2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXPLOSÍV, -Ă adj., s.m. v. exploziv.

EXPLOZÍV, -Ă, explozivi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care poate exploda, care provoacă explozie; explozibil (1), fulminant. ◊ Sunet (sau consoană) exploziv(ă) (și substantivat, f.) = consoană care produce, la deschiderea bruscă a canalului bucal, o explozie (5); sunet sau consoană ocluzivă. ♦ (Despre aparate, mașini etc.) Care acționează prin explozia unor substanțe speciale cu care este încărcat. ♦ Fig. Susceptibil de a declanșa consecințe grave. 2. S. n. Substanță sau amestec de substanțe care, sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, are proprietatea de a se descompune brusc și violent, cu dezvoltare de căldură, lumină și gaze, provocând o creștere mare a presiunii la locul exploziei; explozibil (2). – Din fr. explosif.

exploziv, ~ă [At: BARASCH, M. II, 35 / V: (îvr) esp~, esplosiv, ~ă / Pl: ~i, ~e / E: fr explosif] 1 a (Înv) Care are caracterul unei explozii (1). 2 a (Fig; d. oameni sau acțiunile, creațiile, temperamentul etc. lor) Care se manifestă violent Si: fulminant. 3-4 sn, a (D. substanțe) (Substanță) care poate exploda (1) Si: explozibil (1-2), fulminant. 5 a (D. aparate, mașini etc.) Care acționează prin explozia unor substanțe speciale cu care este încărcat. 6 a (Fon; îs) Consoană ~ă Consoană a cărei articulare comportă ocluziunea canalului vocal, urmată de deschiderea lui bruscă Si: consoană oclusivă. 7-8 sn, a (Substanță sau amestec de substanțe) care sub acțiunea unor factori termici ori mecanici are proprietatea de a se descompune brusc și violent cu dezvoltare mare de căldură, lumină și gaz, provocând o creștere mare a presiunii la locul exploziei Si: explozibil (3-4).

EXPLOZÍV, -Ă, explozivi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care poate exploda, care produce explozie; explozibil (1), fulminant. ◊ Sunet (sau consoană) exploziv(ă) (și substantivat, f.) = consoană care produce, la deschiderea bruscă a canalului bucal, o explozie (5); sunet sau consoană ocluzivă. ♦ (Despre aparate, mașini etc.) Care acționează prin explozia unor substanțe speciale cu care este încărcat. ♦ Fig. Susceptibil de a declanșa consecințe grave. 2. S. n. Substanță sau amestec de substanțe care, sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, are proprietatea de a se descompune brusc și violent, cu dezvoltare de căldură, lumină și gaze, provocând o creștere mare a presiunii la locul exploziei; explozibil (2). – Din fr. explosif.

EXPLOZÍV2, -Ă, explozivi, -e, adj. (Despre substanțe sau amestecuri de substanțe) Care poate exploda, care produce explozie; explozibil2. Substanță explozivă. ♦ (Fon.; despre consoane) Care produce, la deschiderea bruscă a canalului bucal o explozie. «P» este o consoană explozivă. ◊ (Substantivat, f.) Consoana «b» este o explozivă. ♦ (Despre aparate, mașini etc.) Care acționează prin explozia unor substanțe speciale cu care este încărcat. Mine explozive.

EXPLOZÍV1, explozive, s. n. Substanță sau amestec de substanțe care, sub acțiuni termice sau mecanice, are proprietatea de a se descompune brusc și violent, cu dezvoltare de căldură, lumină și gaz, provocînd o mare creștere a presiunii la locul exploziei; explozibil. Te uiți bănuitor la ele... ca la o bombă, ca la un exploziv. SEBASTIAN, T. 70.

EXPLOZÍV, -Ă adj. Care poate exploda; producător de explozie; explozibil. ♦ (Despre consoane; și s.f.) Care se produce prin explozie (4) [în DN], prin deschiderea bruscă a canalului fonator. // s.m. Substanță care, prin încălzire sau lovire, produce o explozie. [Var. explosiv, -ă adj., s.m. / cf. fr. explosif].

EXPLOZÍV, -Ă I. adj. 1. care poate exploda; care produce explozie; detonant. 2. care caracterizează explozia (5). ♦ consoană ~ă (și s. f.) = oclusivă. II. adj., s. m. f. (om cu temperament) violent. III. s. n. substanță, amestec de substanțe care prin încălzire, lovire sau frecare fac explozie. (< fr. explosif)

EXPLOZÍV ~ă (~i, ~e) și substantival Care poate exploda; explozibil. /<fr. explosif

exploziv a. 1. Gram. se zice de consoanele (p, b, d, t) la a căror rostire aerul iese din gura deschisă cu o mică explozie; 2. susceptibil de a face explozie. ║ n. corp care, sub diferite influențe, degajează o mare cantitate de gaz din care rezultă efecte de ruptură, de projecțiune, etc.

*explozív, -ă adj. (fr. explosif). Care însoțește saŭ produce o exploziune: pulbere explozivă (praf de pușcă), gloanțe explozive. Gram. Se zice despre sunetele care se pronunță cu o mică exploziune (ca p, b, ce, ge). Adv. Se pronunță exploziv.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!exploziv2 s. m., pl. explozivi

exploziv1 adj. m., pl. explozivi; f. explozivă, pl. explozive

explozív adj. m., pl. explozívi; f. sg. explozívă, pl. explozíve

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EXPLOZÍV adj., s. 1. adj., s. detonant, explozibil, fulminant. (Substanță ~.) 2. adj. v. oclusiv.

EXPLOZIV adj., s. 1. adj., s. detonant, explozibil, fulminant. (Substanță ~.) 2. adj. (FON.) ocluziv. (Sunet ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

exploziv, (engl.= explosive), despre unul din modurile de manifestare a activității vulcanice de tip central prin care sunt aruncate în aer produse fluide (lave), solide (cenușă, lapili, roci preexistente) și gazoase. Ex. tipul de erupție Bandai-San, vulcanian. V. și efuziv.

EXPLOZÍV, -Ă adj. (cf. fr. explosif): în sintagma consoană explozivă (v.).

Intrare: exploziv (adj.)
exploziv1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exploziv
  • explozivul
  • explozivu‑
  • explozi
  • exploziva
plural
  • explozivi
  • explozivii
  • explozive
  • explozivele
genitiv-dativ singular
  • exploziv
  • explozivului
  • explozive
  • explozivei
plural
  • explozivi
  • explozivilor
  • explozive
  • explozivelor
vocativ singular
plural
esplosiv1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • esplosiv
  • esplosivul
  • esplosi
  • esplosiva
plural
  • esplosivi
  • esplosivii
  • esplosive
  • esplosivele
genitiv-dativ singular
  • esplosiv
  • esplosivului
  • esplosive
  • esplosivei
plural
  • esplosivi
  • esplosivilor
  • esplosive
  • esplosivelor
vocativ singular
plural
explosiv1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • explosiv
  • explosivul
  • explosivu‑
  • explosi
  • explosiva
plural
  • explosivi
  • explosivii
  • explosive
  • explosivele
genitiv-dativ singular
  • explosiv
  • explosivului
  • explosive
  • explosivei
plural
  • explosivi
  • explosivilor
  • explosive
  • explosivelor
vocativ singular
plural
Intrare: exploziv (s.n.)
exploziv2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exploziv
  • explozivul
  • explozivu‑
plural
  • explozive
  • explozivele
genitiv-dativ singular
  • exploziv
  • explozivului
plural
  • explozive
  • explozivelor
vocativ singular
plural
explosiv2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • explosiv
  • explosivul
  • explosivu‑
plural
  • explosive
  • explosivele
genitiv-dativ singular
  • explosiv
  • explosivului
plural
  • explosive
  • explosivelor
vocativ singular
plural
esplosiv2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • esplosiv
  • esplosivul
plural
  • esplosive
  • esplosivele
genitiv-dativ singular
  • esplosiv
  • esplosivului
plural
  • esplosive
  • esplosivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

exploziv, exploziadjectiv

  • 1. Care poate exploda, care provoacă explozie; explozibil. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Substanță explozivă. DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat feminin Sunet (sau consoană) exploziv(ă) = consoană care produce, la deschiderea bruscă a canalului bucal, o explozie; sunet sau consoană ocluzivă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: ocluziv
      • format_quote «P» este o consoană explozivă. DLRLC
      • format_quote Consoana «b» este o explozivă. DLRLC
    • 1.2. (Despre aparate, mașini etc.) Care acționează prin explozia unor substanțe speciale cu care este încărcat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mine explozive. DLRLC
    • 1.3. figurat Susceptibil de a declanșa consecințe grave. DEX '09 DEX '98
etimologie:

exploziv, explozivesubstantiv neutru

  • 1. Substanță sau amestec de substanțe care, sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, are proprietatea de a se descompune brusc și violent, cu dezvoltare de căldură, lumină și gaze, provocând o creștere mare a presiunii la locul exploziei; explozibil. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Te uiți bănuitor la ele... ca la o bombă, ca la un exploziv. SEBASTIAN, T. 70. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.