opțiuni
  • info

10 definiții pentru bancrut

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bancrút s.m. (fin.) Bancrutar. • pl. -ți. /<germ Bankrott.

*BANCRUT, -TĂ adj. sm. f. ⚚ Falit, care a dat faliment, mofluz [bancrută].

BANCRUT s.m. Bancrutar. [< germ. Bankrott, cf. it. bancarottiere].

BANCRUT s. m. Bancrutar. (din germ. Bankrott)

bancrut m. falit.

*BANCROT, -TĂ adj. sm. f. ⚚ Trans. = BANCRUT [germ. Bankrott].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bancrut (rar) s. m., pl. bancruți

bancrut (rar) s. m., pl. bancruți

bancrut s. m. (sil. mf. banc-), pl. bancruți

bancrut s. m. (sil. mf. banc -), pl. bancruți

Intrare: bancrut
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bancrut
  • bancrutul
  • bancrutu‑
plural
  • bancruți
  • bancruții
genitiv-dativ singular
  • bancrut
  • bancrutului
plural
  • bancruți
  • bancruților
vocativ singular
  • bancrutule
  • bancrute
plural
  • bancruților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bancrut, bancruțisubstantiv masculin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.