2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FALÍT, -Ă, faliți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de faliment; (om) insolvabil. ♦ Fig. (Persoană) care a suferit un eșec total, care s-a compromis din punct de vedere politic sau moral. – Din it. fallito.

FALÍT, -Ă, faliți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de faliment; (om) insolvabil. ♦ Fig. (Persoană) care a suferit un eșec total, care s-a compromis din punct de vedere politic sau moral. – Din it. fallito.

falit, ~ă smf, a [At: MACEDONSKI, O. I, 45 / Pl: ~iți, ~e / E: it fallito] 1-2 (Persoană) care se află în stare de faliment. 3-4 (Fig) (Persoană) care a eșuat în acțiunile sale. 5-6 (Fam; dep) (Om) lipsit de importanță.

FALÍT, -Ă, faliți, -te, adj. (În economia capitalistă; despre persoane) Care a fost declarat în stare de faliment; insolvabil, (învechit) mofluz. Samsarii se întreabă să afle de-a murit Vrun negustor de bursă ori vrun lipscan falit. MACEDONSKI, O. I 45. ◊ (Substantivat) Camionul era aproape plin, pentru că venise încărcat de la alți faliți. SAHIA, N. 92. ♦ Fig. Care a suferit un eșec dezastruos, care s-a compromis din punct de vedere politic sau moral. Politician falit.

FALÍT, -Ă adj., s.m. și f. (Comerciant, industriaș, bancher) care a încetat plățile, declarat de o instanță judiciară în stare de faliment. ♦ (Fig.) Prăbușit, ruinat, distrus. [Cf. germ. Fallit, it. fallito].

FALÍT, -Ă adj., s. m. (comerciant, industriaș, bancher) care se află în stare de faliment; bancrut. ◊ (fig.) (cel) care a suferit un eșec total; ruinat. (< it. fallito)

FALÍT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) 1) Care este declarat insolvabil de o instanță judecătorească; aflat în faliment. 2) fig. Care a suferit un eșec total. /<it. fallito

*falít, -ă s. și adj. (it. fallito, de unde și fr. failli). Care a dat faliment: negustor falit. V. mufluz.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

falít adj. m., s. m., pl. falíți; adj. f., s. f. falítă, pl. falíte

falít s. m., adj. m., pl. falíți; f. sg. falítă, pl. falíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FALÍT adj., s. (FIN.) 1. adj. insolvabil. (Negustor ~.) 2. s. bancrutar, (înv.) mofluz, mofluzit. (Un ~ și creditorii săi.)

FALIT adj., s. (FIN.) 1. adj. insolvabil. (Negustor ~.) 2. s. bancrutar, (înv.) mofluz, mofluzit. (Un ~ și creditorii săi.)

Intrare: falită
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fali
  • falita
plural
  • falite
  • falitele
genitiv-dativ singular
  • falite
  • falitei
plural
  • falite
  • falitelor
vocativ singular
  • fali
  • falito
plural
  • falitelor
Intrare: falit (adj.)
falit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • falit
  • falitul
  • falitu‑
  • fali
  • falita
plural
  • faliți
  • faliții
  • falite
  • falitele
genitiv-dativ singular
  • falit
  • falitului
  • falite
  • falitei
plural
  • faliți
  • faliților
  • falite
  • falitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

falit, -ă falită

etimologie: