5 intrări

49 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

fag1 sm [At: (a. 1794) URICARIUL IV, 44/17 / Pl: fagi / E: ml fagus] 1 Copac înalt cu scoarța netedă, alburie sau cenușie, cu lemnul tare, cu frunze ovale, netede, lucioase și cu perișori pe margine (Fagus silvatica). 2 (Pop; îe) Cap de ~ Om prost.

fag2 sm [At: CANTEMIR, I. I. I, 134 / Pl: fagi / E: ml favus, -um] (Înv) Fagure.

-fag3 [At: DN3 / E: fr -phage] Element secund de compunere savantă, cu semnificația „mâncător”.

FAG, fagi, s. m. Arbore înalt cu coaja netedă, alburie sau cenușie și cu lemnul tare, cu frunze ovale, netede, lucioase, cu perișori fini pe margini (Fagus silvatica).Lat. fagus.

FAG, fagi, s. m. Copac înalt cu coaja netedă, alburie sau cenușie și cu lemnul tare, cu frunze ovale, netede, lucioase, cu perișori fini pe margini (Fagus silvatica).Lat. fagus.

FAG1, fagi, s. m. Copac mare, cu coajă netedă alburie sau cenușie și cu lemn tare, întrebuințat la fabricarea mobilelor sau ca lemn de foc (Fagus silvatica). La dreapta și la stînga se înălțau fagi uriași care deasupra își împreunau cununile. SADOVEANU, N. P. 22. Între fagi, departe, ciocănitul tăietorilor se aude ritmic ca un neobosit răsuflet al codrului. C. PETRESCU, S. 141. Peste fagi cu vîrfuri sure A căzut amurgul rece. TOPÎRCEANU, B. 39. ◊ (Cu sens colectiv) Tînguiosul bucium sună... Pe cînd iese dulcea lună Dintr-o rariște de fag. EMINESCU, O. I 209. ♦ Esența lemnului descris mai sus. Încet se cutremur copacii de fag. EMINESCU, O. IV 156.

fag2 s.m. (bot.) Arbore din familia fagaceelor, înalt până la 15-30 m, cu scoarța netedă, alburie sau cenușie, cu frunzele ovale sau eliptice, netede, lucioase și cu fructele achene, al cărui lemn tare este folosit în industria de mobilă, de celuloză, pentru traverse de cale ferată sau drept combustibil (Fagus silvatica). ◊ Sâmbure de fag v. sâmbure. Văcălie de fag v. văcălie. ◊ Expr. (pop.) Cap de fag = om prost. • pl. fagi. /lat. fagus.

-FAG Element secund de compunere savantă cu semnificația „mâncător”, „consumator”. [< fr. -phage, it. -fago].

FAG1 s. m. (biol.) bacteriofag. (< fr. phage)

fag (fági), s. m. – Copac înalt cu coaja netedă și lemnul tare (Fagus silvatica). – Mr., megl. fag. Lat. fagus (Pușcariu 568; Candrea-Dens., 540; REW 3145; DAR), cf. it. faggio (lom., piem., engad. fo), sicil., sard., prov. fau, v. fr. fou (› fr. fouet), sp. (haya), port. (faia). Alb. fag provine din calabr. fagu (Meyer 97) sau din rom.Der. făget, s. n. (var. făgiș), (pădure de fag), mr. fădzet, cf. it. faggeto.

fag (fági), s. m. – Fagure de miere. Lat. favus (DAR; REW 3228). Cuvînt înv., înlocuit de der. fagur (var. fagure), s. m. Se consideră acest cuvînt ca un sing. reconstituit pe baza pl. faguri din cel anterior, sau ca der. din lat. *favulus (Pușcariu 570; Candrea-Dens., 541; REW 3227a; DAR). Byck-Graur, BL, I, 28, preferă prima soluție, considerînd inexplicabil rezultatul ν › g; dar această confuzie este frecventă în rom., cf. barză și în it., cf. parvuluspargoletto, nuvolonugolo, etc. – Der. făguros, adj. (dulce, zaharat).

FAG fagi m. Arbore cu scoarță netedă, albicioasă sau cenușie, cu frunze ovale, mărunt zimțate pe margini, al cărui lemn este utilizat în industria mobilei. /<lat. fagus

fag, fagi, s.m. (reg., înv.) fagure de albine.

fag m. arbore mare de pădure al cărui lemn servă mai ales ca combustibil, mai rar pentru mobile și unelte (Fagus silvatica). [Lat. FAGUS].

1) fag m. (lat. fágus, vgr. phegós, germ. buche, engl. beech [V. buche]; it. faggio, pv. fau, vfr. fou, sp. haya, hacha, pg. faia). Un frumos copac amentaceŭ cu scoarța cenușie (fagus silvática). Lemnu luĭ. V. jir.

fago- [At: DN3 / E: fr phago-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 A mânca. 2 A absorbi.

arată toate definițiile

Intrare: Fag
nume propriu (I3)
Intrare: fag (bot.)
substantiv masculin (M14)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fag fagul
plural fagi fagii
genitiv-dativ singular fag fagului
plural fagi fagilor
vocativ singular fagule
plural fagilor
Intrare: fag (afix)
prefix (I7-P)
fag5 (suf.)
sufix (I7-S)
fagie
sufix (I7-S)
Intrare: fag (bact.)
fag2 (biol.) substantiv masculin
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: MDN '00
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fag fagul
plural fagi fagii
genitiv-dativ singular fag fagului
plural fagi fagilor
vocativ singular
plural
Intrare: fagure
substantiv masculin (M45)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fagure fagurele
plural faguri fagurii
genitiv-dativ singular fagure fagurelui
plural faguri fagurilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fagur fagurul
plural faguri fagurii
genitiv-dativ singular fagur fagurului
plural faguri fagurilor
vocativ singular
plural
fag3 (apic.) substantiv masculin
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DLRLC, DER, DAR, Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fag fagul
plural fagi fagii
genitiv-dativ singular fag fagului
plural fagi fagilor
vocativ singular
plural

fag (afix) fagie fago

  • 1. Element de compunere cu semnificația „mâncare”, „nutriție”, „ingestie”.
    surse: MDN '00
  • diferențiere Element de compunere cu semnificația „consumator”, „devorator”, „mâncător”.
    surse: DN DE

etimologie:

fag (bact.)

etimologie:

fag (bot.)

  • 1. botanică Arbore înalt (15-30 m) din familia fagaceelor, cu coaja netedă, alburie sau cenușie și cu lemnul tare, cu frunze ovale sau eliptice, netede, lucioase, cu perișori fini pe margini (Fagus silvatica). Are fructe achene. Este folosit în industria de mobilă, de celuloză, pentru traverse de cale ferată sau drept combustibil.
    surse: DEX '09 DLRLC DEXI NODEX Șăineanu, ed. VI 4 exemple
    exemple
    • La dreapta și la stînga se înălțau fagi uriași care deasupra își împreunau cununile. SADOVEANU, N. P. 22.
      surse: DLRLC
    • Între fagi, departe, ciocănitul tăietorilor se aude ritmic ca un neobosit răsuflet al codrului. C. PETRESCU, S. 141.
      surse: DLRLC
    • Peste fagi cu vîrfuri sure A căzut amurgul rece. TOPÎRCEANU, B. 39.
      surse: DLRLC
    • (cu sens) colectiv Tînguiosul bucium sună... Pe cînd iese dulcea lună Dintr-o rariște de fag. EMINESCU, O. I 209.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Esența lemnului descris mai sus.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Încet se cutremur copacii de fag. EMINESCU, O. IV 156.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Văcălie (2.2.) de fag (2.2.).
      surse: DEXI
    • 1.3. Sâmbure (3.) de fag (3.).
      surse: DEXI
    • 1.4. expresie popular Cap de fag = om prost.
      surse: DEXI

etimologie:

  • limba latină fagus.
    surse: DEX '09 DEXI NODEX Șăineanu, ed. VI