12 definiții pentru fulminant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FULMINÁNT, -Ă, fulminanți, -te, adj. Care produce explozie; exploziv. ♦ Fig. Amenințător; violent; ațâțător, provocator. – Din fr. fulminant.

FULMINÁNT, -Ă, fulminanți, -te, adj. Care produce explozie; exploziv. ♦ Fig. Amenințător; violent; ațâțător, provocator. – Din fr. fulminant.

fulminant, ~ă a [At: CARAGIALE, O. VII, 195 / Pl: ~nți, ~e / E: fr fulminant] (Rar; adesea fig) 1 Care fulgeră (1) 2 Care produce explozie Si: exploziv. 3 Amenințător. 4 Violent. 5 Provocator.

FULMINÁNT, -Ă, fulminanți, -te, adj. Care produce explozie; exploziv. Substanță fulminantă.Fig. Violent. Un discurs fulminant.Primele două articole fulminante or să-ți placă. CARAGIALE, O. VII 195.

FULMINÁNT, -Ă adj. Care produce explozie; exploziv. ♦ (Fig.) Amenințător; violent; ațâțător, provocator. [< fr. fulminant].

FULMINÁNT, -Ă adj. 1. care produce explozie; exploziv. 2. (fig.) violent, amenințător. (< fr. fulminant)

FULMINÁNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care produce fulminație. Substanță ~tă. 2) fig. Care conține o amenințare; ațâțător. /<fr. fulminant

fulminant a. și n. care produce o detonațiune.

*fulminánt, -ă adj. (lat. fúlminans, -ántis, d. fulminare, a fulgera. Fulgerător. Detunător: praf fulminant.[1]

  1. În original, greșit: fluminant, -ă. LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fulminánt adj. m., pl. fulminánți; f. fulminántă, pl. fulminánte

fulminánt adj. m., pl. fulminánți; f. sg. fulminántă, pl. fulminánte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FULMINÁNT adj., s. v. exploziv.

FULMINANT adj., s. detonant, explozibil, exploziv. (Un ~ puternic.)

Intrare: fulminant
fulminant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fulminant
  • fulminantul
  • fulminantu‑
  • fulminantă
  • fulminanta
plural
  • fulminanți
  • fulminanții
  • fulminante
  • fulminantele
genitiv-dativ singular
  • fulminant
  • fulminantului
  • fulminante
  • fulminantei
plural
  • fulminanți
  • fulminanților
  • fulminante
  • fulminantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fulminant

etimologie: