2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

expirare sf [At: BARASCH, I. 61/14 / V: (înv) esp~ / Pl: ~rări / E: expira] 1 (Înv) Deces. 2 Dispariție. 3 Stingere 4 Descreștere pe nesimțite Si: expirat1 (4), expirație (4). 5 Terminare. 6 Expirație (6). 7 Pierdere a valabilității Si: expirat1 (7), expirație (7) 8 Ajungere la scadență Si: expirat1 (8), expirație (8). 9 Depășire a termenului unui contract Si: expirat1 (9), expirație (9). 10 Aflare a unor gânduri sau planuri ascunse de către cine nu ar fi trebuit să le cunoască Si: expirat1 (10), expirație (10). corectată

EXPIRÁRE, expirări, s. f. Faptul de a expira; expirație, săvârșire; împlinire. ♦ Scadență a unui termen. – V. expira.

EXPIRÁRE, expirări, s. f. Faptul de a expira; expirație, săvârșire; împlinire. ♦ Scadență a unui termen. – V. expira.

EXPIRÁRE, expirări, s. f. 1. Expirație. 2. Faptul de a nu mai fi în vigoare; încetare, terminare. După expirarea mandatului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne... Prezidiul în funcțiune își păstrează împuternicirile sale pînă la alegerea noului Prezidiu. CONST. R.P.R. 23. ♦ Împlinire, scadență a unui termen.

EXPIRÁRE s.f. Acțiunea de a expira și rezultatul ei; expirație; săvârșire; împlinire. [< expira].

expirare f. 1. scoaterea aerului aspirat; 2. scadența unui termen convenit: expirarea contractului; 3. sfârșit: expirarea anului.

expira [At: CODRESCU, C. II, 151/26 / V: (înv) esp~ / Pzi: expir / E: fr expirer] 1 vi A muri. 2 vi A dispărea. 3 vi A se stinge. 4 vi A descrește pe nesimțite. 5 vi A se termina. 6 vt A elimina din plămâni aerul (în procesul respirației). 7 vi (D. contracte, convenții etc.) A înceta să mai fie valabil. 8 vi (D. contracte, obligațiuni, polițe) A ajunge la scadență. 9 vi (D. termenul unui contract) A fi depășit. 10 vt (Nob; d. gânduri sau planuri ascunse) A ajunge la urechile celor care nu ar fi trebuit să afle Si: a se auzi, a răsufla. corectată

EXPIRÁ, expír, vb. I. 1. Tranz. A elimina din plămâni aerul (în procesul respirației). 2. Intranz. (Despre un contract, o convenție etc.; la pers. 3) A înceta să mai fie valabil. 3. Intranz. (Despre un termen, o perioadă de timp etc.; la pers. 3) A se împlini, a se termina. 4. Intranz. Fig. A muri, a pieri. – Din fr. expirer, lat. expirare.

EXPIRÁ, expír, vb. I. 1. Tranz. A elimina din plămâni aerul (în procesul respirației). 2. Intranz. (Despre un contract, o convenție etc.; la pers. 3) A înceta să mai fie valabil. 3. Intranz. (Despre un termen, o perioadă de timp etc.; la pers. 3) A se împlini, a se termina. 4. Intranz. Fig. A muri, a pieri. – Din fr. expirer, lat. expirare.

EXPIRÁ, expír, vb. I. 1. Tranz. A elimina din plămîni aerul introdus prin inspirație în procesul respirației. 2. Intranz. (Despre un contract, o convenție etc.) A nu mai fi în vigoare, a nu mai fi valabil. ♦ (Despre un termen, o perioadă de timp etc.) A ajunge la sfîrșit, la scadență, a se împlini, a fi depășit. 3. Intranz. Fig. A muri, a se stinge, a pieri. Cuvîntul îi expiră pe buze. BRĂESCU, V. A. 73.

EXPIRÁ vb. I. 1. tr. A da afară din plămâni aerul inspirat. 2. intr. (Despre un termen, un contract, o convenție etc.) A se împlini, a înceta de a fi în vigoare. 3. intr. (Fig.) A muri. [P.i. expír. / cf. fr. expirer, lat. expirare].

EXPIRÁ vb. I. tr. a elimina din plămâni aerul inspirat. II. intr. 1. (despre un contract, o convenție) a înceta de a fi în vigoare. 2. (despre un termen) a ajunge la scadență. 3. (fig.) a muri. (< fr. expirer, lat. expirare)

A EXPIRÁ2 pers. 3 expíră intranz. 1) (despre contacte, convenții etc.) A înceta de a mai fi valabil. 2) (despre perioade de timp, termene etc.) A ajunge la sfârșit; a se consuma în întregime; a se împlini. 3) fig. A înceta de a mai trăi; a muri; a deceda; a răposa. /<fr. expirer, lat. expirare

A EXPIRÁ1 expír tranz. (aer inspirat) A elimina din plămâni în procesul respirației. /<fr. expirer, lat. expirare

expirà v. 1. a alunga din plămâni aerul aspirat; 2. a-și da ultima suflare; 3. fig. a peri, a descrește pe nesimțite; 4. a ajunge la termen: contractul expiră mâine.

*expír, a v. tr. (lat. ex-spiro, -spiráre. V. respir, suspin). Elimin tot aeru din plămînĭ. V. intr. Îmĭ daŭ sufletu, mor. Fig. Ajung la termin, scad, mă anulez: polița, contractu expiră mîne.

*expirațiúne f. (lat. ex-spirátio, -ónis. V. aspirațiune). Acțiunea de a expira aeru aspirat. Fig. Moarte. Scadență, ajungere la termin: expirațiunea unuĭ contract, unuĭ an. – Și -áție și -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

expiráre s. f., g.-d. art. expirắrii; pl. expirắri

expiráre s. f., g.-d. art. expirării; pl. expirări

expirá (a ~) vb., ind. prez. 3 expíră

arată toate definițiile

Intrare: expirare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • expirare
  • expirarea
plural
  • expirări
  • expirările
genitiv-dativ singular
  • expirări
  • expirării
plural
  • expirări
  • expirărilor
vocativ singular
plural
espirare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: expira
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • expira
  • expirare
  • expirat
  • expiratu‑
  • expirând
  • expirându‑
singular plural
  • expi
  • expirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • expir
(să)
  • expir
  • expiram
  • expirai
  • expirasem
a II-a (tu)
  • expiri
(să)
  • expiri
  • expirai
  • expirași
  • expiraseși
a III-a (el, ea)
  • expi
(să)
  • expire
  • expira
  • expiră
  • expirase
plural I (noi)
  • expirăm
(să)
  • expirăm
  • expiram
  • expirarăm
  • expiraserăm
  • expirasem
a II-a (voi)
  • expirați
(să)
  • expirați
  • expirați
  • expirarăți
  • expiraserăți
  • expiraseți
a III-a (ei, ele)
  • expi
(să)
  • expire
  • expirau
  • expira
  • expiraseră
espira
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)