11 definiții pentru expozitiv espozitiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

expozitiv, ~ă a [At: HELIADE, GR. ROM. 140 / V: (rar) esp~ / Pl: ~i, ~e / E: fr expositif] 1 (D. un text) Care are caracterul unei expuneri. 2 (D. un text) Prezentat în forma unei expuneri, a unei narațiuni. 3 (Îs) Propoziție ~ă Propoziție enunțiativă. 4 (Îs) Metodă ~ă Metodă de predare care constă în prezentarea conținutului unei lecții în forma unei expuneri. 5 (D. ton) Afectat. 6 (D. stil) Narativ.

EXPOZITÍV, -Ă, expozitivi, -e, adj. În care se spune; care explică. ♦ (Despre o lecție, un text etc.) Prezentat în forma unei expuneri, a unei narațiuni. ◊ Metodă expozitivă = metodă de predare în învățământ, care constă în prezentarea conținutului lecției în forma unei expuneri. ♦ (Despre ton) Rece, sec. – Din engl. expositive.

EXPOZITÍV, -Ă, expozitivi, -e, adj. În care se spune; care explică. ♦ (Despre o lecție, un text etc.) Prezentat în forma unei expuneri, a unei narațiuni. ◊ Metodă expozitivă = metodă de predare în învățământ, care constă în prezentarea conținutului lecției în forma unei expuneri. ♦ (Despre ton) Rece, sec. – Din engl. expositive.

EXPOZITÍV, -Ă, expozitivi, -e, adj. În care se expune, care explică. ◊ Propoziție expozitivă = propoziție enunțiativă. (Despre ton, rostiri etc.) Rece, afectat. Am asigurat-o, cu tonul cel mai expozitiv posibil, că nu țin la nimeni atît de mult ca la dinsa. IBRĂILEANU, A. 85. ♦ (Despre o lecție, un text etc.) Prezentat în forma unei expuneri, a unei narațiuni. ◊ (Pedagogie) Metodă expozitivă = metodă de predare care constă în prezentarea conținutului lecției în forma unei expuneri.

EXPOZITÍV, -Ă adj. În care se expune, care prezintă. ◊ Propoziție expozitivă = propoziție enunțiativă; metodă expozitivă = metodă de predare în forma unei expuneri. ♦ (Despre ton) Rece; afectat. [< fr. expositif].

EXPOZITÍV, -Ă adj. în care se expune; care prezintă. ♦ propoziție ~ă = propoziție enunțiativă; metodă ~ă = metodă de prezentare în forma unei expuneri. ◊ (despre ton) rece; afectat. (< engl. expositive)

EXPOZITÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care are caracter de expozeu. 2) (despre lecții) Care este în formă de expunere; cu conținutul în formă de expunere. /<engl. expositiv

espozitiv, ~ă a vz expozitiv


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

expozitív adj. m., pl. expozitívi; f. expozitívă, pl. expozitíve

expozitív adj. m., pl. expozitívi; f. sg. expozitívă, pl. expozitíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EXPOZITÍV adj. v. enunțiativ.

EXPOZITIV adj. enunțiativ. (Propoziție ~.)

Intrare: expozitiv
expozitiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • expozitiv
  • expozitivul
  • expozitivu‑
  • expoziti
  • expozitiva
plural
  • expozitivi
  • expozitivii
  • expozitive
  • expozitivele
genitiv-dativ singular
  • expozitiv
  • expozitivului
  • expozitive
  • expozitivei
plural
  • expozitivi
  • expozitivilor
  • expozitive
  • expozitivelor
vocativ singular
plural
espozitiv
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)