EXPOZITIV, -Ă, expozitivi, -e, adj. În care se expune, care explică. ◊ Propoziție expozitivă = propoziție enunțiativă. (Despre ton, rostiri etc.) Rece, afectat. Am asigurat-o, cu tonul cel mai expozitiv posibil, că nu țin la nimeni atît de mult ca la dînsa. IBRĂILEANU, A. 85. ♦ (Despre o lecție, un text etc.) Prezentat în forma unei expuneri, a unei narațiuni. ◊ (Pedagogie) Metodă expozitivă = metodă de predare care constă în prezentarea conținutului lecției în forma unei expuneri.