7 definiții pentru fluturare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLUTURÁRE, fluturări, s. f. 1. Acțiunea de a flutura și rezultatul ei; fâlfâire, fluturat. 2. Oscilație a structurilor elastice ale unui avion, produsă de forțele aerodinamice. – V. flutura.

FLUTURÁRE, fluturări, s. f. 1. Acțiunea de a flutura și rezultatul ei; fâlfâire, fluturat. 2. Oscilație a structurilor elastice ale unui avion, produsă de forțele aerodinamice. – V. flutura.

fluturare sf [At: I. NEGRUZZI, S. II, 67 / Pl: ~rări / E: flutura] 1 Fâlfâire de aripi. 2 Mișcare în bătaia vântului a unui obiect. 3 Scuturare din cap. 4 Mișcare din coarne a unui animal. 5 Învârtire prin aer a unei săbii, a unui băț etc. (pentru a intimida sau a înfricoșa pe cineva). 6 Flutter (3).

FLUTURÁRE, fluturări, s. f. Acțiunea de a flutura. 1. Bătaie de aripi, fîlfîire. Prin văzduhul curat... trecu o fluturare grăbită și statornică de aripi și țipătul rațelor sălbatice. DUMITRIU, B. F. 133. 2. Mișcare, legănare în vînt (a unui steag, a unei haine etc.), fîlfîire. Se apropie iar de mine, simții pe obraz fluturarea horbotelor. SADOVEANU, P. S. 170. Trecea pe lîngă mine repede... trimițînd din fluturarea îmbrăcămintei ei ușoare o adiere suavă. IBRĂILEANU, A. 123. Salută trenul cu stăruitoare fluturări de batistă. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. ◊ Fig. Doamna mică și blondă avu o fluturare de surîs pe buze. REBREANU, R. I 184. Veneau în urmă, vorbind încet, rîzînd, în liniștea străzii, sub fluturarea petalei de lumină a singurului felinar cu gaz aerian, ce înveselea răspîntia pustie. BASSARABESCU, V. 9.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fluturáre s. f., g.-d. art. fluturắrii; pl. fluturắri

fluturáre s. f., g.-d. art. fluturării; pl. fluturări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FLUTURÁRE s. v. fâlfâit.

FLUTURARE s. bătaie, fîlfîială, fîlfîire, fîlfîit, fîlfîitură, fluturat, (rar) scuturare, scuturat, sfîrîitură. (~ de aripi.)

Intrare: fluturare
fluturare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fluturare
  • fluturarea
plural
  • fluturări
  • fluturările
genitiv-dativ singular
  • fluturări
  • fluturării
plural
  • fluturări
  • fluturărilor
vocativ singular
plural

fluturare

  • 1. Acțiunea de a flutura și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fluturat (s.n.) fâlfâire fâlfâit (s.n.)
    • 1.1. Bătaie de aripi.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Prin văzduhul curat... trecu o fluturare grăbită și statornică de aripi și țipătul rațelor sălbatice. DUMITRIU, B. F. 133.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Mișcare, legănare în vânt (a unui steag, a unei haine etc.).
      surse: DLRLC 5 exemple
      exemple
      • Se apropie iar de mine, simții pe obraz fluturarea horbotelor. SADOVEANU, P. S. 170.
        surse: DLRLC
      • Trecea pe lîngă mine repede... trimițînd din fluturarea îmbrăcămintei ei ușoare o adiere suavă. IBRĂILEANU, A. 123.
        surse: DLRLC
      • Salută trenul cu stăruitoare fluturări de batistă. VLAHUȚĂ, O. A. III 33.
        surse: DLRLC
      • figurat Doamna mică și blondă avu o fluturare de surîs pe buze. REBREANU, R. I 184.
        surse: DLRLC
      • figurat Veneau în urmă, vorbind încet, rîzînd, în liniștea străzii, sub fluturarea petalei de lumină a singurului felinar cu gaz aerian, ce înveselea răspîntia pustie. BASSARABESCU, V. 9.
        surse: DLRLC
  • 2. Oscilație a structurilor elastice ale unui avion, produsă de forțele aerodinamice.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi flutura
    surse: DEX '98 DEX '09