3 intrări

42 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

expre[1][2] av vz expres2 corectată

  1. În original, fără accent. — LauraGellner
  2. În original, probabil incorect: expres. cata

expres1, ~ă [At: CARAGIALE, D. VII, 273 / Pl: ~e a, ~uri sn / E: fr express] 1-2 sn, a (Tren) care se deplasează cu viteză mare și care se oprește numai în stațiile importante.

expres2 av [At: (a. 1839) URICARIUL V, 155/27 / V: (înv) esp~, (pfm) expre[1][2], (reg) ixpre / E: fr exprès] Special pentru... corectată

  1. În original, fără accent. — LauraGellner
  2. În original, probabil incorect: expres. cata

expres3, ~ă [At: AR (1829), 821/17 / V: (îvr) esp~ a, sm / Pl: ~eși[1], ~e și ~uri sn / E: fr exprès, lat expressus, (7) cf it espresso] 1 a (D. acțiunile, manifestările etc. oamenilor) Care este exprimat clar Si: lămurit, limpede. 2 a (D. caracterul oamenilor) Care este hotărât Si: ferm. 3 a (Îvr) Pronunțat. 4 a (Jur; îoc tacit) Formulat în termeni preciși. 5 sm (Înv) Curier care ducea scrisori sau mesaje urgente Si: ștafetă. 6 a (Șîs scrisoare ~ă, recomandată ~ă, colet ~) Care ajunge mai repede la destinație în schimbul unei suprataxe. 7 sns (Îs) Cafea ~ Cafea-filtru preparată la comandă. 8-9 sn, a (Șîs bufet ~) (Bufet) în care se servesc, foarte repede și la prețuri acceptabile, micul dejun, cina sau numai aperitive, gustări etc. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

EXPRÉS2, -Ă, expreși, -se, adj. Care este exprimat clar, care nu lasă niciun fel de îndoială. ♦ (Adverbial) Special pentru...; precis, anume. [Var.: expré adj.] – Din fr. exprès, lat. expressus.

EXPRÉS1, -Ă, expreși, -se, adj. (În sintagmele) Tren expres (și substantivat, n.) = tren care merge cu viteză mare, oprindu-se numai în stațiile importante. Scrisoare (recomandată) expresă sau colet expres = scrisoare sau colet care ajunge la destinație mai repede, în schimbul unei suprataxe. Bufet expres (și substantivat, n.) = bufet în care se servesc, foarte repede și la prețuri populare, micul dejun, cina sau numai aperitive, gustări, minuturi. [Pl. și: (substantivat, n.) expresuri] – Din fr. express.

EXPRÉSIE, expresii, s. f. 1. Exprimare. ♦ Construcție concisă care exprimă, de obicei în mod figurat, o idee. ♦ Cuvânt. 2. Fig. Manifestare, redare a ideilor, a sentimentelor etc. prin fizionomie, gesturi. ♦ Înfățișare care reflectă starea sufletească a omului; reflectarea stării interioare a cuiva (în privire, pe figură). 3. Grup de numere, litere etc. legate între ele prin simboluri de operații matematice (adunare, înmulțire etc.). [Var.: expresiúne s. f.] – Din fr. expression, lat. expressio, -onis.

EXPRESIÚNE s. f. v. expresie.

EXPRÉS1, -Ă, expreși, -se, adj. (În sintagmele) Tren expres (și substantivat, n.) = tren care merge cu viteză mare, oprindu-se numai în stațiile importante. Scrisoare (recomandată) expresă sau colet expres = scrisoare sau colet care ajunge la destinație mai repede, în schimbul unei suprataxe. Bufet expres (și substantivat, n.) = bufet în care se servesc, foarte repede și la prețuri populare, micul dejun, cina sau numai aperitive, gustări, minuturi. [Pl. și: (substantivat, n.) expresuri] – Din fr. express.

EXPRÉS2, -Ă, expreși, -se, adj. Care este exprimat clar, care nu lasă nici un fel de îndoială. ♦ (Adverbial) Special pentru...; precis, anume. [Var.: expré adj.] – Din fr. exprès, lat. expressus.

EXPRÉSIE, expresii, s. f. 1. Exprimare. ♦ Construcție concisă care exprimă, de obicei în mod figurat, o idee. ♦ Cuvânt. 2. Fig. Manifestare, redare a ideilor, a sentimentelor etc. prin cuvinte, mimică etc. ♦ Înfățișare care reflectă starea sufletească a omului; reflectarea stării interioare a cuiva (în privire, figură). 3. Grup de numere, litere etc. legate între ele prin simboluri de operații matematice (adunare, înmulțire etc.). [Var.: expresiúne s. f.] – Din fr. expression, lat. expressio, -onis.

EXPRESIÚNE s. f. v. expresie.

EXPRÉS1, -Ă, expresuri, adj. n. și f. (Despre trenuri) Care merge cu viteză mare, oprindu-se numai în stațiile importante. V. rapid. La 11,30 pornesc cu trenul expres spre București, CARAGIALE, O. VII 273. ◊ (Substantivat, n.) Vapoare navigau pe mări pustii, spre porturi cu numiri fabuloase, expresuri țîșneau din tunele. C. PETRESCU, R. DR. 37. Scăpat în larg, între talazurile cu salcîmi, expresul fugea străpungind noaptea cu trei ochi înroșiți. id. S. 33. ♦ (Despre scrisori, colete poștale etc.) Care ajunge la destinație mai repede, în schimbul unei suprataxe. Scrisoare expresă.Loc. adv. Recomandat expres v. recomandat.Pl. și: exprese.

EXPRÉS2, -Ă, expreși, -se, adj. Care este exprimat clar, care nu lasă nici un fel de îndoială; lămurit, limpede. Termeni expreși. ♦ (Adverbiai) Precis, clar, anume, special pentru...

EXPRÉSIE, expresii, s. f. 1. Exprimare. Eminescu a eliminat elementele culese din poezia timpului și și-a creat un instrument de expresie propriu. ROSETTI, S. L. 37. ♦ Formulare scurtă, concisă, care exprimă, adesea figurat, o idee. Ea era armată cu suliți și se rînduia în «falange» sau «gloate adînci», de unde a venit și expresia «a se îngloti oștile». BĂLCESCU, O. I 26. ♦ Cuvînt. Dacă unele piese aveau oarecare expresii familiare, ele erau la locul lor. NEGRUZZI, S. I 344. 2. Manifestare, arătare, redare a ideilor, a sentimentelor, a unei realități etc. printr-un semn exterior (cuvinte, acțiuni, mimică etc.). Ce este literatura de nu chiar expresia vieții unei nații? RUSSO, O. 55. ♦ Înfățișare exterioară a figurii, care reflectă starea sufletească a omului; reflectare vie (în privire, pe figură) a unei stări interioare. Ajuns în fața gropii – a luat poziția de drepți și a rămas nemișcat, fără expresie. SAHIA, N. 89. Sutele de fețe cu aceeași expresie păreau a fi ale aceluiași cap, cu aceleași gînduri și simțiri, un singur și același om în infinite exemplare, ca un produs în mare al unei uzine uriașe. REBREANU, R. II 86. Privirile lui, reci și fără nici o expresie, se opreau cînd pe mîinile ei cojite și butucănoase, cînd pe chipul ei uricios. VLAHUȚĂ, O. A. 99. 3. (Mat.) Ansamblul de mărimi legate între ele prin simboluri de operații matematice. Expresie algebrică. – Variantă: expresiúne (GHEREA, ST. CR. II 51, BĂLCESCU, O. I 222) s. f.

exprés1 adj. m., pl. expréși; f. exprésă, pl. exprése

exprés2 s. n., pl. exprése

exprésie (-si-e) s. f., art. exprésia (-si-a), g.-d. art. exprésiei; pl. exprésii, art. exprésiile (-si-i-)

Intrare: expres (adj.)
expres (adj.) adjectiv substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular expres expresul expre expresa
plural expreși expreșii exprese expresele
genitiv-dativ singular expres expresului exprese expresei
plural expreși expreșilor exprese expreselor
vocativ singular
plural
Intrare: expresie
  • silabisire: -si-e
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular expresie expresia
plural expresii expresiile
genitiv-dativ singular expresii expresiei
plural expresii expresiilor
vocativ singular
plural
expresiune
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular expresiune expresiunea
plural expresiuni expresiunile
genitiv-dativ singular expresiuni expresiunii
plural expresiuni expresiunilor
vocativ singular
plural
Intrare: expres (curier, s.m.)
expres
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular expres expresul
plural expreși expreșii
genitiv-dativ singular expres expresului
plural expreși expreșilor
vocativ singular
plural