12 definiții pentru excelent

EXCELÉNT, -Ă, excelenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care excelează; deosebit, admirabil, minunat, excepțional. – Din fr. excellent, lat. excellens, -ntis. modificată

În original, etim. din fr incorect tipărită: excelent - LauraGellner

EXCELÉNT, -Ă, excelenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care excelează; deosebit, admirabil, minunat, excepțional de bun. – Din fr. excellent, lat. excellens, -ntis.

EXCELÉNT, -Ă, excelenți, -te, adj. Care excelează, foarte bun, minunat, deosebit, admirabil, neîntrecut, eminent. Elev excelent. ◊ (Adverbial) Moldovenii se poartă excelent pe cîmpul de război. IBRĂILEANU, SP. CR. 155.

excelént adj. m., pl. excelénți; f. exceléntă, pl. excelénte

excelént adj. m., pl. excelénți; f. sg. exceléntă, pl. excelénte

EXCELÉNT adj. v. admirabil.

EXCELÉNT, -Ă adj. Foarte bun, excepțional, admirabil, minunat. [Pron. ecs-ce-. / cf. fr. excellent, lat. excellens].

EXCELÉNT, -Ă adj. foarte bun, excepțional, admirabil, minunat, extrem de valoros. (< fr. excellent, lat. excellens)

EXCELÉNT ~tă (~ți, ~te) Care excelează; impunător prin calitățile sale; minunat. /<fr. excellent, lat. excellens, ~ntis

excelent a. 1. care excelează; 2. foarte bun în felul său: vin excelent.

*excelént, -ă adj. (lat. ex-céllens, -éntis). Care excelează, care e foarte bun în felu luĭ: vin excelent. Adv. În mod excelent: a cînta excelent.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EXCELÉNT adj. admirabil, deosebit, încîntător, remarcabil. (Un spectacol ~.)

Intrare: excelent
excelent adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular excelent excelentul excelentă excelenta
plural excelenți excelenții excelente excelentele
genitiv-dativ singular excelent excelentului excelente excelentei
plural excelenți excelenților excelente excelentelor
vocativ singular
plural