Definiția cu ID-ul 444947:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

evanghélie (evanghélii), s. f. – Parte a Bibliei care cuprinde viața și învățătura lui Cristos. – Var. (pop.) vanghelie. Mr. ving’el’u. Ngr. εύαγγέλιον. Sec. XVI (Murnu 23). – Der. evangelic (var. înv. evanghelic), adj., din fr.; evang(h)elist, s. m.; evang(h)eliar, s. n.; evang(h)eliza, vb.; tetra(e)vanghel, s. n. (evangheliar), din gr. τετραευαγγέλιον.