2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXPLOSÍV, -Ă adj., s.m. v. exploziv.

EXPLOZÍV, -Ă, explozivi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care poate exploda, care provoacă explozie; explozibil (1), fulminant. ◊ Sunet (sau consoană) exploziv(ă) (și substantivat, f.) = consoană care produce, la deschiderea bruscă a canalului bucal, o explozie (5); sunet sau consoană ocluzivă. ♦ (Despre aparate, mașini etc.) Care acționează prin explozia unor substanțe speciale cu care este încărcat. ♦ Fig. Susceptibil de a declanșa consecințe grave. 2. S. n. Substanță sau amestec de substanțe care, sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, are proprietatea de a se descompune brusc și violent, cu dezvoltare de căldură, lumină și gaze, provocând o creștere mare a presiunii la locul exploziei; explozibil (2). – Din fr. explosif.

esplosiv, ~ă sn, a vz exploziv

exploziv, ~ă [At: BARASCH, M. II, 35 / V: (îvr) esp~, esplosiv, ~ă / Pl: ~i, ~e / E: fr explosif] 1 a (Înv) Care are caracterul unei explozii (1). 2 a (Fig; d. oameni sau acțiunile, creațiile, temperamentul etc. lor) Care se manifestă violent Si: fulminant. 3-4 sn, a (D. substanțe) (Substanță) care poate exploda (1) Si: explozibil (1-2), fulminant. 5 a (D. aparate, mașini etc.) Care acționează prin explozia unor substanțe speciale cu care este încărcat. 6 a (Fon; îs) Consoană ~ă Consoană a cărei articulare comportă ocluziunea canalului vocal, urmată de deschiderea lui bruscă Si: consoană oclusivă. 7-8 sn, a (Substanță sau amestec de substanțe) care sub acțiunea unor factori termici ori mecanici are proprietatea de a se descompune brusc și violent cu dezvoltare mare de căldură, lumină și gaz, provocând o creștere mare a presiunii la locul exploziei Si: explozibil (3-4).

EXPLOZÍV, -Ă, explozivi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care poate exploda, care produce explozie; explozibil (1), fulminant. ◊ Sunet (sau consoană) exploziv(ă) (și substantivat, f.) = consoană care produce, la deschiderea bruscă a canalului bucal, o explozie (5); sunet sau consoană ocluzivă. ♦ (Despre aparate, mașini etc.) Care acționează prin explozia unor substanțe speciale cu care este încărcat. ♦ Fig. Susceptibil de a declanșa consecințe grave. 2. S. n. Substanță sau amestec de substanțe care, sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, are proprietatea de a se descompune brusc și violent, cu dezvoltare de căldură, lumină și gaze, provocând o creștere mare a presiunii la locul exploziei; explozibil (2). – Din fr. explosif.

EXPLOZÍV1, explozive, s. n. Substanță sau amestec de substanțe care, sub acțiuni termice sau mecanice, are proprietatea de a se descompune brusc și violent, cu dezvoltare de căldură, lumină și gaz, provocînd o mare creștere a presiunii la locul exploziei; explozibil. Te uiți bănuitor la ele... ca la o bombă, ca la un exploziv. SEBASTIAN, T. 70.

EXPLOZÍV2, -Ă, explozivi, -e, adj. (Despre substanțe sau amestecuri de substanțe) Care poate exploda, care produce explozie; explozibil2. Substanță explozivă. ♦ (Fon.; despre consoane) Care produce, la deschiderea bruscă a canalului bucal o explozie. «P» este o consoană explozivă. ◊ (Substantivat, f.) Consoana «b» este o explozivă. ♦ (Despre aparate, mașini etc.) Care acționează prin explozia unor substanțe speciale cu care este încărcat. Mine explozive.

EXPLOZÍV, -Ă adj. Care poate exploda; producător de explozie; explozibil. ♦ (Despre consoane; și s.f.) Care se produce prin explozie (4) [în DN], prin deschiderea bruscă a canalului fonator. // s.m. Substanță care, prin încălzire sau lovire, produce o explozie. [Var. explosiv, -ă adj., s.m. / cf. fr. explosif].

EXPLOZÍV, -Ă I. adj. 1. care poate exploda; care produce explozie; detonant. 2. care caracterizează explozia (5). ♦ consoană ~ă (și s. f.) = oclusivă. II. adj., s. m. f. (om cu temperament) violent. III. s. n. substanță, amestec de substanțe care prin încălzire, lovire sau frecare fac explozie. (< fr. explosif)

EXPLOZÍV ~ă (~i, ~e) și substantival Care poate exploda; explozibil. /<fr. explosif

exploziv a. 1. Gram. se zice de consoanele (p, b, d, t) la a căror rostire aerul iese din gura deschisă cu o mică explozie; 2. susceptibil de a face explozie. ║ n. corp care, sub diferite influențe, degajează o mare cantitate de gaz din care rezultă efecte de ruptură, de projecțiune, etc.

*explozív, -ă adj. (fr. explosif). Care însoțește saŭ produce o exploziune: pulbere explozivă (praf de pușcă), gloanțe explozive. Gram. Se zice despre sunetele care se pronunță cu o mică exploziune (ca p, b, ce, ge). Adv. Se pronunță exploziv.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

explozív2 s. n., pl. explozíve

explozív1 adj. m., pl. explozívi; f. explozívă, pl. explozíve

explozív s. n., pl. explozíve

explozív adj. m., pl. explozívi; f. sg. explozívă, pl. explozíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EXPLOZÍV adj., s. 1. adj., s. detonant, explozibil, fulminant. (Substanță ~.) 2. adj. v. oclusiv.

EXPLOZIV adj., s. 1. adj., s. detonant, explozibil, fulminant. (Substanță ~.) 2. adj. (FON.) ocluziv. (Sunet ~.)

arată toate definițiile

Intrare: exploziv (adj.)
exploziv1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exploziv
  • explozivul
  • explozivu‑
  • explozi
  • exploziva
plural
  • explozivi
  • explozivii
  • explozive
  • explozivele
genitiv-dativ singular
  • exploziv
  • explozivului
  • explozive
  • explozivei
plural
  • explozivi
  • explozivilor
  • explozive
  • explozivelor
vocativ singular
plural
esplosiv1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • esplosiv
  • esplosivul
  • esplosi
  • esplosiva
plural
  • esplosivi
  • esplosivii
  • esplosive
  • esplosivele
genitiv-dativ singular
  • esplosiv
  • esplosivului
  • esplosive
  • esplosivei
plural
  • esplosivi
  • esplosivilor
  • esplosive
  • esplosivelor
vocativ singular
plural
explosiv1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • explosiv
  • explosivul
  • explosivu‑
  • explosi
  • explosiva
plural
  • explosivi
  • explosivii
  • explosive
  • explosivele
genitiv-dativ singular
  • explosiv
  • explosivului
  • explosive
  • explosivei
plural
  • explosivi
  • explosivilor
  • explosive
  • explosivelor
vocativ singular
plural
Intrare: exploziv (s.n.)
exploziv2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exploziv
  • explozivul
  • explozivu‑
plural
  • explozive
  • explozivele
genitiv-dativ singular
  • exploziv
  • explozivului
plural
  • explozive
  • explozivelor
vocativ singular
plural
explosiv2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • explosiv
  • explosivul
  • explosivu‑
plural
  • explosive
  • explosivele
genitiv-dativ singular
  • explosiv
  • explosivului
plural
  • explosive
  • explosivelor
vocativ singular
plural
esplosiv2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • esplosiv
  • esplosivul
plural
  • esplosive
  • esplosivele
genitiv-dativ singular
  • esplosiv
  • esplosivului
plural
  • esplosive
  • esplosivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

exploziv (adj.) esplosiv explosiv

  • 1. Care poate exploda, care provoacă explozie; explozibil.
    exemple
    • Substanță explozivă.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat feminin Sunet (sau consoană) exploziv(ă) = consoană care produce, la deschiderea bruscă a canalului bucal, o explozie; sunet sau consoană ocluzivă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ocluziv 2 exemple
      exemple
      • «P» este o consoană explozivă.
        surse: DLRLC
      • Consoana «b» este o explozivă.
        surse: DLRLC
    • 1.2. (Despre aparate, mașini etc.) Care acționează prin explozia unor substanțe speciale cu care este încărcat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Mine explozive.
        surse: DLRLC
    • 1.3. figurat Susceptibil de a declanșa consecințe grave.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

exploziv (s.n.) explosiv esplosiv

  • 1. Substanță sau amestec de substanțe care, sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, are proprietatea de a se descompune brusc și violent, cu dezvoltare de căldură, lumină și gaze, provocând o creștere mare a presiunii la locul exploziei; explozibil.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: detonant explozibil (s.n.) fulminant un exemplu
    exemple
    • Te uiți bănuitor la ele... ca la o bombă, ca la un exploziv. SEBASTIAN, T. 70.
      surse: DLRLC

etimologie: