22 de definiții pentru excepțional eccepțional escepțional escepțiunal esepțional exțepțional (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

excepțional, ~ă [At: ASACHI, Î. 15/22 / V: (înv) esc~, (îvr) ecce~, escepțiunal, ese~, exțe~ / P: ex-cep~ / Pl: ~i, ~e / E: fr exceptionnel] 1-4 av, a (Într-un mod) care constituie o excepție (3) sau care se bazează pe o excepție. 5-6 av, a (Într-un mod) care iese din comun Si: deosebit, excelent (1-2), extraordinar (5-6), minunat. 7 av (Urmat de pp „de”, conferă unui adjectiv valoare de superlativ) Foarte. 8 sn (Rar) Excepționalitate.

EXCEPȚIONÁL, -Ă, excepționali, -e, adj. 1. Care face, care constituie o excepție, care iese din comun; deosebit. 2. Foarte bun, excelent, extraordinar, remarcabil, grozav (3). ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, extraordinar. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. exceptionnel.

EXCEPȚIONÁL, -Ă, excepționali, -e, adj. 1. Care face, care constituie o excepție, care iese din comun; deosebit. 2. Foarte bun, excelent, extraordinar, remarcabil, grozav (3). ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. „de”, formează superlativul) Foarte, extraordinar. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. exceptionnel.

EXCEPȚIONÁl, -Ă, excepționali,-e, adj. 1. Care face excepție, care constituie o excepție de la regulile generale. 2. Foarte bun, excelent, remarcabil, puțin obișnuit, deosebit. Printre aceștia, o ființă cu totul excepțională se afla înzestrată cu toate darurile minții. BOGZA, C. O. 5. Acest om... îmi impunea din ce în ce mai mult, cu însușirile lui excepționale. GALACTION, O. I 100. Exercițiile vînătorești au darul de a dezvolta într-un chip cu totul excepțional imaginațiunea omenească. ODOBESCU, S. III 47. ♦ (Adverbial) Foarte, extraordinar. Articol excepțional de interesant.

excepționál (-ți-o-) adj. m., pl. excepționáli; f. excepționálă, pl. excepționále

excepționál adj. m. (sil. -ți-o-), pl. excepționáli; f. sg. excepționálă, pl. excepționále

EXCEPȚIONÁL adj., adv. 1. adj. v. extraordinar. 2. adj. v. perfect. 3. adj. v. neobișnuit. 4. adv. v. foarte. 5. adv. v. sfâșietor.

EXCEPȚIONÁL, -Ă adj. 1. Care este, care face, care constituie o excepție. ♦ Care iese din comun; deosebit. 2. Foarte bun, extraordinar, minunat, excelent. [Pron. ecs-cep-ți-o-, var. escepțional, -ă adj. / cf. fr. exceptionnel].

EXCEPȚIONÁL, -Ă adj. 1. care este, face, constituie o excepție. ◊ care iese din comun; deosebit. 2. foarte bun, extraordinar, minunat, excelent. (< fr. exceptionnel)

EXCEPȚIONÁL2 adv. 1) Într-un mod care constituie o excepție; prin excepție. 2) (urmat de prepoziția de, precedând adjective sau adverbe) În măsură mare; extraordinar. ~ de bun. /<fr. exceptionnel

EXCEPȚIONÁL1 ~ă (~i, ~e) 1) Care are caracter de excepție; care constituie o excepție. Caz ~. 2) Care se impune prin calitățile sale; excelent; unic. Calitate ~ă. Frumusețe ~ă. [Sil. -ți-o-] /<fr. exceptionnel

excepțional a. 1. relativ la o excepțiune: clauză excepțională; 2. care face o excepțiune, extraordinar: servicii excepționale.

*excepționál, -ă adj. (d. lat. excéptio, -ónis, excepțiune, cu sufixu -al, fr. -onnel). Care face excepțiune, extraordinar: favoare excepțională. Adv. În mod excepțional: un an excepțional de ploĭos.

eccepționál, ~ă a, av, sn vz excepțional

escepțional, ~ă a, av, sn vz excepțional

escepțiunal, ~ă a, av, sn vz excepțional

esepțional, ~ă a, av, sn vz excepțional

exțepțional, ~ă a, av, sn vz excepțional

ESCEPȚIONÁL, -Ă adj. v. excepțional.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EXCEPȚIONAL adj., adv. 1. adj. colosal, enorm, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntîlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfîrșit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaș, (livr.) mirabil, (înv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut din nou un noroc ~.) 2. adj. desăvîrșit, extraordinar, formidabil, ideal, magistral, minunat, perfect, splendid, sublim, superb, (înv.) săvîrșit. (O ~ punere în scenă.) 3. adj. neobișnuit, (rar) rarisim. (Un lucru ~.) 4. adv. deosebit, extraordinar, extrem, foarte, grozav, teribil. (~ de bun.) 5. adv. extraordinar, grozav, nemaipomenit, sfîșietor. (O melodie ~ de tristă.)

arată toate definițiile

Intrare: excepțional
excepțional adjectiv
  • silabisire: -ți-o-
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular excepțional excepționalul excepționa excepționala
plural excepționali excepționalii excepționale excepționalele
genitiv-dativ singular excepțional excepționalului excepționale excepționalei
plural excepționali excepționalilor excepționale excepționalelor
vocativ singular
plural
eccepțional
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
escepțional adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular escepțional escepționalul escepționa escepționala
plural escepționali escepționalii escepționale escepționalele
genitiv-dativ singular escepțional escepționalului escepționale escepționalei
plural escepționali escepționalilor escepționale escepționalelor
vocativ singular
plural
escepțiunal
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
esepțional
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
exțepțional
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.