3 intrări

27 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

exaltare sf [At: NEGULICI / P: egz~ / V: (înv) esa~ / Pl: ~tări / E: exalta] 1 Lăudare. 2 Slăvire. 3 Glorificare. 4 Întărire Si: exaltat1 (4), exaltație (4). 5 Intensificare. 6 Entuziasmare. 7 Extaz (1). 8 Stare de puternică excitație a spiritului provocată de un agent fizic, chimic sau de o impresie vie ori de un sentiment puternic Si: entuziasm (1), exaltație (8). 9 Operație de purificare a sărurilor, metalelor etc. prin îndepărtarea elementelor străine Si: exaltație (9). 10 (Fig) Înflăcărare. 11 (Înv; îs) ~a crucii Îînălțare a crucii. 12 (Înv) Înălțare pe tronul pontifical Si: (înv) exaltație (12). 13 (Mat; înv) Ridicare a unei cantități la una dintre puterile sale Si: (înv) exaltație (13). 14 (Înv) Exces de activitate a unui organ Si: (înv) exaltație (14).

EXALTÁRE, exaltări, s. f. 1. Entuziasm, încântare, înflăcărare, duse la paroxism. 2. (Rar) Slăvire, proslăvire, glorificare. [Pr.: eg-zal-] – V. exalta.

EXALTÁRE, exaltări, s. f. 1. Entuziasm, încântare, înflăcărare, duse la paroxism. 2. (Rar) Slăvire, proslăvire, glorificare. [Pr.: eg-zal-] – V. exalta.

EXALTÁRE, exaltări, s. f. 1. Entuziasm, încîntare, înflăcărare duse la paroxism. Avocatul... căută să le documenteze că toată «minunea» e numai rezultatul exaltării religioase a copilului. REBREANU, P. S. 34. Deodat-a lui cîntare Vibrează lung de o stranie-exaltare. ALECSANDRI, P. III 266. 2. (Rar) Slăvire, proslăvire, glorificare.

exaltáre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exaltắrii; pl. exaltắri corectată

exaltáre s. f. [x pron. gz], g.-d. art. exaltării; pl. exaltări

EXALTÁRE s. v. elogiere, glorificare, laudă, lăudare, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire.

EXALTÁRE s.f. 1. Înflăcărare, entuziasm; încântare; exaltație. 2. (Rar) Slăvire, lăudare, glorificare. [< exalta].

exalta [At: NEGULICI / V: (înv) esa~ / P: egz~ / Pzi: ~alt și ~tez / E: fr exalter, lat exaltare] 1 vt A lăuda. 2 vt A slăvi. 3 vt A glorifica. 4 vt A face să devină mai puternic. 5 vt A intensifica. 6-7 vtr A (se) entuziasma (1-2). 8-9 vtr A (se) înflăcăra.

EXALTÁ, exált, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) înflăcăra peste măsură; a (se) entuziasma. 2. Tranz. (Rar) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. [Pr.: eg-zal-] – Din fr. exalter, lat. exaltare.

EXALTÁ, exált, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) înflăcăra peste măsură; a (se) entuziasma. 2. Tranz. (Rar) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. [Pr.: eg-zal-] – Din fr. exalter, lat. exaltare.

EXALTÁ, exált, vb. I. Tranz. 1. A aduce (pe cineva) într-o stare de exaltare, a entuziasma, a înflăcăra peste măsură. Răsunetul limbii romîne îi exaltă pe toți. CĂLINESCU, E. 141. 2. (Rar) A lăuda peste măsură, a ridica în slavă, a proslăvi. A exalta meritele cuiva.

exaltá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exáltă

exaltá vb. [x pron. gz], ind. prez. 3 sg. și pl. exáltă

exaltá vb., ind. prez. pers. 1 exalt (exaltez)

EXALTÁ vb. v. cinsti, cânta, elogia, glorifica, lăuda, mări, omagia, preamări, preaslăvi, proslăvi, slăvi, venera.

EXALTÁ vb. I. 1. tr., intr. A (se) înflăcăra, a (se) entuziasma puternic. 2. tr. (Rar) A lăuda, a ridica în slăvi. [Pron. eg-zal-, p.i. exált, 3,6 -tă. / < fr. exalter].

EXALTÁ vb. I. tr., refl. a (se) înflăcăra, a (se) entuziasma puternic. II. tr. a slăvi, a glorifica. (< fr. exalter)

arată toate definițiile

Intrare: exalta (1 exalt)
exalta (1 exalt) verb grupa I conjugarea I
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) exalta exaltare exaltat exaltând singular plural
exaltă exaltați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) exalt (să) exalt exaltam exaltai exaltasem
a II-a (tu) exalți (să) exalți exaltai exaltași exaltaseși
a III-a (el, ea) exaltă (să) exalte exalta exaltă exaltase
plural I (noi) exaltăm (să) exaltăm exaltam exaltarăm exaltaserăm, exaltasem*
a II-a (voi) exaltați (să) exaltați exaltați exaltarăți exaltaserăți, exaltaseți*
a III-a (ei, ele) exaltă (să) exalte exaltau exalta exaltaseră
esalta
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: exaltare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular exaltare exaltarea
plural exaltări exaltările
genitiv-dativ singular exaltări exaltării
plural exaltări exaltărilor
vocativ singular
plural
esaltare
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: exalta (1 exaltez)
exalta (1 exaltez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) exalta exaltare exaltat exaltând singular plural
exaltea exaltați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) exaltez (să) exaltez exaltam exaltai exaltasem
a II-a (tu) exaltezi (să) exaltezi exaltai exaltași exaltaseși
a III-a (el, ea) exaltea (să) exalteze exalta exaltă exaltase
plural I (noi) exaltăm (să) exaltăm exaltam exaltarăm exaltaserăm, exaltasem*
a II-a (voi) exaltați (să) exaltați exaltați exaltarăți exaltaserăți, exaltaseți*
a III-a (ei, ele) exaltea (să) exalteze exaltau exalta exaltaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)