VĂCĂLIE, văcălii, s. f. 1. Marginea de lemn sau de tinichea a sitei, a ciurului și a baniței. 2. Numele mai multor specii de ciuperci necomestibile, cu consistență lemnoasă, care cresc pe trunchiul arborilor: a) văcălie-de-brad = ciupercă a cărei pălărie este acoperită cu o crustă de culoare galbenă-roșcată (Fomes pinicola); b) văcălie-de-fag = ciupercă de forma unei etajere, de culoare brună-negricioasă (Ganoderma applanatum); c) văcălie-de-mesteacăn = ciupercă în formă de copită, cenușie-roșcată, acoperită cu o pieliță subțire și netedă (Placodes betulinus); d) văcălie-de-salcie = ciupercă cu pălăria bombată, albă, apoi brună, cu miros plăcut de anason (Trametes suaveolens). – Veacă (reg. „văcălie” < sl.) + suf. -ălie.

văcălie sf [At: PANN, P. V. II, 158/10 / V: ~cul~, văgă~, vec~, vechel~ / Pl: ~ii / E: veacă + -ălie] 1 (Reg) Marginea de lemn (sau de metal) a sitei, a ciurului sau a baniței etc. 2 (Reg; îe) A juca (sau a suci) (pe cineva) în ciur fără ~ A duce pe cineva de nas. 3 (Reg; pan) Capitulul florii-soarelui. 4 (Reg) Cerc de lemn (sau de fier) așezat în jurul pietrelor morii pentru a împiedica risipirea făinii. 5 (Reg) Cerc de lemn (sau de metal) folosit ca tipar pentru cașcaval. 6 (Trs) Bor² (la pălărie). 7 (Trs; Mun) Betelie la cioareci. 8 (Olt; îs) ~ia capului Cutia craniană. 9 (Reg) Pervaz (la fereastră). 10 (Mun; lpl) Pereții laterali ai luntrei. 11 (Bot; reg; șîc ~-de-fag) Babiță¹ (3) (Fomes fomentarius sau polyporus fomentarius). 12 (Bot; reg; șîc ~-de-fag) Babiță¹ (4) (Fomes igniarius sau polyporus igniarius). 13 (Reg; îc) ~-de-fag Ciupercă în formă de etajeră, de culoare brună-negricioasă cu zone concentrice (Ganoderma applanatum). 14 (Bot; reg; îc) ~-de-mesteacăn Burete-de-mesteacăn (Placodes betulinus). 15 (Reg; îc) ~-de-salcie Ciupercă având pălăria bombată, de culoare albă, apoi brună, cu miros plăcut de anason (Trametes suaveolens). 16 (Reg; îc) ~-de-brad Ciupercă a cărei pălărie este acoperită cu o crustă de culoare galbenă-roșcată (Fomes pinicola).

văcălie s.f. (reg.) 1 Peretele circular de lemn sau de metal al sitei, al ciurului, al baniței etc. ◊ Expr. A juca (sau a suci) (pe cineva) în ciur fără văcălie = a duce pe cineva de nas. 2 Cerc de lemn (sau de fier) așezat în jurul pietrelor morii pentru a împiedica risipirea fainii. 3 Cerc de lemn (sau de metal) folosit ca tipar pentru cașcaval. 4 Bor (la pălărie). 5 Văcălia capului = cutia craniană. 6 Nume dat unor obiecte sau părți de obiecte (de formă circulară sau ovală) care au rolul de a mărgini, de a încadra pervazul de la fereastră, pereții laterali ai luntrei. 7 (bot.) Numele mai multor specii de ciuperci parazite, din familia poliporaceelor, necomestibile, cu consistență lemnoasă, care cresc pe trunchiul arborilor: a) (și văcălie de brad) ciupercă a cărei pălărie este acoperită cu o crustă de culoare galbenă-roșcată (Fomes pinicola); b) (și văcălie de fag) ciupercă de forma unei etajere, de culoare brună-negricioasă (Ganoderma applanatum); c) (și văcălie de mesteacăn) ciupercă în formă de copită, cenușie-roșcată, acoperită cu o pieliță subțire și netedă (Placodes betulinus); d) (și văcălie de salcie) ciupercă cu pălăria bombată, albă, apoi brună, cu miros plăcut de anason (Trametes suaveolens); e) babiță (Fomes fomentarius și ignarius). • pl. -ii. g.-d. -iei. și văculie, văgălie, vecălie s.f. /veacă + -ălie.

VĂCĂLIE, văcălii, s. f. 1. Marginea de lemn sau de tinichea a sitei, a ciurului și a baniței. 2. Numele mai multor specii de ciuperci necomestibile, cu consistență lemnoasă, care cresc pe trunchiul arborilor: a) văcălie de brad = ciupercă a cărei pălărie este acoperită cu o crustă de culoare galbenă-roșcată (Fomes pinicola); b) văcălie de fag = ciupercă de forma unei etajere, de culoare brună-negricioasă (Ganoderma applanatum); c) văcălie de mesteacăn = ciupercă în formă de copită, cenușie-roșcată, acoperită cu o pieliță subțire și netedă (Placodes betulinus); d) văcălie de salcie = ciupercă cu pălăria bombată, albă, apoi brună, cu miros plăcut de anason (Trametes suaveolens). – Veacă (reg. „văcălie” < sl.) + suf. -ălie.

VĂCĂLIE, văcălii, s. f. 1. Marginea de lemn sau de tinichea a sitei, a ciurului și a baniței; veșcă. L-a luat [chimirul] ca pe o văcălie de ciurel, pe ciomag. STANCU, D. 21. Îl joacă cu viclenie În ciur fără văcălie. PANN, P. V. N 158. 2. Nume dat la diferite specii de ciuperci cu consistență lemnoasă, care cresc pe trunchiul arborilor și din care se prepară iasca: a) văcălie-de-brad = ciupercă a cărei pălărie este acoperită cu o crustă de culoare galben-roșcată (Fomes marginatus); b) văcălie-de-fag = babiță; c) văcălie-de-mesteacăn = ciupercă de forma unei copite, cenușiu-roșcată, acoperită ou o pieliță subțire și netedă (Piptoporus betulinus); d) văcălie-de-salcie = ciupercă cu pălăria bombată, cu miros plăcut de- anason (Trametes suaveoleus).

VĂCĂLIE ~i f. 1) Marginea de lemn ori de tinichea a sitei sau a ciurului. 2) Nume dat unor specii de ciuperci necomestibile, cu consistență lemnoasă, care cresc pe trunchiurile arborilor. [G.-D. văcăliei] /<sl. vieko + suf. ~ălie

văcălie f. 1. cerc de coajă de arbore în jurul pietrelor de moară, împiedecând risipirea făinei; 2. colacul de lemn în jurul ciurului: îl joacă cu viclenie în ciur fără văcălie PANN; 3. Mold. rondul unei pălării; 4. Bot. Mold. ciupercă din a carii carne se face iască, burete din care se fac dopuri. [Dial., Prahova, vășcălie (de moară), dintr’un primitiv vășcă, conservat de sinonimul Mold. veșcă (v. acest termen)].

văcălíe, vășcălíe și veșcălíe f. (d. veacă, și veșcă. D. rom. vine rut. vakeliĭa, vekeliĭa, burete de ĭască). Cerc lat (ca cel din prejuru petreĭ de moară, cel care formează cĭuru orĭ sita, o baniță, o cutie ș. a.). Burete din care se face ĭască. Trans. (văcălie). Marginea pălăriiĭ.

văculie sf vz văcălie

văgălie sf vz văcălie

vecălie sf vz văcălie

vechelie sf vz văcălie

văculie s.f. v. văcălie.

văgălie s.f. v. văcălie.

vecălie s.f. v. văcălie.

băcălie (văcălie) f. Mold. buretele de iască numit în Muntenia babiță. [V. văcălie].

vășcălíe, V. văcălie.

văcălie (reg.) s. f., art. văcălia, g.-d. art. văcăliei; pl. văcălii, art. văcăliile (desp. -li-i-)

văcălie (reg.) s. f., art. văcălia, g.-d. art. văcăliei; pl. văcălii, art. văcăliile

văcălie s. f., art. văcălia, g.-d. art. văcăliei; pl. văcălii, art. văcăliile

VĂCĂLIE s. 1. veșcă, (Transilv.) veacă. (~ sitei, a ciurului.) 2. v. iască. 3. văcălie de fag v. babiță, iască.

VĂCĂLIE s. v. bor, margine.

văcălie s. v. BOR. MARGINE.

VĂCĂLIE s. 1. veșcă, (Transilv.) veacă. (~ sitei, a ciurului.) 2. (BOT.) văcălie de fag (Ganoderma applanatum) = babiță.

văcălie, văcălii, s.f. – (reg.; bot.) Burete ce crește pe trunchiuri de fagi și din care se face iasca (Ganoderma applanatum). – Din veacă (< slov. veka) + suf. -ălie (DEX, MDA). Cuv. rom. > ucr. vakeliǐa „burete de iască” (Scriban).

văcălie, -i, s.f. – (bot.) Burete ce crește pe trunchiuri de fagi și din care se face iasca (Ganoderma applanatum). – Din veacă (< slov. veka) + -ălie (MDA).