21 de definiții pentru excepțional eccepțional escepțional escepțiunal esepțional exțepțional (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

excepțional, ~ă [At: ASACHI, Î. 15/22 / V: (înv) esc~, (îvr) ecce~, escepțiunal, ese~, exțe~ / P: ex-cep~ / Pl: ~i, ~e / E: fr exceptionnel] 1-4 av, a (Într-un mod) care constituie o excepție (3) sau care se bazează pe o excepție. 5-6 av, a (Într-un mod) care iese din comun Si: deosebit, excelent (1-2), extraordinar (5-6), minunat. 7 av (Urmat de pp „de”, conferă unui adjectiv valoare de superlativ) Foarte. 8 sn (Rar) Excepționalitate.

EXCEPȚIONÁL, -Ă, excepționali, -e, adj. 1. Care face, care constituie o excepție, care iese din comun; deosebit. 2. Foarte bun, excelent, extraordinar, remarcabil, grozav (3). ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, extraordinar. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. exceptionnel.

EXCEPȚIONÁL, -Ă, excepționali, -e, adj. 1. Care face, care constituie o excepție, care iese din comun; deosebit. 2. Foarte bun, excelent, extraordinar, remarcabil, grozav (3). ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, extraordinar. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. exceptionnel.

EXCEPȚIONÁl, -Ă, excepționali,-e, adj. 1. Care face excepție, care constituie o excepție de la regulile generale. 2. Foarte bun, excelent, remarcabil, puțin obișnuit, deosebit. Printre aceștia, o ființă cu totul excepțională se afla înzestrată cu toate darurile minții. BOGZA, C. O. 5. Acest om... îmi impunea din ce în ce mai mult, cu însușirile lui excepționale. GALACTION, O. I 100. Exercițiile vînătorești au darul de a dezvolta într-un chip cu totul excepțional imaginațiunea omenească. ODOBESCU, S. III 47. ♦ (Adverbial) Foarte, extraordinar. Articol excepțional de interesant.

EXCEPȚIONÁL, -Ă adj. 1. Care este, care face, care constituie o excepție. ♦ Care iese din comun; deosebit. 2. Foarte bun, extraordinar, minunat, excelent. [Pron. ecs-cep-ți-o-, var. escepțional, -ă adj. / cf. fr. exceptionnel].

EXCEPȚIONÁL, -Ă adj. 1. care este, face, constituie o excepție. ◊ care iese din comun; deosebit. 2. foarte bun, extraordinar, minunat, excelent. (< fr. exceptionnel)

excepționál, -ă adj. (În asociere cu ◊ „plată”) Efectuat în valută forte, în dolari ◊ „Vând ultracentral garsonieră confort I. Plata excepțională. R.l. 19 X 91 p. 7; v. și 23 V 93 p. 7 (formal din fr. exceptionnel; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)

EXCEPȚIONÁL2 adv. 1) Într-un mod care constituie o excepție; prin excepție. 2) (urmat de prepoziția de, precedând adjective sau adverbe) În măsură mare; extraordinar. ~ de bun. /<fr. exceptionnel

EXCEPȚIONÁL1 ~ă (~i, ~e) 1) Care are caracter de excepție; care constituie o excepție. Caz ~. 2) Care se impune prin calitățile sale; excelent; unic. Calitate ~ă. Frumusețe ~ă. [Sil. -ți-o-] /<fr. exceptionnel

excepțional a. 1. relativ la o excepțiune: clauză excepțională; 2. care face o excepțiune, extraordinar: servicii excepționale.

*excepționál, -ă adj. (d. lat. excéptio, -ónis, excepțiune, cu sufixu -al, fr. -onnel). Care face excepțiune, extraordinar: favoare excepțională. Adv. În mod excepțional: un an excepțional de ploĭos.

eccepționál, ~ă a, av, sn vz excepțional

escepțional, ~ă a, av, sn vz excepțional

escepțiunal, ~ă a, av, sn vz excepțional

esepțional, ~ă a, av, sn vz excepțional

exțepțional, ~ă a, av, sn vz excepțional

ESCEPȚIONÁL, -Ă adj. v. excepțional.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

excepționál (-ți-o-) adj. m., pl. excepționáli; f. excepționálă, pl. excepționále

excepționál adj. m. (sil. -ți-o-), pl. excepționáli; f. sg. excepționálă, pl. excepționále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EXCEPȚIONÁL adj., adv. 1. adj. v. extraordinar. 2. adj. v. perfect. 3. adj. v. neobișnuit. 4. adv. v. foarte. 5. adv. v. sfâșietor.

EXCEPȚIONAL adj., adv. 1. adj. colosal, enorm, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntîlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfîrșit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaș, (livr.) mirabil, (înv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut din nou un noroc ~.) 2. adj. desăvîrșit, extraordinar, formidabil, ideal, magistral, minunat, perfect, splendid, sublim, superb, (înv.) săvîrșit. (O ~ punere în scenă.) 3. adj. neobișnuit, (rar) rarisim. (Un lucru ~.) 4. adv. deosebit, extraordinar, extrem, foarte, grozav, teribil. (~ de bun.) 5. adv. extraordinar, grozav, nemaipomenit, sfîșietor. (O melodie ~ de tristă.)

arată toate definițiile

Intrare: excepțional
excepțional adjectiv
  • silabație: -ți-o-
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • excepțional
  • excepționalul
  • excepționalu‑
  • excepționa
  • excepționala
plural
  • excepționali
  • excepționalii
  • excepționale
  • excepționalele
genitiv-dativ singular
  • excepțional
  • excepționalului
  • excepționale
  • excepționalei
plural
  • excepționali
  • excepționalilor
  • excepționale
  • excepționalelor
vocativ singular
plural
eccepțional
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
escepțional adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • escepțional
  • escepționalul
  • escepționalu‑
  • escepționa
  • escepționala
plural
  • escepționali
  • escepționalii
  • escepționale
  • escepționalele
genitiv-dativ singular
  • escepțional
  • escepționalului
  • escepționale
  • escepționalei
plural
  • escepționali
  • escepționalilor
  • escepționale
  • escepționalelor
vocativ singular
plural
escepțiunal
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
esepțional
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
exțepțional
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)