expozitiv, ~ă a [At: HELIADE, GR. ROM. 140 / V: (rar) esp~ / Pl: ~i, ~e / E: fr expositif] 1 (D. un text) Care are caracterul unei expuneri. 2 (D. un text) Prezentat în forma unei expuneri, a unei narațiuni. 3 (Îs) Propoziție ~ă Propoziție enunțiativă. 4 (Îs) Metodă ~ă Metodă de predare care constă în prezentarea conținutului unei lecții în forma unei expuneri. 5 (D. ton) Afectat. 6 (D. stil) Narativ.

EXPOZITIV, -Ă, expozitivi, -e, adj. În care se expune, care explică. ◊ Propoziție expozitivă = propoziție enunțiativă. (Despre ton, rostiri etc.) Rece, afectat. Am asigurat-o, cu tonul cel mai expozitiv posibil, că nu țin la nimeni atît de mult ca la dînsa. IBRĂILEANU, A. 85. ♦ (Despre o lecție, un text etc.) Prezentat în forma unei expuneri, a unei narațiuni. ◊ (Pedagogie) Metodă expozitivă = metodă de predare care constă în prezentarea conținutului lecției în forma unei expuneri.

EXPOZITIV, -Ă adj. În care se expune, care prezintă. ◊ Propoziție expozitivă = propoziție enunțiativă; metodă expozitivă = metodă de predare în forma unei expuneri. ♦ (Despre ton) Rece; afectat. [< fr. expositif].

EXPOZITIV, -Ă adj. în care se expune; care prezintă. ♦ propoziție ~ă = propoziție enunțiativă; metodă ~ă = metodă de prezentare în forma unei expuneri. ◊ (despre ton) rece; afectat. (< engl. expositive)

EXPOZITIV ~ă (~i, ~e) 1) Care are caracter de expozeu. 2) (despre lecții) Care este în formă de expunere; cu conținutul în formă de expunere. /<engl. expositiv

espozitiv, ~ă a vz expozitiv

expozitiv adj. m., pl. expozitivi; f. expozitivă, pl. expozitive

expozitiv adj. m., pl. expozitivi; f. expozitivă, pl. expozitive

expozitiv adj. m., pl. expozitivi; f. sg. expozitivă, pl. expozitive

EXPOZITIV adj. v. enunțiativ.

EXPOZITIV adj. enunțiativ. (Propoziție ~.)