2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXALTÁRE, exaltări, s. f. 1. Entuziasm, încântare, înflăcărare, duse la paroxism. 2. (Rar) Slăvire, proslăvire, glorificare. [Pr.: eg-zal-] – V. exalta.

EXALTÁRE, exaltări, s. f. 1. Entuziasm, încântare, înflăcărare, duse la paroxism. 2. (Rar) Slăvire, proslăvire, glorificare. [Pr.: eg-zal-] – V. exalta.

exaltare sf [At: NEGULICI / P: egz~ / V: (înv) esa~ / Pl: ~tări / E: exalta] 1 Lăudare. 2 Slăvire. 3 Glorificare. 4 Întărire Si: exaltat1 (4), exaltație (4). 5 Intensificare. 6 Entuziasmare. 7 Extaz (1). 8 Stare de puternică excitație a spiritului provocată de un agent fizic, chimic sau de o impresie vie ori de un sentiment puternic Si: entuziasm (1), exaltație (8). 9 Operație de purificare a sărurilor, metalelor etc. prin îndepărtarea elementelor străine Si: exaltație (9). 10 (Fig) Înflăcărare. 11 (Înv; îs) ~a crucii Îînălțare a crucii. 12 (Înv) Înălțare pe tronul pontifical Si: (înv) exaltație (12). 13 (Mat; înv) Ridicare a unei cantități la una dintre puterile sale Si: (înv) exaltație (13). 14 (Înv) Exces de activitate a unui organ Si: (înv) exaltație (14).

EXALTÁRE, exaltări, s. f. 1. Entuziasm, încîntare, înflăcărare duse la paroxism. Avocatul... căută să le documenteze că toată «minunea» e numai rezultatul exaltării religioase a copilului. REBREANU, P. S. 34. Deodat-a lui cîntare Vibrează lung de o stranie-exaltare. ALECSANDRI, P. III 266. 2. (Rar) Slăvire, proslăvire, glorificare.

EXALTÁRE s.f. 1. Înflăcărare, entuziasm; încântare; exaltație. 2. (Rar) Slăvire, lăudare, glorificare. [< exalta].

EXALTÁ, exált, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) înflăcăra peste măsură; a (se) entuziasma. 2. Tranz. (Rar) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. [Pr.: eg-zal-] – Din fr. exalter, lat. exaltare.

EXALTÁ, exált, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) înflăcăra peste măsură; a (se) entuziasma. 2. Tranz. (Rar) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. [Pr.: eg-zal-] – Din fr. exalter, lat. exaltare.

exalta [At: NEGULICI / V: (înv) esa~ / P: egz~ / Pzi: ~alt și ~tez / E: fr exalter, lat exaltare] 1 vt A lăuda. 2 vt A slăvi. 3 vt A glorifica. 4 vt A face să devină mai puternic. 5 vt A intensifica. 6-7 vtr A (se) entuziasma (1-2). 8-9 vtr A (se) înflăcăra.

EXALTÁ, exált, vb. I. Tranz. 1. A aduce (pe cineva) într-o stare de exaltare, a entuziasma, a înflăcăra peste măsură. Răsunetul limbii romîne îi exaltă pe toți. CĂLINESCU, E. 141. 2. (Rar) A lăuda peste măsură, a ridica în slavă, a proslăvi. A exalta meritele cuiva.

EXALTÁ vb. I. 1. tr., intr. A (se) înflăcăra, a (se) entuziasma puternic. 2. tr. (Rar) A lăuda, a ridica în slăvi. [Pron. eg-zal-, p. i. exált, 3,6 -tă. / < fr. exalter].

EXALTÁ vb. I. tr., refl. a (se) înflăcăra, a (se) entuziasma puternic. II. tr. a slăvi, a glorifica. (< fr. exalter)

A SE EXALTÁ mă exált intranz. A se ridica deasupra unei stări de spirit ordinare; a căpăta tot mai mult suflet, elan; a se însufleți; a se înflăcăra; a se anima; a se entuziasma; a se antrena; a se electriza. /<fr. exalter, lat. exaltare

A EXALTÁ exált tranz. 1) A face să se exalte; a entuziasma; a antrena; a electriza; a însufleți; a înflăcăra; a anima. 2) A trata cu exaltație; a ridica în slăvi; a glorifica; a elogia; a slăvi; a cânta. /<fr. exalter, lat. exaltare

exaltà v. 1. a ridica în slava cerului, a lăuda mult; 2. a entuziasma, a încălzi peste măsură: a exalta imaginația.

*exált și éz, a v. tr. (lat. ex-altare, a înălța, a lăuda, d. altus, înalt). Laud grozav. Fig. Aprind, turbur: unele lecturĭ exaltă imaginațiunea. V. refl. Fam. Înebunesc. – Ob. egz- (după fr.).

*exaltațiúne f. (lat. exaltátio, -ónis). Acțiunea de a exalta. Excitare a mințiĭ. Turburare mentală. Starea omuluĭ exaltat. Exaltarea Cruciĭ, Înălțarea Cruciĭ (V. înălțare). – Ob. egz- (după fr.). Și -áție, dar ob. -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

exaltare [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exaltării; pl. exaltări corectată

exaltáre s. f. [x pron. gz], g.-d. art. exaltării; pl. exaltări

exalta (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exaltă

exaltá vb. [x pron. gz], ind. prez. 3 sg. și pl. exáltă

exaltá vb., ind. prez. pers. 1 exalt (exaltez)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EXALTÁRE s. v. elogiere, glorificare, laudă, lăudare, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire.

exaltare s. v. ELOGIERE. GLORIFICARE. LAUDĂ. LĂUDARE. MĂRIRE. PREAMĂRIRE. PREASLĂVIRE. PROSLĂVIRE. SLAVĂ. SLĂVIRE.

EXALTÁ vb. v. cinsti, cânta, elogia, glorifica, lăuda, mări, omagia, preamări, preaslăvi, proslăvi, slăvi, venera.

exalta vb. v. CINSTI. CÎNTA. ELOGIA. GLORIFICA. LĂUDA. MĂRI. OMAGIA. PREAMĂRI. PREASLĂVI. PROSLĂVI. SLĂVI. VENERA.

Intrare: exaltare
  • pronunție: egzaltare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exaltare
  • exaltarea
plural
  • exaltări
  • exaltările
genitiv-dativ singular
  • exaltări
  • exaltării
plural
  • exaltări
  • exaltărilor
vocativ singular
plural
esaltare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: exalta
exalta1 (1 -t) verb grupa I conjugarea I
  • pronunție: egzalta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • exalta
  • exaltare
  • exaltat
  • exaltatu‑
  • exaltând
  • exaltându‑
singular plural
  • exaltă
  • exaltați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • exalt
(să)
  • exalt
  • exaltam
  • exaltai
  • exaltasem
a II-a (tu)
  • exalți
(să)
  • exalți
  • exaltai
  • exaltași
  • exaltaseși
a III-a (el, ea)
  • exaltă
(să)
  • exalte
  • exalta
  • exaltă
  • exaltase
plural I (noi)
  • exaltăm
(să)
  • exaltăm
  • exaltam
  • exaltarăm
  • exaltaserăm
  • exaltasem
a II-a (voi)
  • exaltați
(să)
  • exaltați
  • exaltați
  • exaltarăți
  • exaltaserăți
  • exaltaseți
a III-a (ei, ele)
  • exaltă
(să)
  • exalte
  • exaltau
  • exalta
  • exaltaseră
exalta2 (1 -tez) verb grupa I conjugarea a II-a
  • pronunție: egzalta
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • exalta
  • exaltare
  • exaltat
  • exaltatu‑
  • exaltând
  • exaltându‑
singular plural
  • exaltea
  • exaltați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • exaltez
(să)
  • exaltez
  • exaltam
  • exaltai
  • exaltasem
a II-a (tu)
  • exaltezi
(să)
  • exaltezi
  • exaltai
  • exaltași
  • exaltaseși
a III-a (el, ea)
  • exaltea
(să)
  • exalteze
  • exalta
  • exaltă
  • exaltase
plural I (noi)
  • exaltăm
(să)
  • exaltăm
  • exaltam
  • exaltarăm
  • exaltaserăm
  • exaltasem
a II-a (voi)
  • exaltați
(să)
  • exaltați
  • exaltați
  • exaltarăți
  • exaltaserăți
  • exaltaseți
a III-a (ei, ele)
  • exaltea
(să)
  • exalteze
  • exaltau
  • exalta
  • exaltaseră
esalta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

exaltare, exaltărisubstantiv feminin

  • 1. Entuziasm, încântare, înflăcărare, duse la paroxism. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Avocatul... căută să le documenteze că toată «minunea» e numai rezultatul exaltării religioase a copilului. REBREANU, P. S. 34. DLRLC
    • format_quote Deodat-a lui cîntare Vibrează lung de o stranie-exaltare. ALECSANDRI, P. III 266. DLRLC
  • 2. rar Glorificare, proslăvire, slăvire. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
  • vezi exalta DEX '09 DEX '98 DN

exalta, exaltverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.