14 definiții pentru anatemiza


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

anatemiza vt [At: DA / V: ~timisa / Pzi: ~zéz / E: anatemă + -iza] 1 A arunca anatema asupra cuiva Si: (înv) a anatema (1), a anatematiza (1), a anatemisi (1), a afurisi, (iuz) a procleți.

ANATEMIZÁ, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A exclude din sânul Bisericii; a afurisi. – Anatemă + suf. -iza.

ANATEMIZÁ, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A arunca anatema asupra cuiva; a afurisi. – Anatemă + suf. -iza.

ANATEMIZÁ, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A pronunța anatema asupra cuiva. V. blestema, afurisi. (Fig.) Alungați, anatemizați, aruncați prin închisori [de clasele exploatatoare], actorii de estradă au menținut, de-a lungul secolelor, contactul cu năzuințele maselor. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 11/1.

ANATEMIZÁ, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A pronunța anatema asupra cuiva. – Din anatemă.

ANATEMIZÁ vb. I. tr. (Liv.) A pronunța anatema asupra cuiva; a excomunica, a afurisi. [P.i. -zez. / cf. fr. anathématiser, it. anatematizzare].

ANATEMIZÁ vb. tr. a pronunța anatema. (după fr. anathématiser, lat. anathemisare)

A ANATEMIZÁ ~éz tranz. rel. (persoane) A supune unei anateme; a excomunica; a afurisi; a blestema. /anatemă + suf. ~iza

anatematiza vt [At: DOSOFTEI, V. S. 212/1 / Pzi: -zéz / E: gr ἀναθεματίρω] (Înv) Anatemiza.

*anatematizéz, v. tr. (ngr. și vgr. anathematizo; fr. anathématiser. Cp. cu sistematizez). Afurisesc, blestem. – Și anatemizez. Vechĭ anatimisez, anatimisesc, anatematizesc și anatematisesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anatemizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 anatemizeáză

anatemizá vb., ind. prez. 3 sg. anatemizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ANATEMIZÁ vb. v. excomunica.

ANATEMIZA vb. (BIS.) a afurisi, a blestema, a excomunica, (pop.) a oropsi, (înv.) a lepăda, a procleți. (Papa l-a ~.)

Intrare: anatemiza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • anatemiza
  • anatemizare
  • anatemizat
  • anatemizatu‑
  • anatemizând
  • anatemizându‑
singular plural
  • anatemizea
  • anatemizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • anatemizez
(să)
  • anatemizez
  • anatemizam
  • anatemizai
  • anatemizasem
a II-a (tu)
  • anatemizezi
(să)
  • anatemizezi
  • anatemizai
  • anatemizași
  • anatemizaseși
a III-a (el, ea)
  • anatemizea
(să)
  • anatemizeze
  • anatemiza
  • anatemiză
  • anatemizase
plural I (noi)
  • anatemizăm
(să)
  • anatemizăm
  • anatemizam
  • anatemizarăm
  • anatemizaserăm
  • anatemizasem
a II-a (voi)
  • anatemizați
(să)
  • anatemizați
  • anatemizați
  • anatemizarăți
  • anatemizaserăți
  • anatemizaseți
a III-a (ei, ele)
  • anatemizea
(să)
  • anatemizeze
  • anatemizau
  • anatemiza
  • anatemizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

anatemiza

  • 1. rar A exclude din sânul Bisericii.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: afurisi blestema excomunica un exemplu
    exemple
    • figurat Alungați, anatemizați, aruncați prin închisori [de clasele exploatatoare], actorii de estradă au menținut, de-a lungul secolelor, contactul cu năzuințele maselor. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 11/1.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Anatemă + sufix -iza.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • Cf. limba franceză anathématiser
    surse: DN