2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

excomunicare sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) esc~ / Pl: ~cări / E: excomunica] 1 Excludere temporară sau definitivă a unui credincios dintr-o comunitate religioasă Si: (asr) excomunicație, afurisenie, anatemizare. 2 Îndepărtare. 3 Alungare. 4 Respingere. corectată

EXCOMUNICÁRE, excomunicări, s. f. Acțiunea de a excomunica și rezultatul ei; excludere temporară sau definitivă dintr-o comunitate religioasă (creștină, mozaică etc.) pentru abateri de la canoane sau dogme. – V. excomunica.

EXCOMUNICÁRE, excomunicări, s. f. Acțiunea de a excomunica și rezultatul ei; excludere temporară sau definitivă dintr-o comunitate religioasă creștină, mozaică etc. pentru abateri de la canoane sau dogme. – V. excomunica.

EXCOMUNICÁRE, excomunicări, s. f. Acțiunea de a excomunica și rezultatul ei.

excomunicáre s. f., g.-d. art. excomunicắrii; pl. excomunicắri

excomunicáre s. f., g.-d. art. excomunicării; pl. excomunicări

EXCOMUNICÁRE s. (BIS.) afurisenie, afurisire, anatemă, blestem, (înv.) proclețenie, procleție. (~ papei aruncată asupra...)

EXCOMUNICÁRE s.f. Act prin care cineva este excomunicat; afurisenie. [< excomunica].

escomunica vt vz excomunica

escomunicare sf vz excomunicare

excomunica vt [At: NEGULICI / V: (înv) esc~ / Pzi: ~munic / E: lat excommunicare] 1 A exclude dintr-o comunitate religioasă Si: afurisi, anatemiza. 2 A îndepărta. 3 A alunga. 4 A respinge.

EXCOMUNICÁ, excomúnic, vb. I. Tranz. A exclude pe cineva dintr-o comunitate religioasă. – Din lat. excommunicare, fr. excommunier.

EXCOMUNICÁ, excomúnic, vb. I. Tranz. A exclude pe cineva dintr-o comunitate religioasă. – Din lat. excommunicare, fr. excommunier.

EXCOMUNICÁ, excomúnic, vb. I. Tranz. A exclude (pe cineva) dintr-o comunitate religioasă (pe timp limitat sau pentru totdeauna). V. anatemiza.Fig. Ziarele lor m-au anatemizat, m-au excomunicat. MACEDONSKI, O. III 115.

excomunicá (a ~) vb., ind. prez. 3 excomúnică

excomunicá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. excomúnică

EXCOMUNICÁ vb. (BIS.) a afurisi, a anatemiza, a blestema, (pop.) a oropsi, (înv.) a lepăda, a procleți. (Papa l-a ~.)

EXCOMUNICÁ vb. I. tr. A exclude din comunitatea bisericii; a afurisi. [P.i. excomúnic. / < lat. excommunicare].

EXCOMUNICÁ vb. tr. a exclude dintr-o comunitate religioasă. (< lat. excommunicare, fr. excommunier)

arată toate definițiile

Intrare: excomunica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • excomunica
  • excomunicare
  • excomunicat
  • excomunicatu‑
  • excomunicând
  • excomunicându‑
singular plural
  • excomunică
  • excomunicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • excomunic
(să)
  • excomunic
  • excomunicam
  • excomunicai
  • excomunicasem
a II-a (tu)
  • excomunici
(să)
  • excomunici
  • excomunicai
  • excomunicași
  • excomunicaseși
a III-a (el, ea)
  • excomunică
(să)
  • excomunice
  • excomunica
  • excomunică
  • excomunicase
plural I (noi)
  • excomunicăm
(să)
  • excomunicăm
  • excomunicam
  • excomunicarăm
  • excomunicaserăm
  • excomunicasem
a II-a (voi)
  • excomunicați
(să)
  • excomunicați
  • excomunicați
  • excomunicarăți
  • excomunicaserăți
  • excomunicaseți
a III-a (ei, ele)
  • excomunică
(să)
  • excomunice
  • excomunicau
  • excomunica
  • excomunicaseră
escomunica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: excomunicare
excomunicare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • excomunicare
  • excomunicarea
plural
  • excomunicări
  • excomunicările
genitiv-dativ singular
  • excomunicări
  • excomunicării
plural
  • excomunicări
  • excomunicărilor
vocativ singular
plural
escomunicare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)