EXCOMUNICARE, excomunicări, s. f. Acțiunea de a excomunica și rezultatul ei; excludere temporară sau definitivă dintr-o comunitate religioasă (creștină, mozaică etc.) pentru abateri de la canoane sau dogme. – V. excomunica.

excomunicare sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) esc~ / Pl: ~cări / E: excomunica] 1 Excludere temporară sau definitivă a unui credincios dintr-o comunitate religioasă Si: (asr) excomunicație, afurisenie, anatemizare. 2 Îndepărtare. 3 Alungare. 4 Respingere. corectat(ă)

*EXCOMUNICARE sf. ⛪ Faptul de a excomunica, afurisire, afurisenie.

EXCOMUNICARE, excomunicări, s. f. Acțiunea de a excomunica și rezultatul ei; excludere temporară sau definitivă dintr-o comunitate religioasă creștină, mozaică etc. pentru abateri de la canoane sau dogme. – V. excomunica.

EXCOMUNICARE, excomunicări, s. f. Acțiunea de a excomunica și rezultatul ei.

EXCOMUNICARE s.f. Act prin care cineva este excomunicat; afurisenie. [< excomunica].

excomunicare f. afurisanie.

escomunica vt vz excomunica

escomunicare sf vz excomunicare

excomunica vt [At: NEGULICI / V: (înv) esc~ / Pzi: ~munic / E: lat excommunicare] 1 A exclude dintr-o comunitate religioasă Si: afurisi, anatemiza. 2 A îndepărta. 3 A alunga. 4 A respinge.

*EXCOMUNICA (-ic) vb. tr. ⛪ A afurisi [lat.].

EXCOMUNICA, excomunic, vb. I. Tranz. A exclude (pe cineva) dintr-o comunitate religioasă (pe timp limitat sau pentru totdeauna). V. anatemiza. ◊ Fig. Ziarele lor m-au anatemizat, m-au excomunicat. MACEDONSKI, O. III 115.

EXCOMUNICA vb. I. tr. A exclude din comunitatea bisericii; a afurisi. [P.i. excomunic. / < lat. excommunicare].

EXCOMUNICA vb. tr. a exclude dintr-o comunitate religioasă. (< lat. excommunicare, fr. excommunier)

A EXCOMUNICA excomunic tranz. (persoane) A exclude dintr-o comunitate religioasă; a supune unei anateme; a anatemiza; a afurisi. /<lat. excommunicare

excomunicà v. a afurisi.

*excomúnic, a -á v. tr. (lat. ex-commúnico, -áre). Afurisesc, exclud din comunitatea bisericiĭ.

*excomunicațiúne f. (lat. excommunicátio, -ónis). Afurisire. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

excomunicare s. f., g.-d. art. excomunicării; pl. excomunicări

excomunicare s. f., g.-d. art. excomunicării; pl. excomunicări

excomunicare s. f., g.-d. art. excomunicării; pl. excomunicări

excomunica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. excomunic, 2 sg. excomunici, 3 excomunică; conj. prez. 1 sg. să excomunic, 3 să excomunice

excomunica (a ~) vb., ind. prez. 3 excomunică

excomunica vb., ind. prez. 3 sg. și pl. excomunică

excomunic.

EXCOMUNICARE s. (BIS.) afurisenie, afurisire, anatemă, blestem, (înv.) proclețenie, procleție. (~ papei aruncată asupra...)

EXCOMUNICARE s. (BIS.) afurisenie, afurisire, anatemă, blestem, (înv.) proclețenie, procleție. (~ papei aruncată asupra...)

EXCOMUNICA vb. (BIS.) a afurisi, a anatemiza, a blestema, (pop.) a oropsi, (înv.) a lepăda, a procleți. (Papa l-a ~.)

EXCOMUNICA vb. (BIS.) a afurisi, a anatemiza, a blestema, (pop.) a oropsi, (înv.) a lepăda, a procleți. (Papa l-a ~.)