinstea femeilor lor: „Oare ale noastre soții se mai gîndesc la noi?” Și toți se întreceau în a-și lăuda nevestele. Atunci sare un anume Collatius și zice: „La ce să vorbești? Numai în fapte să crezi! Noaptea, mai ține; pe cai să sărim și să mergem la Roma!” E ceea ce exprimă în trei cuvinte dictonul latin „Acta, non verba”, introdus în multe alte limbi; în franceză: „Des actes, non des paroles” (vezi); în română: „Fapte, nu vorbe”. LIT.

Res, non verba (lat. „Fapte, nu vorbe”) – deviza generalului Lazare Hoche, una dintre figurile proeminente ale Revoluției franceze. El și-a ales această maximă de conduită în viață ca o replică dată oamenilor de stat și politicienilor care se ocupau îndeosebi de sforării și discursuri. Se folosesc în egală măsură și variantele franceze: Des actes et non des paroles, sau Pas de paroles, des actes (nu vorbe, ci fapte). IST.

Stets ist die Sprache kecker als die Tat (germ. „Totdeauna vorba e mai îndrăzneață decît fapta”) – Schiller, Piccolomini (act. I, sc. 3). E replica pe care generalul Octavio Piccolomini o dă lui Questenberg, trimisul împăratului, cînd acesta îi spune că armata rătăcește în dezordine, în timp ce dușmanul se află la graniță. Adică: vorbele merg înaintea faptelor. Vezi: Sunt verba et voces și Words pay no debts. LIT.

a pica cu fapt expr. (intl.) a fi prins în flagrant delict.

a se da în fapt expr. a mărturisi.

a se turna cu fapt expr. (intl., înv.) a fi prins și arestat în flagrant delict.