25 de definiții pentru evanghelie evange evangelie evangeliu vanghelie (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

evanghelie sf [At: COD. VOR. 20/30 / V: (îvr) ~nge~, (înv) ~iu sn, (înv) ~nge sn, (îvr) iv~, (reg) ivanghilie[1], ivangelie, ivăn~, (pop) vanghelie, (reg) vangelie, vanghilie / Pl: ~ii / E: mgr εὑαγγέλιον, vsl євангєлиѥ] 1 Doctrina religioasă a lui Iisus Hristos. 2 Fiecare din cele patru scrieri din Noul Testament, care expun viața și doctrina lui Iisus Hristos. 3 Carte de ritual creștin, care reunește cele patru scrieri din Noul Testament, care expun viața și doctrina lui Iisus Hristos Si: evangheliar, tetraevangheliu. 4 (Pfm; îe) Literă (sau cuvânt) de ~ Lucru mai presus de orice îndoială, care trebuie acceptat întru totul. 5 (Pfm; îe) A-și vârî (sau a-și pune, a-și băga, a-și pleca) cap(ul) (sănătos sau zdravăn, teafăr) sub ~ A se însura. 6 (Îae) A-și cauza singur încurcături. 7 Fiecare dintre capitolele unei evanghelii (2) citite în cadrul unei slujbe religioase. 8 Moment al liturghiei sau al altei slujbe religioase în care se citește un capitol din evanghelie (2). 9 (Pfm; îe) A-i citi (cuiva) ~ia A mustra (pe cineva). 10 (Fig) Scriere fundamentală pentru un crez, pentru o doctrină. corectată

  1. În original accentuat greșit: ivanghilie LauraGellner

EVANGHÉLIE, evanghelii, s. f. 1. Vestea cea bună despre împărăția lui Dumnezeu și despre mântuire, mesajul sau conținutul acesteia cuprins în predica și învățătura lui Isus Hristos. 2. Tradiția orală a predicii lui Isus; istoria vieții pământene a Fiului lui Dumnezeu întrupat; predica și învățătura lui Isus spuse în primele patru cărți ale Noului Testament, atribuite celor patru evangheliști, fiecare cuprinzând Evanghelia (1) în întregime, dar prezentată într-un mod propriu autorului. ♦ Evangheliar. ◊ Expr. Literă (sau cuvânt) de evanghelie = lucru absolut sigur, mai presus de îndoială. A-și băga (sau vârî) capul (sănătos sau teafăr, zdravăn etc.) sub evanghelie = a-și cauza singur neplăceri, încurcături. ♦ Fiecare dintre capitolele din această carte, care se citesc în timpul serviciului divin. [Var.: (pop.) vanghélie s. f.] – Din sl. evangelije.

EVANGHÉLIE, evanghelii, s. f. Parte a Bibliei, recunoscută numai de creștini, care cuprinde viața și învățătura lui Cristos. ♦ Evangheliar. ◊ Expr. Literă (sau cuvânt) de evanghelie = lucru absolut sigur, mai presus de îndoială. A-și băga (sau vârî) capul (sănătos sau teafăr, zdravăn etc.) sub evanghelie = a-și cauza singur neplăceri, încurcături. ♦ Fiecare dintre capitolele din acestă carte, care se citesc în timpul serviciului religios creștin. [Var.: (pop.) vanghélie s. f.] – Din sl. evangelije.

EVANGHÉLIE, evanghelii, s. f. Nume dat fiecăreia sau tuturor celor patru cărți din biblie care cuprind legende privitoare la viața și învățătura lui Hristos; p. ext. evangheliar. Nastasia se holba să vază o scrisoare cît evanghelia. SADOVEANU, M. C. 141. ◊ Expr. Literă (sau, mai rar, cuvînt) de evanghelie = lucru absolut sigur, mai presus de îndoială. Să nu-ți închipui că ce spune el e literă de evanghelie. A-și băga (sau vîrî) capul sănătos (sau teafăr, zdravăn etc.) sub evanghelie = a-și cauza singur neplăceri; a intra fără motiv și nesilit de nimeni în diverse încurcături. Ce, erau nebuni să-și vîre capul zdravăn sub evanghelie? VLAHUȚĂ, N. 188. ♦ Capitol din această carte, care se citește în timpul serviciului religios creștin. – Variantă: (popular) vanghélie (TEODORESCU, P. P. 42) s. f.

evanghélie (-li-e) s. f., art. evanghélia (-li-a), g.-d. art. evanghéliei; pl. evanghélii, art. evanghéliile (-li-i-)

evanghélie s. f. (sil. -li-e), art. evanghélia (sil. -li-a), g.-d. art. evanghéliei; pl. evanghélii, art. evanghéliile (sil. -li-i-)

Evanghélie (parte a Noului Testament) s. pr. f. (sil. -li-e)

EVANGHÉLIE s. (BIS.) evangheliar, tetraevanghel, tetraevangheliar.

evanghélie (evanghélii), s. f. – Parte a Bibliei care cuprinde viața și învățătura lui Cristos. – Var. (pop.) vanghelie. Mr. ving’el’u. Ngr. εύαγγέλιον. Sec. XVI (Murnu 23). – Der. evangelic (var. înv. evanghelic), adj., din fr.; evang(h)elist, s. m.; evang(h)eliar, s. n.; evang(h)eliza, vb.; tetra(e)vanghel, s. n. (evangheliar), din gr. τετραευαγγέλιον.

EVANGHÉLIE ~i f. 1) Parte a Bibliei, recunoscută numai de creștini, care cuprinde faptele și învățătura lui Isus Hristos. 2) Pasaj biblic care se citește sau se cântă în timpul slujbei religioase creștine. 3) glumeț Lucrare care cuprinde principiile fundamentale ale unei doctrine. [G.-D. evangheliei] /<sl. evanghelije

evanghelie f. 1. («buna-vestire») legea lui Crist, învățătura sa; 2. fiecare din cărțile ce conțin vieața și învățăturile Mântuitorului; 3. colecțiunea celor patru evanghelii formând Noul Testament; 4. partea evangheliei ce se citește sau se cântă la leturghie; 5. fig. anunțare solemnă: evanghelia toleranței.

evanghélie f. (mgr. evangélion, ngr. evangéli, d. vgr. euaggélion, bună vestire, d. eû, bine, și aggelía, veste; vsl. ĭevangeliĭe. V. rapanghele și înger). Doctrina luĭ Hristos. Fie-care din cărțile care conțin vĭața și învățăturile luĭ Hristos. Evangeliar, noul testament, Acea parte a evangheliiĭ care se citește la liturghie. Nu-țĭ pune capu sănătos supt evanghelie, dacă eștĭ fericit, nu căuta să fiĭ și maĭ fericit, nu-țĭ strica liniștea. – Pop. ivanghelie și vanghelie.

VANGHÉLIE s. f. v. evanghelie.

VANGHÉLIE s. f. v. evanghelie.

VANGHÉLIE s. f. v. evanghelie.

arată toate definițiile

Intrare: evanghelie
evanghelie substantiv feminin
  • silabisire: -li-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular evanghelie evanghelia
plural evanghelii evangheliile
genitiv-dativ singular evanghelii evangheliei
plural evanghelii evangheliilor
vocativ singular
plural
evange
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
evangelie
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
evangeliu
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
vanghelie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vanghelie vanghelia
plural vanghelii vangheliile
genitiv-dativ singular vanghelii vangheliei
plural vanghelii vangheliilor
vocativ singular
plural

evanghelie evange evangelie evangeliu vanghelie

  • 1. Vestea cea bună despre împărăția lui Dumnezeu și despre mântuire, mesajul sau conținutul acesteia cuprins în predica și învățătura lui Isus Hristos.
    surse: DEX '09
  • 2. Tradiția orală a predicii lui Isus; istoria vieții pământene a Fiului lui Dumnezeu întrupat; predica și învățătura lui Isus spuse în primele patru cărți ale Noului Testament, atribuite celor patru evangheliști, fiecare cuprinzând Evanghelia (1.) în întregime, dar prezentată într-un mod propriu autorului.
    surse: DEX '09 un exemplu
    exemple
    • Nastasia se holba să vază o scrisoare cît evanghelia. SADOVEANU, M. C. 141.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Nume dat fiecăreia sau tuturor celor patru cărți din biblie care cuprind legende privitoare la viața și învățătura lui Hristos
      surse: DLRLC
    • diferențiere Parte a Bibliei, recunoscută numai de creștini, care cuprinde faptele și învățătura lui Isus Hristos.
      surse: NODEX
    • diferențiere Pasaj biblic care se citește sau se cântă în timpul slujbei religioase creștine.
      surse: NODEX
    • 2.2. expresie Literă (sau cuvânt) de evanghelie = lucru absolut sigur, mai presus de îndoială.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Să nu-ți închipui că ce spune el e literă de evanghelie.
        surse: DLRLC
    • 2.3. expresie A-și băga (sau vârî) capul (sănătos sau teafăr, zdravăn etc.) sub evanghelie = a-și cauza singur neplăceri, încurcături.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Ce, erau nebuni să-și vîre capul zdravăn sub evanghelie? VLAHUȚĂ, N. 188.
        surse: DLRLC
    • 2.4. Fiecare dintre capitolele din această carte, care se citesc în timpul serviciului divin.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 2.5. glumeț Lucrare care cuprinde principiile fundamentale ale unei doctrine.
      surse: NODEX

etimologie: