2 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

expus1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: expune] (Rar) 1-6 Expunere (1-6). 7 Explicare (1). 8-11 Expunere (8-11).

expus2, ~ă a [At: MAN. SĂNĂT. 198/8 / V: (înv) esp~ / Pl: ~uși, ~e / E: expune] 1 (D. stări, fapte, idei, planuri etc.) Descris, relatat pentru informare, explicare etc. 2 (D. obiecte, produse etc.) Așezat la vedere pentru a fi cercetat, analizat sau pentru a atrage atenția. 3 (D. opere de artă) Prezentat publicului (într-o expoziție). 4 (D. oameni sau d. manifestările, faptele lor) Nesigur. 5 (D. oameni) Supus unui pericol. 6 Plasat pentru a fi supus acțiunii cuiva sau a ceva.

EXPÚS adj. nesigur, periculos, primejdios. (Un loc ~.)

expune [At: VOINESCU II, M. 114/25 / V: (înv) esp~ / Pzi: expun / E: lat exponere după pune] 1 vt (C. i. stări, realizări, fapte etc.) A înfățișa, a relata pentru a lua cunoștință Si: a prezenta, a relata. 2 vt (C. i. ființe, obiecte etc.) A așeza la vedere pentru a atrage atenția publică. 3 vt (Pex) A arăta, a face să fie văzut de toată lumea. 4 vt(a) (Spc; c. i. opere de artă) A prezenta privirii și atenției publicului (într-o expoziție). 5 vt (Fig) A arăta ceva ostentativ. 6 vt (C. i. sentimente, stări, senzații etc.) A descrie, a dezvălui, a da pe față cuiva. 7 vt (C. i. idei, teorii, planuri, probleme etc.) A face cunoscut (prin cuvinte) cuiva Si: a explica (1). 8-9 vtr (Mai ales cu determinări în genitiv sau introduse prin prepoziția „la”) A pune sau a se afla într-o situație neplăcută. 10-11 vtr A fi sau a face să fie supus unui risc, unui pericol, unei boli etc. 12 vt (C. i. obiecte, substanțe, plante etc.) A așeza, a plasa astfel încât să fie supus acțiunii cuiva. 13 vt (C. i. filme, plăci fotografice etc.) A supune acțiunii luminii pentru a obține un clișeu, o fotografie etc.

EXPÚNE, expún, vb. III. 1. Tranz. A prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica. 2. Tranz. A așeza la vedere; a arăta. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A așeza un obiect, un material etc. în așa fel încât să se poată exercita asupra lui o acțiune, o influență etc. 3. Tranz. și refl. A pune sau a se afla într-o situație periculoasă. 4. Tranz. A supune acțiunii luminii un film, o placă fotografică etc. pentru a obține un clișeu, o fotografie etc. – Din lat. exponere (după pune).

EXPÚNE, expún, vb. III. 1. Tranz. A prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica. 2. Tranz. A așeza la vedere; a arăta. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A așeza un obiect, un material etc. în așa fel încât să se poată exercita asupra lui o acțiune, o influență etc. 3. Tranz. și refl. A pune sau a se afla într-o situație periculoasă. 4. Tranz. A supune acțiunii luminii un film, o placă fotografică etc. pentru a obține un clișeu, o fotografie etc. – Din lat. exponere (după pune).

EXPÚNE, expún, vb. III. Tranz. 1. A arăta, a prezenta prin cuvinte, a face cunoscut, a explica, a povesti. Obișnuia să lase pe catedră pe studentul care expunea lucrarea. CAMIL PETRESCU, U. N. 74. D. Bogdan expunea greșit pe Taine. GHEREA, ST. CR. II 10. 2. A așeza la vedere, a arăta diferite obiecte pentru ca ele să fie cunoscute sau cumpărate. În vitrine sînt expuse ultimele noutăți. Multe lucruri din cele expuse nu-s cunoscute de Moș Gheorghe, dar nici nu dorește să le cunoască pentru că-s prea multe. SP. POPESCU, M. G. 93. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. «la») A așeza un obiect, un material etc. în așa fel încît să se poată exercita asupra lui o acțiune, o influență etc. Își expune hainele la aer. A expune corpul la soare.Abia expus la dogoreala jăraticului... [granguru ] se preface într-o sărmăluță de grăsime. ODOBESCU, S. III 32. 3. A pune într-o situație periculoasă. Și credeți că n-aș fi nebun să vă expun la primejdii, pentru o petrecere care se poate amîna. CARAGIALE, O. VII 34. Dacă în adevăr simți compătimire pentru mine, nu-ți expune zilele în zadar. ALECSANDRI, T. I 436. 4. (Cu privire la materiale fotosensibile) A supune acțiunii luminii pentru a obține un clișeu, o fotografie etc. – Variantă: (învechit) espúne (NEGRUZZI, S. I 211) vb. III.

ESPÚNE vb. III. v. expune.

expúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. expún, 2 sg. expúi, 1 pl. expúnem; conj. prez. 3 să expúnă; ger. expunấnd; part. expús

EXPÚNE vb. 1. v. povesti. 2. v. exprima. 3. v. rosti. 4. v. demonstra. 5. v. descrie. 6. v. emite. 7. a-și arăta, a-și etala, a-și întinde. (Își ~ marfa pe tarabă.) 8. v. întinde. 9. v. risca. 10. v. hazarda. 11. v. supune.

EXPÚNE vb. III. 1. tr. A arăta, a reda prin cuvinte; a relata. 2. tr. A prezenta publicului lucruri, obiecte selecționate. ♦ A așeza (ceva) într-un loc favorabil exercitării unei influențe, unei acțiuni etc. 3. tr., refl. A pune sau a se afla în fața unei primejdii, a unei neplăceri etc. 4. tr. A supune acțiunii luminii (pentru a obține un clișeu, o fotografie etc.). [P.i. expún, conj. -nă, ger. -nând. / < lat. exponere, după pune].

EXPÚNE vb. I. tr. 1. a reda prin cuvinte, a relata. 2. a prezenta publicului lucruri, obiecte selecționate. ◊ a așeza (ceva) într-un loc favorabil exercitării unei influențe, unei acțiuni etc. 3. a supune acțiunii luminii un material fotosensibil. II. tr., refl. a pune, a se afla în fața unei primejdii, a unei neplăceri. (< lat. exponere)

A SE EXPÚNE mă expún intranz. A se afla într-o situație periculoasă sau neplăcută. /<lat. exponere

A EXPÚNE expún tranz. 1) (gânduri, idei, concepții etc.) A reda prin cuvinte sau în scris. 2) (obiecte) A prezenta în fața publicului. 3) (obiecte) A pune pentru a fi supus unei acțiuni. 4) (filme, plăci fotografice) A supune acțiunii luminii pentru a obține un clișeu sau o fotografie. 5) A face să se expună. /<lat. exponere

expune v. 1. a pune să se vază: a expune mărfuri; 2. a așeza într’un loc de expozițiune publică: a expune tablouri; 3. a lua parte la o expoziție; 4. a așeza, a întoarce într’o parte oarecare: a expune la soare; 5. a supune la acțiunea unui agent, etc.: a expune la foc; 6. a face cunoscut, a explica limpede: a expune motivele unei cereri; 7. a pune în pericol: a-și expune vieața; 8. a lepăda în stradă: a expune un copil.

*expún, -pús, a -púne v. tr. (lat. expónere. V. spun). Pun în evidență. Pun într’o expozițiune ca să vadă publicu: a expune tablourĭ. Pun, întorc spre: a expune la sud.Explic, fac cunoscut: a expune o sistemă. Pun în pericul: îmĭ expun vĭața. V. refl. Mă arunc în pericul, îl înfrunt: nu te expune fără folos!

arată toate definițiile

Intrare: expune
verb (VT637)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) expune expunere expus expunând singular plural
expune expuneți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) expun (să) expun expuneam expusei expusesem
a II-a (tu) expui (să) expui expuneai expuseși expuseseși
a III-a (el, ea) expune (să) expună, expuie expunea expuse expusese
plural I (noi) expunem (să) expunem expuneam expuserăm expuseserăm, expusesem*
a II-a (voi) expuneți (să) expuneți expuneați expuserăți expuseserăți, expuseseți*
a III-a (ei, ele) expun (să) expună, expuie expuneau expuseră expuseseră
verb (VT637)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) espune espunere espus espunând singular plural
espune espuneți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) espun (să) espun espuneam espusei espusesem
a II-a (tu) espui (să) espui espuneai espuseși espuseseși
a III-a (el, ea) espune (să) espună, espuie espunea espuse espusese
plural I (noi) espunem (să) espunem espuneam espuserăm espuseserăm, espusesem*
a II-a (voi) espuneți (să) espuneți espuneați espuserăți espuseserăți, espuseseți*
a III-a (ei, ele) espun (să) espună, espuie espuneau espuseră espuseseră
Intrare: expus
expus adjectiv
adjectiv (A4)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular expus expusul expu expusa
plural expuși expușii expuse expusele
genitiv-dativ singular expus expusului expuse expusei
plural expuși expușilor expuse expuselor
vocativ singular
plural
espus participiu
participiu (PT4)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular espus espusul espu espusa
plural espuși espușii espuse espusele
genitiv-dativ singular espus espusului espuse espusei
plural espuși espușilor espuse espuselor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)