20 de definiții pentru fărâmătură fărâmitură fărmătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fărâmătu sf [At: NEGRUZZI, S. I, 253 / V: ~mit~, ~răm~, (Mol) fărm~ / Pl: ~ri / E: fărâmă + -tură] 1 (Pop) Sfărâmătură. 2 (Reg) Fărâmă (de pâine). 3 (Îvr) Distragere. 4 (Mpp) Hernie. 5 (Mpp; Trs; îs) ~ de inimă Colică (1).

FĂRÂMĂTÚRĂ, fărâmături, s. f. (Reg.) Sfărâmătură; fărâmă (de pâine). [Var.: fărâmitúră, fărmătúră s. f.] – Fărâmă + suf. -tură.

FĂRÂMĂTÚRĂ, fărâmături, s. f. (Reg.) Sfărâmătură; fărâmă (de pâine). [Var.: fărâmitúră, fărmătúră s. f.] – Fărâmă + suf. -tură.

FĂRÂMĂTÚRĂ ~i f. Cantitate foarte mică din ceva; pișcătură; strop; dram; pic. /fărâmă + suf. ~tură

fărâmitu sf vz fărâmătură

fărmătu sf vz fărâmătură

FĂRÂMITÚRĂ s. f. v. fărâmătură.

FĂRÂMITÚRĂ s. f. v. fărâmătură.

FĂRMĂTÚRĂ s. f. v. fărâmătură.

FĂRMĂTÚRĂ s. f. v. fărâmătură.

FĂRÎMĂTÚRĂ, fărîmături, s. f. (Mold.; de obicei la pl.) Fărîmă (mai ales de pîine). V. firimitură. (Atestat în forma regională fărmătură) Șchiopul-cu-barba-cît-cot au și înghițit-o îndată și au cerut să-i mai deie, zicînd că cu fărmătura asta de carne numai i s-au zgîndărit foamea. SBIERA, P. 83. Ce să vadă? Bietele nurori jeleau pe soacră-sa... Pene împrăștiete pe jos, fărmături, blide aruncate în toate părțile. CREANGĂ, P. 11. Vedeți această văduvă... cu deznădejdea în inimă. Încungiurată de șepte copii ce plîng de foame, îmbrîncită de la ușa bogatului unde nu i se dete voie a împărți nici fărmăturile cu cînii lui. NEGRUZZI, S. I 253. – Variante: (regional) fărmătúră, fărmături, fărîmitúră, fărîmituri, s. f.

FĂRÎMITÚRĂ s. f. v. fărîmătură.

FĂRMĂTÚRĂ s. f. v. fărîmătură.

fărămătură f. rezultatul fărămării, bucată fărămată, părticică rămasă: fărămăturile ospățului.

fărîmătúră, V. fărmătură.

fărmătúră f., pl. ĭ. Bucățică care cade dintr’o bucată maĭ mare: fărmăturĭ de pîne. – Și sf-: sfărmăturĭ de zid. Și fărămătură, fărîmătură și (vest) fărămitură, firimitură și frimitură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fărâmătúră (reg.) s. f., g.-d. art. fărâmătúrii; pl. fărâmătúri

fărâmătúră s. f., g.-d. art. fărâmătúrii; pl. fărâmătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FĂRÂMĂTÚRĂ s. v. brac, fărâmă, firimitură, sfărâmătură.

FĂRÂMĂTÚRĂ s. v. sfărâmătură.

fărîmătu s. v. BRAC. FĂRÎMĂ. FIRIMITURĂ. SFĂRÎMĂTURĂ.

FĂRÎMĂTU s. bucățică, sfărîmătură. (~ dintr-un obiect.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fărâmitúră, fărâmituri, s.f. – Fărâmă (de pâine). – Var. a lui fărâmătură (< fărâmă + suf. -tură, DEX, MDA).

Intrare: fărâmătură
fărâmătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fărâmătu
  • fărâmătura
plural
  • fărâmături
  • fărâmăturile
genitiv-dativ singular
  • fărâmături
  • fărâmăturii
plural
  • fărâmături
  • fărâmăturilor
vocativ singular
plural
fărâmitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fărâmitu
  • fărâmitura
plural
  • fărâmituri
  • fărâmiturile
genitiv-dativ singular
  • fărâmituri
  • fărâmiturii
plural
  • fărâmituri
  • fărâmiturilor
vocativ singular
plural
fărmătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fărmătu
  • fărmătura
plural
  • fărmături
  • fărmăturile
genitiv-dativ singular
  • fărmături
  • fărmăturii
plural
  • fărmături
  • fărmăturilor
vocativ singular
plural

fărâmătură fărâmitură fărmătură

  • 1. regional Fărâmă (de pâine).
    exemple
    • Șchiopul-cu-barba-cît-cot au și înghițit-o îndată și au cerut să-i mai deie, zicînd că cu fărmătura asta de carne numai i s-au zgîndărit foamea. SBIERA, P. 83.
      surse: DLRLC
    • Ce să vadă? Bietele nurori jeleau pe soacră-sa... Pene împrăștiete pe jos, fărmături, blide aruncate în toate părțile. CREANGĂ, P. 11.
      surse: DLRLC
    • Vedeți această văduvă... cu deznădejdea în inimă. Încungiurată de șepte copii ce plîng de foame, îmbrîncită de la ușa bogatului unde nu i se dete voie a împărți nici fărmăturile cu cînii lui. NEGRUZZI, S. I 253.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Fărâmă + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09