2 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fălfâire sf vz fâlfâire

FÂLFĂÍ vb. IV v. fâlfâi.

FÂLFÂÍ, pers. 3 fấlfâie, vb. IV. 1. Intranz. (Despre păsări) A da din aripi, producând zgomotul caracteristic care însoțește zborul. 2. Intranz. și tranz. A (se) legăna, a flutura o pânză, un steag, o batistă etc. în bătaia vântului sau prin mișcarea mâinii. 3. Intranz. (Despre flăcări) A pâlpâi. [Var.: fâlfăí vb. IV] – Fâl + f[âl] + suf. -âi.

FÂLFÂÍRE, fâlfâiri, s. f. Acțiunea de a fâlfâi și rezultatul ei; zgomot caracteristic zborului unei păsări; fluturare, fâlfâit, fâlfâitură. – V. fâlfâi.

FÂLFÂÍRE, fâlfâiri, s. f. Acțiunea de a fâlfâi și rezultatul ei; zgomot caracteristic zborului unei păsări; fluturare, fâlfâit, fâlfâitură. – V. fâlfâi.

fâlfâi [At: (a. 1826) LOGHICA, ap. GCR II, 254/20 / V: ~făi, făl~, fălfăi / Pzi: ~esc, ~ / E: fâl + f(âl) + -ăi] 1 vi (D. păsări, adesea complinit prin „din aripă”, „aripi”, rar „cu aripa” ori „aripile”) A da din aripi, producând zgomotul specific zborului. 2 vi (D. o pânză, un steag, o batistă etc.) A flutura (3). 3 vtf (Rar) A agita în aer un obiect Si: a flutura (8). 4 vi (D. o flacără) A pâlpâi. 5 vr (Fam; îe) A i se ~ A nu-i păsa.

fâlfâire sf [At: ALECSANDRI, P. II, 443 / V: ~făi~, făl~, fălfăi~ / Pl: ~ri / E: fâlfâi] 1 Mișcare din aripi a păsărilor ce produce un zgomot specific zborului Si: fâlfăit1 (1), fluturare (1 ), (var) fâlfăitură (1). 2 Zgomot specific zborului unei păsări Si: fâlfâit1 (2), (rar) fâlfăitură (2). 3 Fluturare (2). 4 Pâlpâire.

FÂLFÂÍ, pers. 3 fấlfâie, vb. IV. 1. Intranz. (Despre păsări) A da din aripi, producând zgomotul caracteristic care însoțește zborul. 2. Intranz. și tranz. A (se) legăna (o pânză, un steag, o batistă etc.) în bătaia vântului sau prin mișcarea mâinii; a flutura. 3. Intranz. (Despre o flacără) A pâlpâi. [Var.: fâlfăí vb. IV] – Fâl + f[âl] + suf. -âi.

FÎIFÎÍ, pers. 3 fîlfîie, vb. IV. Intranz. 1. A da din aripi, producînd zgomotul caracteristic zborului. Din cînd în cînd saltă dintr-o brazdă neagră o ciocîrlie care fîlfîie pe deasupra noastră și țîrîie ușurel. SADOVEANU, O. A. II 116. Și fîlfîie deasupra-i, gonindu-se în roate, Cu-aripele-ostenite, un alb ș-un negru corb. EMINESCU, O. I 93. ◊ (Metaforic) Și-i era sufletul luminat, căci încetase a fîlfîi în ființa lui fluturele negru al neliniștii. SADOVEANU, N. P. 61. Peste fruntea-i încinsă de lauri, Larg fîlfîit-a Aripa slavei. TOMA, C. V. 40. Neagră-n urmă-ți noaptea vine, Fîlfîind din aripi pline De mister. COȘBUC, P. I 220. 2. (Despre o pînză, un steag etc.) A flutura, a se legăna în bătaia vîntului. Un steag fîlfîia întipărit pe cerul verde. CAMILAR, N. I 73. Pe luciul Dunării... Ian că se zărea plutind, Cu lopețile vîslind, Cu pînzele fîlfîind, Un caic mare, bogat. ALECSANDRI. P. P. 124. ◊ Tranz. A sărit sprinten din mersul trenului, fîlfîindu-și pelerina bogată. GALAN, Z. R. 170. 3. (Despre o flacără) A pîlpîi. Pe pereți, în bezna rece, Fîlfîind ca o aripă, para focului se trece. VLAHUȚĂ, P. 62. Lampa fîlfîia lungă, ca și cînd ar fi vrut să ajungă tavanul. EMINESCU, N. 58. – Prez. ind. și: fîlfîiește (ALEXANDRESCU, M. 158). – Variante: fălfîi (ISPIRESCU, L. 276), fîlfăí (SAHIA. U.R.S.S. 7) vb. IV.

FÎLFÎÍRE, fîlfîiri, s. f. Acțiunea de a fîlfîi și rezultatul ei. 1. Bătaie de aripi însoțită de zgomotul caracteristic zborului. Veni un vultur falnic Zburînd cu fîlfîiri ușoare. TOMA, C. V. 89. 2. Fluturare a unei pînze, a unui steag etc. în bătaia vîntului. Sergentul moare șuierînd Pe turci în risipire, Iar căpitanul admirînd Stindardu-n fîlfîire. ALECSANDRI, P. A. 209. 3. Fig. Suflare de vînt și zgomotul care o însoțește. În liniștea iatacului pătrundeau fîlfîirile de-afară ale vîntului și răpăitul noilor învăluiri de stropi. SADOVEANU, O. IV 226. Eu tăceam și ascultam cum fîlfîiri de vînt umflă frunzișurile și cresc într-o muzică sălbatică. id. ib. VI 526.

A FÂLFÂÍ pers. 3 fâlfâie intranz. 1) (despre păsări) A bate din aripi în timpul zborului, producând un zgomot caracteristic. 2) (despre pânze, drapele etc.) A se mișca neregulat în diferite direcții; a flutura. /Din fâl

A SE FÂLFÂÍ mă fâlfâi intranz. fam. A rosti neclar unele sunete (din cauza lipsei dinților). /Din fâl

fălfăì v. 1. a sbura în voia vântului: ciocârliile fălfăiau; 2. a se mișca în undulațiuni: steagurile fâlfăiau. [Onomatopee ce imită freamătul aripilor în sbor: fălf! fălf!].

fî́lfîĭ, a v. intr. (imit. înrudit cu vsl. *fŭflati [Bern.], a șopti, a bîlbîi, precum și cu flutur. Cp. cu bîlbîĭ, pîlpîĭ, gîlgîĭ). Se zice despre huĭetu pe care-l fac aripile’n zbor orĭ pînza orĭ păru în vînt: steagurile fîlfîĭe.

arată toate definițiile

Intrare: fâlfâi
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fâlfâi
  • fâlfâire
  • fâlfâit
  • fâlfâitu‑
  • fâlfâind
  • fâlfâindu‑
singular plural
  • fâlfâie
  • fâlfâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fâlfâi
(să)
  • fâlfâi
  • fâlfâiam
  • fâlfâii
  • fâlfâisem
a II-a (tu)
  • fâlfâi
(să)
  • fâlfâi
  • fâlfâiai
  • fâlfâiși
  • fâlfâiseși
a III-a (el, ea)
  • fâlfâie
(să)
  • fâlfâie
  • fâlfâia
  • fâlfâi
  • fâlfâise
plural I (noi)
  • fâlfâim
(să)
  • fâlfâim
  • fâlfâiam
  • fâlfâirăm
  • fâlfâiserăm
  • fâlfâisem
a II-a (voi)
  • fâlfâiți
(să)
  • fâlfâiți
  • fâlfâiați
  • fâlfâirăți
  • fâlfâiserăți
  • fâlfâiseți
a III-a (ei, ele)
  • fâlfâie
(să)
  • fâlfâie
  • fâlfâiau
  • fâlfâi
  • fâlfâiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fâlfăi
  • fâlfăire
  • fâlfăit
  • fâlfăitu‑
  • fâlfăind
  • fâlfăindu‑
singular plural
  • fâlfăie
  • fâlfăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fâlfăi
(să)
  • fâlfăi
  • fâlfăiam
  • fâlfăii
  • fâlfăisem
a II-a (tu)
  • fâlfăi
(să)
  • fâlfăi
  • fâlfăiai
  • fâlfăiși
  • fâlfăiseși
a III-a (el, ea)
  • fâlfăie
(să)
  • fâlfăie
  • fâlfăia
  • fâlfăi
  • fâlfăise
plural I (noi)
  • fâlfăim
(să)
  • fâlfăim
  • fâlfăiam
  • fâlfăirăm
  • fâlfăiserăm
  • fâlfăisem
a II-a (voi)
  • fâlfăiți
(să)
  • fâlfăiți
  • fâlfăiați
  • fâlfăirăți
  • fâlfăiserăți
  • fâlfăiseți
a III-a (ei, ele)
  • fâlfăie
(să)
  • fâlfăie
  • fâlfăiau
  • fâlfăi
  • fâlfăiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fălfâi
  • fălfâire
  • fălfâit
  • fălfâitu‑
  • fălfâind
  • fălfâindu‑
singular plural
  • fălfâie
  • fălfâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fălfâi
(să)
  • fălfâi
  • fălfâiam
  • fălfâii
  • fălfâisem
a II-a (tu)
  • fălfâi
(să)
  • fălfâi
  • fălfâiai
  • fălfâiși
  • fălfâiseși
a III-a (el, ea)
  • fălfâie
(să)
  • fălfâie
  • fălfâia
  • fălfâi
  • fălfâise
plural I (noi)
  • fălfâim
(să)
  • fălfâim
  • fălfâiam
  • fălfâirăm
  • fălfâiserăm
  • fălfâisem
a II-a (voi)
  • fălfâiți
(să)
  • fălfâiți
  • fălfâiați
  • fălfâirăți
  • fălfâiserăți
  • fălfâiseți
a III-a (ei, ele)
  • fălfâie
(să)
  • fălfâie
  • fălfâiau
  • fălfâi
  • fălfâiseră
Intrare: fâlfâire
fâlfâire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâlfâire
  • fâlfâirea
plural
  • fâlfâiri
  • fâlfâirile
genitiv-dativ singular
  • fâlfâiri
  • fâlfâirii
plural
  • fâlfâiri
  • fâlfâirilor
vocativ singular
plural
fălfâire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fălfâire
  • fălfâirea
plural
  • fălfâiri
  • fălfâirile
genitiv-dativ singular
  • fălfâiri
  • fălfâirii
plural
  • fălfâiri
  • fălfâirilor
vocativ singular
plural
fălfăire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fălfăire
  • fălfăirea
plural
  • fălfăiri
  • fălfăirile
genitiv-dativ singular
  • fălfăiri
  • fălfăirii
plural
  • fălfăiri
  • fălfăirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fâlfâi fâlfăi fălfâi

  • 1. intranzitiv unipersonal (Despre păsări) A da din aripi, producând zgomotul caracteristic care însoțește zborul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 5 exemple
    exemple
    • Din cînd în cînd saltă dintr-o brazdă neagră o ciocîrlie care fîlfîie pe deasupra noastră și țîrîie ușurel. SADOVEANU, O. A. II 116.
      surse: DLRLC
    • Și fîlfîie deasupra-i, gonindu-se în roate, Cu-aripele-ostenite, un alb ș-un negru corb. EMINESCU, O. I 93.
      surse: DLRLC
    • metaforic Și-i era sufletul luminat, căci încetase a fîlfîi în ființa lui fluturele negru al neliniștii. SADOVEANU, N. P. 61.
      surse: DLRLC
    • metaforic Peste fruntea-i încinsă de lauri, Larg fîlfîit-a Aripa slavei. TOMA, C. V. 40.
      surse: DLRLC
    • metaforic Neagră-n urmă-ți noaptea vine, Fîlfîind din aripi pline De mister. COȘBUC, P. I 220.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv tranzitiv A (se) legăna, a flutura o pânză, un steag, o batistă etc. în bătaia vântului sau prin mișcarea mâinii.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: flutura legăna attach_file 3 exemple
    exemple
    • Un steag fîlfîia întipărit pe cerul verde. CAMILAR, N. I 73.
      surse: DLRLC
    • Pe luciul Dunării... Ian că se zărea plutind, Cu lopețile vîslind, Cu pînzele fîlfîind, Un caic mare, bogat. ALECSANDRI. P. P. 124.
      surse: DLRLC
    • A sărit sprinten din mersul trenului, fîlfîindu-și pelerina bogată. GALAN, Z. R. 170.
      surse: DLRLC
  • 3. intranzitiv unipersonal Despre flăcări:
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: pâlpâi attach_file 2 exemple
    exemple
    • Pe pereți, în bezna rece, Fîlfîind ca o aripă, para focului se trece. VLAHUȚĂ, P. 62.
      surse: DLRLC
    • Lampa fîlfîia lungă, ca și cînd ar fi vrut să ajungă tavanul. EMINESCU, N. 58.
      surse: DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ și: fâlfâiește.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • Fâl + f[âl] + sufix -âi.
    surse: DEX '09 DEX '98

fâlfâire fălfâire fălfăire

  • 1. Acțiunea de a fâlfâi și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fluturare fâlfâit (s.n.) fâlfâitură
    • 1.1. Zgomot caracteristic zborului unei păsări.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Veni un vultur falnic Zburînd cu fîlfîiri ușoare. TOMA, C. V. 89.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Fluturare a unei pânze, a unui steag etc. în bătaia vântului.
      exemple
      • Sergentul moare șuierînd Pe turci în risipire, Iar căpitanul admirînd Stindardu-n fîlfîire. ALECSANDRI, P. A. 209.
        surse: DLRLC
    • 1.3. figurat Suflare de vânt și zgomotul care o însoțește.
      exemple
      • În liniștea iatacului pătrundeau fîlfîirile de-afară ale vîntului și răpăitul noilor învăluiri de stropi. SADOVEANU, O. IV 226.
        surse: DLRLC
      • Eu tăceam și ascultam cum fîlfîiri de vînt umflă frunzișurile și cresc într-o muzică sălbatică. SADOVEANU, O. VI 526.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi fâlfâi
    surse: DEX '98 DEX '09