15 definiții pentru exemplar (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

exemplar1 sn [At: ÎNȘTIINȚARE, 4/12 / V: (înv) ~iu, ese~, esemplaiu, (îvr) eczam~ / Pl: ~e și (înv) ~uri / E: fr exemplaire, lat exemplarium] 1 Fiecare dintre obiectele identice reproduse în serie după un model comun Si: copie. 2 (Îvr) Exemplu (15). 3 Reprezentant al unei categorii de ființe sau de obiecte asemănătoare, luat izolat Si: specimen.

exemplar2, ~ă a [At: BĂLCESCU, M. V. 413 / V: (înv) ese~, exăm~, (îvr) ~iu, esemplariu / P: eg-zem~ / Pl: ~i, ~e / E: fr exemplaire, lat exemplaris, ~e] 1 (Mai ales d. pedepse) Care are un caracter drastic, servind drept avertisment. 2 Care poate servi drept exemplu (7) prin calitățile sale deosebite Si: pilduitor, (îvr) exemplarnic.

EXEMPLÁR1, exemplare, s. n. Fiecare obiect dintr-o serie de obiecte identice reproduse după un model comun. ♦ Reprezentant al unei categorii de ființe sau de obiecte asemănătoare, luat izolat. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. exemplaire, lat. exemplarium.

EXEMPLÁR1, exemplare, s. n. Fiecare obiect dintr-o serie de obiecte identice reproduse după un model comun. ♦ Reprezentant al unei categorii de ființe sau de obiecte asemănătoare, luat izolat. [Pr.: eg-zem-] – Din fr. exemplaire, lat. exemplarium.

EXEMPLÁR1, exemplare, s. n. Fiecare obiect dintr-o serie de obiecte identice, gravate, tipărite, litografiate etc. reproduse în număr mare după un model comun. Să-mi dea pentru o ediție de 3000 exemplare măcar 2000 de lei. CARAGIALE, O. VII 12. Voi trimite în curînd mai multe exemplare din repertoriul meu dramatic. ALECSANDRI, S. 71. ♦ Reprezentant al unei categorii de ființe sau de obiecte asemănătoare luat izolat. V. tip. Copiii acestor locuri par cele mai desăvîrșite exemplare de inteligență. BOGZA, C. O. 281. Doctorul era un interesant și unic exemplar. BART, E. 120. Stă la masă, pe un scaun de palisandru, exemplar unic. VLAHUȚĂ, O. A. 246.

EXEMPLÁR s.n. 1. Fiecare dintre obiectele identice ale unei serii de lucruri, multiplicate după un model comun. 2. Reprezentant izolat al unei categorii de ființe sau de lucruri asemănătoare. [Pron. eg-zem-. / cf. fr. exemplaire, lat. exemplarium].

EXEMPLÁR1 s. n. 1. fiecare dintre obiectele multiplicate în serie după un model comun. 2. fiecare dintre reprezentanții unei aceleiași categorii de ființe sau de lucruri asemănătoare. (< fr. exemplaire, lat. exemplarium)

EXEMPLÁR2 ~e n. 1) Unitate făcând parte dintr-o serie de obiecte de același fel; bucată. 2) Reprezentant izolat al unei specii; individ făcând parte dintr-o specie. /<fr. exemplaire, lat. exemplarium

exemplar a. care poate servi de exemplu: conduită exemplară. ║ n. 1. model de urmat; 2. obiect reprodus după un tip comun: carte trasă în 3000 exemplare.

*exemplár n., pl. e (lat. exemplar). Model, izvod, formă de imitat. Fie-care obĭect reprodus după un tip comun: ziarele apar în miĭ de exemplare. – Ob. egz- (după fr.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

exemplár2 [x pron. gz] s. n., pl. exempláre

exemplár s. n. [x pron. gz], pl. exempláre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EXEMPLÁR s. 1. piesă. (Un ~ rar dintr-o colecție.) 2. bucată. (A cumpărat două ~ din romanul...)

EXEMPLAR s. 1. piesă. (Un ~ rar dintr-o colecție.) 2. bucată. (A cumpărat două ~ de...)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

exemplar, exemplare s. n. femeie frumoasă.

Intrare: exemplar (s.n.)
exemplar2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exemplar
  • exemplarul
  • exemplaru‑
plural
  • exemplare
  • exemplarele
genitiv-dativ singular
  • exemplar
  • exemplarului
plural
  • exemplare
  • exemplarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)