2 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

EXCOMUNICÁRE, excomunicări, s. f. Acțiunea de a excomunica și rezultatul ei; excludere temporară sau definitivă dintr-o comunitate religioasă (creștină, mozaică etc.) pentru abateri de la canoane sau dogme. – V. excomunica.

EXCOMUNICÁRE, excomunicări, s. f. Acțiunea de a excomunica și rezultatul ei; excludere temporară sau definitivă dintr-o comunitate religioasă creștină, mozaică etc. pentru abateri de la canoane sau dogme. – V. excomunica.

EXCOMUNICÁRE, excomunicări, s. f. Acțiunea de a excomunica și rezultatul ei.

excomunicáre s. f., g.-d. art. excomunicắrii; pl. excomunicắri

excomunicáre s. f., g.-d. art. excomunicării; pl. excomunicări

EXCOMUNICÁRE s. (BIS.) afurisenie, afurisire, anatemă, blestem, (înv.) proclețenie, procleție. (~ papei aruncată asupra...)

EXCOMUNICÁRE s.f. Act prin care cineva este excomunicat; afurisenie. [< excomunica].

EXCOMUNICÁ, excomúnic, vb. I. Tranz. A exclude pe cineva dintr-o comunitate religioasă. – Din lat. excommunicare, fr. excommunier.

EXCOMUNICÁ, excomúnic, vb. I. Tranz. A exclude pe cineva dintr-o comunitate religioasă. – Din lat. excommunicare, fr. excommunier.

EXCOMUNICÁ, excomúnic, vb. I. Tranz. A exclude (pe cineva) dintr-o comunitate religioasă (pe timp limitat sau pentru totdeauna). V. anatemiza.Fig. Ziarele lor m-au anatemizat, m-au excomunicat. MACEDONSKI, O. III 115.

excomunicá (a ~) vb., ind. prez. 3 excomúnică

excomunicá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. excomúnică

EXCOMUNICÁ vb. (BIS.) a afurisi, a anatemiza, a blestema, (pop.) a oropsi, (înv.) a lepăda, a procleți. (Papa l-a ~.)

EXCOMUNICÁ vb. I. tr. A exclude din comunitatea bisericii; a afurisi. [P.i. excomúnic. / < lat. excommunicare].

EXCOMUNICÁ vb. tr. a exclude dintr-o comunitate religioasă. (< lat. excommunicare, fr. excommunier)

A EXCOMUNICÁ excomúnic tranz. (persoane) A exclude dintr-o comunitate religioasă; a supune unei anateme; a anatemiza; a afurisi. /<lat. excommunicare

*excomúnic, a v. tr. (lat. ex-commúnico, -áre). Afurisesc, exclud din comunitatea bisericiĭ.

*excomunicațiúne f. (lat. excommunicátio, -ónis). Afurisire. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

Intrare: excomunica
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) excomunica excomunicare excomunicat excomunicând singular plural
excomunică excomunicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) excomunic (să) excomunic excomunicam excomunicai excomunicasem
a II-a (tu) excomunici (să) excomunici excomunicai excomunicași excomunicaseși
a III-a (el, ea) excomunică (să) excomunice excomunica excomunică excomunicase
plural I (noi) excomunicăm (să) excomunicăm excomunicam excomunicarăm excomunicaserăm, excomunicasem*
a II-a (voi) excomunicați (să) excomunicați excomunicați excomunicarăți excomunicaserăți, excomunicaseți*
a III-a (ei, ele) excomunică (să) excomunice excomunicau excomunica excomunicaseră
Intrare: excomunicare
excomunicare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular excomunicare excomunicarea
plural excomunicări excomunicările
genitiv-dativ singular excomunicări excomunicării
plural excomunicări excomunicărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)