2 definiții pentru expres (persoană)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

expres3, ~ă [At: AR (1829), 821/17 / V: (îvr) esp~ a, sm / Pl: ~eși[1], ~e și ~uri sn / E: fr exprès, lat expressus, (7) cf it espresso] 1 a (D. acțiunile, manifestările etc. oamenilor) Care este exprimat clar Si: lămurit, limpede. 2 a (D. caracterul oamenilor) Care este hotărât Si: ferm. 3 a (Îvr) Pronunțat. 4 a (Jur; îoc tacit) Formulat în termeni preciși. 5 sm (Înv) Curier care ducea scrisori sau mesaje urgente Si: ștafetă. 6 a (Șîs scrisoare ~ă, recomandată ~ă, colet ~) Care ajunge mai repede la destinație în schimbul unei suprataxe. 7 sns (Îs) Cafea ~ Cafea-filtru preparată la comandă. 8-9 sn, a (Șîs bufet ~) (Bufet) în care se servesc, foarte repede și la prețuri acceptabile, micul dejun, cina sau numai aperitive, gustări etc. corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Intrare: expres (persoană)
substantiv masculin (M6)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • expres
  • expresul
  • expresu‑
plural
  • expreși
  • expreșii
genitiv-dativ singular
  • expres
  • expresului
plural
  • expreși
  • expreșilor
vocativ singular
  • expresule
  • exprese
plural
  • expreșilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)