2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

exemplar1 sn [At: ÎNȘTIINȚARE, 4/12 / V: (înv) ~iu, ese~, esemplaiu, (îvr) eczam~ / Pl: ~e și (înv) ~uri / E: fr exemplaire, lat exemplarium] 1 Fiecare dintre obiectele identice reproduse în serie după un model comun Si: copie. 2 (Îvr) Exemplu (15). 3 Reprezentant al unei categorii de ființe sau de obiecte asemănătoare, luat izolat Si: specimen.

exemplar2, ~ă a [At: BĂLCESCU, M. V. 413 / V: (înv) ese~, exăm~, (îvr) ~iu, esemplariu / P: eg-zem~ / Pl: ~i, ~e / E: fr exemplaire, lat exemplaris, ~e] 1 (Mai ales d. pedepse) Care are un caracter drastic, servind drept avertisment. 2 Care poate servi drept exemplu (7) prin calitățile sale deosebite Si: pilduitor, (îvr) exemplarnic.

EXEMPLÁR2, -Ă, exemplari, -e, adj. Care poate servi drept exemplu prin calitățile sale deosebite; pilduitor. ♦ Care are un caracter drastic, servind ca avertisment. Pedeapsă exemplară. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. exemplaire, lat. exemplaris.

EXEMPLÁR2, -Ă, exemplari, -e, adj. Care poate servi drept exemplu prin calitățile sale deosebite; pilduitor. ♦ Care are un caracter drastic, servind ca avertisment. Pedeapsă exemplară. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. exemplaire, lat. exemplaris.

EXEMPLÁR1, exemplare, s. n. Fiecare obiect dintr-o serie de obiecte identice reproduse după un model comun. ♦ Reprezentant al unei categorii de ființe sau de obiecte asemănătoare, luat izolat. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. exemplaire, lat. exemplarium.

EXEMPLÁR1, exemplare, s. n. Fiecare obiect dintr-o serie de obiecte identice reproduse după un model comun. ♦ Reprezentant al unei categorii de ființe sau de obiecte asemănătoare, luat izolat. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. exemplaire, lat. exemplarium.

EXEMPLÁR1, exemplare, s. n. Fiecare obiect dintr-o serie de obiecte identice, gravate, tipărite, litografiate etc. reproduse în număr mare după un model comun. Să-mi dea pentru o ediție de 3000 exemplare măcar 2000 de lei. CARAGIALE, O. VII 12. Voi trimite în curînd mai multe exemplare din repertoriul meu dramatic. ALECSANDRI, S. 71. ♦ Reprezentant al unei categorii de ființe sau de obiecte asemănătoare luat izolat. V. tip. Copiii acestor locuri par cele mai desăvîrșite exemplare de inteligență. BOGZA, C. O. 281. Doctorul era un interesant și unic exemplar. BART, E. 120. Stă la masă, pe un scaun de palisandru, exemplar unic. VLAHUȚĂ, O. A. 246.

EXEMPLÁR2, -Ă, exemplari, -e, adj. Care este atît de desăvîrșit, încît poate servi drept exemplu, poate fi luat drept model. Purtare exemplară.O grijă deosebită trebuie acordată pregătirii exemplare pentru iernatul animalelor. SCÎNTEIA, 1954, nr. 3070. ♦ (Despre o mustrare, o pedeapsă etc.) Care are un caracter atît de drastic, încît poate servi ca avertisment. Pedeapsa trebuie să fie exemplară, DUMITRIU, B. F. 87. Merită o pedeapsă exemplară. BĂLCESCU, O. II 271.

EXEMPLÁR, -Ă adj. Care poate servi ca exemplu. [Pron. eg-zem-. / cf. fr. exemplaire, lat. exemplaris].

EXEMPLÁR s.n. 1. Fiecare dintre obiectele identice ale unei serii de lucruri, multiplicate după un model comun. 2. Reprezentant izolat al unei categorii de ființe sau de lucruri asemănătoare. [Pron. eg-zem-. / cf. fr. exemplaire, lat. exemplarium].

EXEMPLÁR2, -Ă adj. 1. care poate servi ca exemplu. 2. cu caracter drastic, servind ca avertisment. (< fr. exemplaire, lat. exemplaris)

EXEMPLÁR1 s. n. 1. fiecare dintre obiectele multiplicate în serie după un model comun. 2. fiecare dintre reprezentanții unei aceleiași categorii de ființe sau de lucruri asemănătoare. (< fr. exemplaire, lat. exemplarium)

EXEMPLÁR1 ~ă (~i, ~e) 1) Care merită a fi luat drept exemplu (datorită calităților sale pozitive); pilduitor. 2) Care poate servi drept avertisment; de învățătură. Pedeapsă ~ă. /<fr. exemplaire, lat. exemplaris

EXEMPLÁR2 ~e n. 1) Unitate făcând parte dintr-o serie de obiecte de același fel; bucată. 2) Reprezentant izolat al unei specii; individ făcând parte dintr-o specie. /<fr. exemplaire, lat. exemplarium

exemplar a. care poate servi de exemplu: conduită exemplară. ║ n. 1. model de urmat; 2. obiect reprodus după un tip comun: carte trasă în 3000 exemplare.

*exemplár n., pl. e (lat. exemplar). Model, izvod, formă de imitat. Fie-care obĭect reprodus după un tip comun: ziarele apar în miĭ de exemplare. – Ob. egz- (după fr.).

*exemplár, -ă adj. (lat. exemplaris). Care poate servi de exemplu: tuturor vinovaților trebuĭe să li se aplice pedepse exemplare. Adv. În mod exemplar. – Ob. egz- (după fr.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

exemplár1 [x pron. gz] adj. m., pl. exemplári; f. exempláră, pl. exempláre

exemplár2 [x pron. gz] s. n., pl. exempláre

exemplár s. n. [x pron. gz], pl. exempláre

exemplár adj. m. [x pron. gz], pl. exemplári; f. sg. exempláră, pl. exempláre

arată toate definițiile

Intrare: exemplar (adj.)
exemplar1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exemplar
  • exemplarul
  • exemplaru‑
  • exempla
  • exemplara
plural
  • exemplari
  • exemplarii
  • exemplare
  • exemplarele
genitiv-dativ singular
  • exemplar
  • exemplarului
  • exemplare
  • exemplarei
plural
  • exemplari
  • exemplarilor
  • exemplare
  • exemplarelor
vocativ singular
plural
eczamplar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: exemplar (s.n.)
exemplar2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exemplar
  • exemplarul
  • exemplaru‑
plural
  • exemplare
  • exemplarele
genitiv-dativ singular
  • exemplar
  • exemplarului
plural
  • exemplare
  • exemplarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)